Din diferite motive, sunt familii care decid că un singur copil e suficient. Dar presiunea e mare asupra lor, pentru că mereu aud întrebarea ”când vine următorul copil”, de parcă ar exista așteptarea implicită a unei extinderi a familiei. Confruntați cu atâtea mituri legate de copilul singur, mulți ajung să se întrebe și ei care este realitatea. Greșesc că aleg să aibă un singur copil?
„În cercetarea pentru noua mea carte despre copiii singuri la părinți am chestionat peste 3.000 de părinți care au un singur copil, întrebându-i de ce au luat această decizie.
Pentru unii, a fost o alegere conștientă. Le-a plăcut stilul de viață și echilibrul pe care îl oferă o familie cu un singur copil, au dorit să limiteze impactul asupra mediului sau au fost influențați de relații dificile cu propriii frați”, declară autoarea Amy Brown.
„Pentru alții, lucrurile au stat diferit. Mulți și-ar fi dorit mai mulți copii, dar circumstanțele nu le-au permis. Motivele au fost adesea profund personale: dificultăți de concepție, pierderi de sarcină, decesul unui copil sau alte forme de doliu, sarcini extrem de dificile ori nașteri traumatice, care au făcut imposibilă o nouă experiență similară, fizic sau psihologic”, a continuat aceasta.
Costul vieții a cântărit mult în decizie. Cheltuielile cu îngrijirea copilului, locuința sau nesiguranța locului de muncă i-au determinat pe unii părinți să concluzioneze că nu își permit un al doilea copil.
Alte situații frecvente au inclus separarea de partener, probleme grave de sănătate ale părinților sau ale copilului, inclusiv dizabilități sau boli serioase.
Unele mame au vorbit despre dificultățile perioadei postnatale: lipsa somnului, problemele de alăptare, izolarea și depresia postnatală. În alte cazuri, dorința pentru un al doilea copil nu era împărtășită de partener sau existau conflicte majore legate de stilul de parenting, scrie Phys.org.
Nevoia de a explica și justifica aceste alegeri în fața familiei, prietenilor sau chiar a străinilor poate fi extrem de apăsătoare. Mai mult, părinții aud frecvent mitul copilului singur la părinți, conform căruia acesta ar fi singuratic, răsfățat, egoist sau incapabil să își facă prieteni.
Cercetările arată însă că aceste idei sunt false. Studii recente indică diferențe minime între copiii cu frați și cei fără. Copiii singuri la părinți nu au abilități sociale mai slabe, nu sunt mai egoiști, nu sunt mai nefericiți. Deși pot petrece mai mult timp singuri, nu se declară mai singuratici.
Avanjale de a avea un singur copil. Ce spune știința
În multe cazuri, copiii singuri la părinți au niveluri ușor mai ridicate de stimă de sine, stabilitate emoțională și satisfacție. Apar mici avantaje în creativitate, leadership, curiozitate și motivație.
Lipsa unui frate este adesea compensată de alte oportunități: relații mai strânse cu familia, mai mult timp pentru pasiuni, resurse financiare concentrate sau timp de calitate petrecut singur.
În plus, nu există o garanție că frații se vor înțelege sau se vor sprijini la maturitate. Relațiile dificile dintre frați pot avea efecte negative serioase. Dorința de „mai mulți frați” este, de fapt, dorința unei relații bune, iar aceasta nu este automată.