În catacombele întunecate ale unei peșteri de calcar de pe insula Muna, aflată în largul coastei Sulawesi din Indonezia, arheologii au descoperit cea mai veche formă de artă rupestră din lume!
E cea mai veche artă rupestră realizată de om, mai veche decât orice alt exemplu datat cu certitudine până acum, cu o vârstă minimă de 67.800 de ani.
„Ceea ce vedem în Indonezia probabil nu este o serie de surprize izolate, ci dezvăluirea treptată a unei tradiții culturale mult mai profunde și mai vechi, care pur și simplu ne-a fost invizibilă până de curând”, a declarat pentru Science Alert arheologul Maxime Aubert de la Universitatea Griffith din Australia, co-autor al cercetării.
„Cantitatea și vechimea mare a artei rupestre găsite acolo arată că acesta nu a fost un loc marginal sau temporar. Dimpotrivă, a fost un centru cultural unde primii oameni au trăit, au călătorit și au exprimat idei prin artă timp de zeci de mii de ani”, a mai spus acesta despre forma de artă constând în șabloanele stranii de mâini, dar nu numai.
În ultimii ani, atât Sulawesi, cât și partea indoneziană a insulei Borneo au devenit situri importante pentru înțelegerea creativității și migrației umane timpurii. În multe cazuri, picturile rupestre au fost descoperite cu decenii în urmă, dar abia acum cercetătorii au avut la îndemână mijloacele de a le stabili vârsta.
Datorită progreselor în tehnicile de datare, oamenii de știință știu acum că unele dintre aceste opere de artă sunt mult mai vechi decât s-a crezut anterior, cu vârste minime care depășesc 40.000 de ani și care ajung chiar dincolo de 51.000 de ani.
„De fiecare dată când aplicăm aceste metode în zone noi, vârstele se dovedesc a fi mult mai mari decât ne așteptam”, adaugă omul de știință. „Asta ne spune că problema nu a fost că oamenii timpurii au început brusc să facă artă într-un singur loc, ci că noi am căutat în locurile greșite sau nu am căutat cu suficientă atenție”, a mai declarat acesta.
Această ultimă descoperire a fost făcută în Liang Metanduno, o peșteră cunoscută de mult timp pentru arta sa rupestră antică. Aubert și colegii săi au vrut să determine unde se încadrează creațiile din această peșteră în cronologia artei antice din arhipelagul indonezian.
Metodă inedită de datare
Dacă arheologii sunt norocoși, de-a lungul a mii de ani, un strat subțire de calcit se depune peste artă, precipitat din apa care curge pe suprafața rocii. Această apă conține adesea o cantitate mică de uraniu, care este solubil în apă.
În timp, uraniul se descompune în toriu, care nu este solubil în apă. Deoarece rata la care uraniul se descompune în toriu este cunoscută cu precizie, oamenii de știință pot analiza raportul dintre uraniu și toriu din probele de crustă minerală pentru a determina vechimea acesteia.
Asta înseamnă că nu vopseaua în sine a fost datată la 67.800 de ani, ci crusta minerală formată deasupra ei. Arta de dedesubt trebuie, deci, să fie cel puțin la fel de veche. Combinată cu dovezi anterioare, această descoperire sugerează că o mare parte din arta rupestră din regiune este potențial mult mai veche decât s-a estimat, după cum se arată într-un raport publicat de jurnalul Nature.
