Deși reciclarea plasticului este promovată ca o soluție importantă pentru protejarea mediului, în realitate sistemul actual este prea puțin eficient.
Doar o mică parte din plastic este reciclată, iar restul ajunge să fie incinerat, depozitat sau să polueze natura, notează The Conversation într-un articol în care sunt identificate principalele cauze pentru această situație – și posibilele soluții.
În Europa, doar aproximativ 15% din plastic este reciclat, iar în Statele Unite procentul scade la 9%. Restul ajunge în incineratoare, la gropile de gunoi sau, în cele mai grave cazuri, în mediul natural.
”Întrebarea la care trebuie să răspundem nu este dacă reciclarea plasticului are probleme, ci de ce sistemul în care am avut încredere timp de decenii eșuează atât de catastrofal”, scrie autorul.
Problemele încep încă înainte de a arunca plasticul la container. Aproximativ jumătate din tot plasticul este utilizat pentru produse de unică folosință: recipiente, ambalaje, pungi, folii agricole și altele. Între 20 și 25% merge în aplicații pe termen lung, de exemplu, țevi, cabluri, materiale de construcții, iar restul în bunuri de consum cu durată medie de viață, precum vehicule, mobilier și dispozitive electronice.
În Uniunea Europeană, deșeurile de plastic provenite de la consumatori au ajuns deja la 24,6 milioane de tone în 2007 și au continuat să crească de atunci. Ambalajele rămân principala sursă, dar alte categorii, precum deșeurile electrice și vehiculele scoase din uz, ocupă o pondere din ce în ce mai mare.
Reciclarea eșuează din multe motive, toate interconectate, care au fost împărțite de autorul articolului din The Conversation în 12 puncte principale.
1. Instalații de reciclare ineficiente
În timpul proceselor importante, cum ar fi curățarea, fragmente de plastic se pierd sub formă de microplastice. Asta înseamnă că sistemul însuși creează deșeuri, iar modul în care sunt proiectate și operate aceste instalații trebuie regândit urgent.
2. Plasticul reciclat este scump
În prezent, plasticul nou este de obicei mai ieftin de produs decât cel reciclat. Fără stimulente financiare, taxe pe plasticul nou sau politici publice ecologice, piața va continua să favorizeze opțiunea cea mai ieftină.
3. Calitate scăzută
Polimerii se degradează în timp, ceea ce limitează posibilitatea de reutilizare. Investițiile în tehnologii noi de sortare, spălare și reprocesare sunt esențiale pentru a rezolva această problemă.
4. Colectare ineficientă
Pierderile și contaminarea încep chiar de la sursă. Optimizarea colectării, de la containere la logistică și stimulente, este la fel de importantă ca procesarea industrială.
5. Forță de muncă invizibilă
În multe locuri, colectarea și sortarea deșeurilor sunt activități precare și invizibile. Instruirea, stabilitatea locului de muncă și recunoașterea sunt importante nu doar social, ci și pentru eficiență.
6. Lucrători expuși la substanțe periculoase
Persoanele care lucrează cu deșeuri din plastic sunt expuse excesiv la substanțe toxice. Rezolvarea acestei probleme este o urgență de sănătate publică.
7. Exportul deșeurilor
Timp de decenii, țările bogate și-au trimis deșeurile în țări cu capacitate redusă de gestionare a mediului. Pe lângă faptul că este nedrept, acest lucru este și imprudent, deoarece poluarea nu respectă granițele.
8. Plastice incompatibile
Amestecarea polimerilor incompatibili reduce drastic calitatea materialului reciclat. Sortarea precisă este un punct critic al procesului.
9. Politici prea generale
Nu există soluții universale. Politicile de reciclare trebuie adaptate contextului local, infrastructurii și obiceiurilor consumatorilor.
10. Produse nereciclabile
Produsele multistrat, amestecurile de polimeri, adezivii complecși și plasticul negru sunt doar câteva exemple. Deși plasticul poate fi clasificat în șapte familii principale, în practică doar PET și HDPE sunt reciclate frecvent. Aproape toate celelalte sunt incinerate sau depozitate.
11. Dependența de responsabilitatea individuală
Separarea și curățarea corectă a deșeurilor ajută, dar nu poate fi singura soluție. Punerea întregii responsabilități pe consumatori este nedreaptă și ineficientă.
12. Nu tot ce intră se reciclează
Impuritățile precum resturile alimentare, umezeala, hârtia, textilele, metalele sau amestecurile de polimeri reduc drastic eficiența reciclării. Cantitatea care intră este întotdeauna mai mare decât cea care iese sub formă de material nou.
Putem compara acest lucru cu gătitul. Când faci, de exemplu, o omletă cu legume, produci inevitabil deșeuri sub formă de coji și resturi. Același lucru se întâmplă și în reciclare, dar la scară industrială.
Reciclarea nu este o soluție completă, dar este o parte importantă dintr-o abordare mai amplă care include reducerea consumului, reutilizarea, eco-designul și economia circulară, subliniază autorul.
”Întrebarea nu mai este dacă știm ce trebuie făcut, ci de ce încă nu reușim să facem acest lucru. Tehnologia avansează, iar problemele sunt clare. Ceea ce lipsește acum nu este inovația, ci voința colectivă de a transforma cuvintele în acțiuni”, încheie el.
C.S.