Boardul editorial al The New York Times lansează un rechizitoriu dur la adresa președintelui Donald Trump, după ce acesta a ordonat un atac militar împotriva Iranului, în cooperare cu Israelul. Editorialul pune sub semnul întrebării legitimitatea, legalitatea și raționalitatea deciziei, acuzând lipsa unei strategii coerente și o escaladare periculoasă fără acordul Congresului.
- Israelul și SUA au atacat Iranul. Trump confirmă loviturile. Ayatollahul Khamenei, mutat de urgență (Video)
- Trump, către Gardienii Revoluției Islamice: Depuneți armele sau veți înfrunta moarte sigură (Video)
- Liderii lumii reacționează după atacurile din Orientul Mijlociu. Unii aliați ai SUA condamnă acțiunile
- Il Messaggero: Trump pariază pe prăbușirea regimului de la Teheran. De ce a lovit tocmai acum Iranul
Promisiunea de a „încheia războaie”, transformată în practică de escaladare
Autorii amintesc că, în campania prezidențială din 2024, Donald Trump a promis că va pune capăt războaielor, nu că va începe altele.
Realitatea ultimului an, scrie The New York Times, contrazice însă frontal acest angajament: președintele a ordonat lovituri militare în șapte țări, iar apetitul său pentru intervenție militară „crește pe măsură ce 'mănâncă'”.
În cazul Iranului, Casa Albă nu a oferit o explicație credibilă pentru riscurile asumate – de la periclitarea vieților militarilor americani până la provocarea unor represalii majore din partea Teheranului. Mai mult, Trump a ocolit Congresul, deși Constituția SUA îi atribuie acestuia puterea exclusivă de a declara război.
Justificări schimbătoare și afirmații contrazise de realitate
Boardul editorial subliniază inconsecvența justificărilor avansate de președinte: sprijin ocazional pentru protestatarii iranieni, cereri ca Iranul să renunțe la programul nuclear, dar fără un cadru strategic clar.
Declarația anterioară a lui Trump potrivit căreia programul nuclear iranian ar fi fost distrus complet în urma atacului din iunie este descrisă drept falsă, infirmată atât de rapoartele serviciilor de informații americane, cât și de necesitatea actualului nou atac.
Pentru The New York Times, acest episod confirmă lipsa de respect a președintelui față de adevăr atunci când angajează forțele armate și subminează încrederea publicului în declarațiile sale privind obiectivele și rezultatele operațiunilor militare.
Iranul, un regim represiv – dar asta nu scuză imprudența SUA
Editorialul face o distincție clară: regimul iranian nu este apărat sau relativizat. Dimpotrivă, este descris ca profund represiv, responsabil de masacrele recente ale protestatarilor, de execuții, de opresiunea femeilor și minorităților, de corupție endemică și de sponsorizarea terorismului care a ucis inclusiv militari americani.
În același timp, autorii avertizează că justețea criticilor la adresa Teheranului nu transformă automat acțiunea militară a SUA învuna responsabilă. Pericolul Iranului derivă tocmai din combinația dintre ideologia violentă și ambițiile nucleare – o problemă reală, recunoscută de administrații americane din ambele partide.
Când ar fi fost posibil un argument legitim pentru acțiune militară
Boardul editorial admite că, în anumite condiții, acțiunea militară împotriva Iranului ar putea fi justificată. Un astfel de caz ar fi prevenirea clară a dobândirii armei nucleare, pentru a evita repetarea scenariului Coreei de Nord. De asemenea, contextul actual – slăbirea militară, economică și politică a Iranului – ar putea oferi o fereastră strategică.
Dar o abordare responsabilă ar fi presupus:
- obiective clar definite (limitarea programului nuclear vs. schimbarea regimului);
- justificarea momentului ales;
- consultarea și aprobarea Congresului;
- coordonare cu aliații internaționali;
- asumarea explicită a riscurilor.
Ori, Donald Trump nu a făcut niciunul dintre acești pași.
Riscuri majore ignorate
Textul avertizează că Iranul rămâne o țară puternic militarizată. Chiar dacă rachetele sale cu rază medie nu au produs pagube majore Israelului anul trecut, arsenalul de rachete cu rază scurtă ar putea lovi Arabia Saudită, Qatarul și alte state din regiune, depășind sistemele de apărare existente. În joc sunt viețile militarilor americani, ale diplomaților și ale civililor.
În context, boardul editorial salută inițiativele bipartizane din Congres menite să limiteze puterea președintelui de a porni un război fără autorizare din partea legislativului. Sunt menționate proiectele depuse de congresmeni și senatori democrați și republicani care cer retragerea trupelor și reafirmarea rolului Congresului. Potrivit The New York Times, chiar declanșarea ostilităților nu ar trebui să oprească adoptarea acestor măsuri.
O incertitudine periculoasă: care este, de fapt, scopul?
Poate cea mai gravă acuzație este legată de ambiguitatea scopului final: americanii nu știu dacă atacul vizează doar întârzierea programului nuclear sau dacă urmărește răsturnarea regimului ayatollahului Ali Khamenei. Ambele opțiuni implică riscuri majore: fie un ciclu nesfârșit de lovituri militare, fie repetarea eșecurilor din Irak și Afganistan, care au lăsat urme adânci în societatea americană și în rândul veteranilor.
În final, boardul editorial afirmă că, deși speră la siguranța militarilor americani și la protejarea civililor iranieni, este profund îngrijorat de ușurința cu care președintele SUA tratează decizia de a intra într-un nou conflict.
„Războiul este o chestiune gravă”, conchid autorii, iar Donald Trump nu se ridică la nivelul responsabilității pe care o presupune.