Administrația Prezidențială a publicat sinteza observațiilor transmise de magistrați. 10 concluzii, o cauză majoră și 13 soluții

Administraţia Prezidenţială a publicat, duminică, sinteza observaţiilor transmise de magistraţi şi alţi actori din sistemul judiciar privind funcţionarea justiţiei.

Administraţia Prezidenţială avertizează asupra unor probleme structurale grave în funcţionarea justiţiei, după ce preşedintele României a primit 320 de mesaje, dintre care peste 135 semnate de mai mult de 250 de magistraţi din 27 de instanţe şi 14 parchete.

Sinteza publicată duminică indică un climat de teamă şi neîncredere în interiorul sistemului, vulnerabilităţi sistemice legate de independenţa magistraţilor, meritocraţie şi transparenţă, precum şi riscul unei eroziuni continue a încrederii publice în actul de justiţie, fără ca documentul să stabilească vinovăţii sau să interfereze cu soluţii judiciare concrete.

De asemenea, sesizările par să fi fost suficiente astfel încât Administrația Prezidențială să indice cauza majoră structurală, dar și 13 posibile soluții pentru rezolvarea problemelor generale identificate.

Nicușor Dan face referendum ca să decidă dacă CSM „pleacă de urgență”. Luni, la Cotroceni, doar discuții publice cu magistrații. Cei care nu vor să se expună, reprogramați (Video)

De unde au venit sesizările

Raportul sintetizează observaţiile scrise transmise direct în atenţia preşedintelui României de magistraţi activi sau retraşi din activitate, în perioada 11 – 19 decembrie.

”În total, magistraţii care au trimis emailuri provin de la 27 de instanţe şi 14 parchete. Am consemnat şi un aflux de peste 180 de emailuri adresate de cetăţeni, avocaţi, poliţişti, avertizori în interes public (de integritate), societatea civilă, solicitări de audienţă, executori judecătoreşti, grefieri.

Aceste mesaje aduc în atenţie, cu precădere, observaţii, reclamaţii sau percepţii rezultate din experienţe personale cu sistemul de justiţie şi alte autorităţi publice. Dată fiind gravitatea unei părţi însemnate din aspectele semnalate, apreciem că se impune o analiză ulterioară aprofundată, un dialog corespunzător şi sesizarea, acolo unde este cazul, a autorităţilor de control competente”, subliniază Administraţia Prezidenţială.

Președinția subliniază că Raportul de sinteză:

nu stabileşte vinovăţii individuale sau colective;
nu califică fapte ca fiind conforme sau contrare legii;
nu cuprinde judecăţi de valoare;
nu substituie competenţele CSM, IJ, MJ sau ale parchetelor, instanţelor de judecată ori altor autorităţi de control.

Raportul, precizează Președinția, nu își propune evaluarea situațiilor sau soluțiilor individuale și nu interferează cu actul de justiție propriu-zis, ci vizează mecanismele administrative, procedurale, judiciare și/sau legislative care, potrivit unui volum semnificativ de sesizări convergente, ar fi de natură a afecta:

independența efectivă a judecătorului și a procurorului,
meritocrația în cariera magistratului,
funcționarea previzibilă și eficientă a justiției,
încrederea publică în autoritatea judecătorească.

Concluzii generale

În urma analizei și sistematizării observațiilor transmise, pot fi extrase unele concluzii generale, după cum urmează:

1. O parte relevantă din observațiile transmise accentuează necesitatea asigurării caracterului confidențial al identității magistraților, unii dintre aceștia alegând să nu își devoaleze identitatea (ci doar instanța/parchetul ori circumscripția de proveniență), motivele recurente indicând „teama de consecințe” sau „frica de represalii” de natură a afecta evoluția profesională ulterioară, inclusiv prin formulări de tipul „motivul pentru care am folosit un nume fictiv în mesaj este că, recunosc, îmi este frică de consecințele acțiunii mele în interiorul sistemului, în condițiile în care am muncit enorm și am sacrificat multe pentru a ajunge magistrat”.

2. Magistrații nu solicită intervenții directe în cariere individuale, ci restabilirea unor garanții instituționale legate de independența în desfășurarea activității, cu precădere în cazul judecătorilor.

În accepțiunea generală care degajă din observațiile transmise, percepția magistraților pare a fi una de neîncredere, având resort în concentrarea decizională și fragilizarea independenței interne.

3. Observațiile nu par să descrie incidente izolate, ci un cumul de vulnerabilități structurale ale sistemului de justiție care, în lipsa corecțiilor, se susține că au condus la și au aptitudinea de a accentua erodarea independenței interne a magistraților (cu precădere în cazul judecătorilor), calității actului de justiție și încrederii publice.

4. Vulnerabilitățile structurale rezultate din observațiile transmise indică drept potențiale categorii de factori generatori de risc:

a) Lipsa de transparență ori transparența redusă și inexistența unor criterii obiective în zone sensibile ale carierei magistraților (delegare, detașare, numire în funcții de conducere – interviuri și evaluare proiect, promovare efectivă – evaluare hotărâri și comisii), ceea ce ar permite o selecție informală și de natură a inhiba contestarea;

b) Un fenomen de tipul „gatekeeping” prin intermediul interviurilor și rapoartelor în sensul că interviul (ICCJ, funcțiile de conducere) și raportul Inspecției Judiciare sunt descrise ca un veto cu justificare/motivare îndoielnică sau inexistentă și predictibilitate redusă;

c) Lipsa unor mecanisme, proceduri și metodologii standardizate de adoptare, publicitate și comunicare a deciziilor administrative, existând un acces limitat la înregistrări, comisii, motivări, documente de schimbare a completelor ori altor acte de administrare internă, inclusiv a acelor de constituire a comisiilor de evaluare, de contestare, de organizare a concursurilor, de elaborare a subiectelor și altele asemenea;

d) Riscul unui efect descurajant, de inhibare în exercitarea unor drepturi (de a candida, de a contesta) și asupra libertății de exprimare, prin semnale disciplinare/instituționale sau prin consecințe negative privind cariera;

e) Presiunea sistemică generată de volumul de activitate care reduce calitatea și crește vulnerabilitatea la erori, întârzieri și, implicit, generează un nivel de vulnerabilitate pentru magistrații care în anumite situații ar fi în dezacord cu propunerile conducerii, astfel de cazuri având aptitudinea de a atrage declanșarea unor anchete disciplinare[6];

f) Neclaritățile, necorelările sau insuficiențele de ordin legislativ care generează o presiune sistemică suplimentară, inclusiv din perspectiva instrumentelor de asigurare a integrității[7] ori a resurselor umane și logistice.

5. Din ansamblul observațiilor se poate extrage un nucleu comun, repetitiv de propuneri care vizează, în esență:

Descentralizarea puterii decizionale prin întărirea rolului colegiilor de conducere;
Limitarea strictă a delegărilor și detașărilor, însoțite de proceduri competitive, criterii și motivări transparente, publice și predictibile;
Proceduri competitive și transparente pentru accederea la toate funcțiile de conducere, inclusiv la funcțiile de vicepreședinți de instanțe și președinți de secții;
Revenirea la probe obiective și meritocratice în cazul promovărilor magistraților, inclusiv la ICCJ;
Reformarea Inspecției Judiciare;
Asigurarea unui management eficient al resursei umane în mod corelat pentru tot parcursul profesional al magistratului – intrare în profesie, evoluție, pensionare;
Asigurarea unui management logistic eficient;
Asigurarea unui cadru normativ, instituțional și logistic, de cercetare și judecare a infracțiunilor de corupție în rândul magistraților, mecanismul actual fiind considerat nefuncțional;
Clarificarea și asigurarea efectivă a rolului avertizorului în interes public;
Clarificarea și stabilizarea cadrului normativ penal corelată cu asigurarea continuității completelor de judecată din secțiile penale și cu mecanisme eficiente apte să prevină prescripția răspunderii penale;
Valorificarea resursei umane și tehnice a DGA;
Restrângerea categoriilor de personal de specialitate asimilat magistraților;
Recalibrarea competențelor instanțelor în vederea asigurării degrevării celor suprasolicitate.

6. Unele observații cuprind percepții, evaluări și relatări care nu sunt dezvoltate complet și/sau probate în sine prin emailul ori atașamentele transmise.

Avem în vedere, în acest context, observațiile de o gravitate ridicată și care, în forma actuală și pentru scopul prezentului Raport, este necesar să fie tratate cu deosebită atenție, cu obligația de rezervă, dar și cu recomandarea aprofundării lor, extinderii dialogului și, acolo unde este cazul, sesizarea autorităților competente.

7. Percepțiile recurente (exprimate de mai mulți autori) converg spre semnalarea:

unui climat instituțional caracterizat prin instalarea fricii și descurajarea exprimării critice în interiorul sistemului, coroborat cu opinia conform căreia accesul la funcții de conducere sau promovare este condiționat de conformare;
abandonării unui sistem meritocratic, bazat pe profesionalism și responsabilitate, în detrimentul unui sistem bazat pe aprecieri și decizii subiective, netransparente și de conformare;
utilizării unor mecanisme contrar scopului prevăzut de lege sau prin deturnarea de la acest scop, cu obiectivul de a fideliza, recompensa ori de a sancționa diferiți magistrați;
menținerii unor vulnerabilități ale magistraților, cauzate de factori extrinseci lor (volumul de muncă, resursele umane și logistice – personal auxiliar, spații de lucru și echipamente), ca în cazul neconformării la unele decizii ori direcții ale conducerii să fie expuși la inițierea unei anchete disciplinare;
unui rol al Inspecției Judiciare și comisiilor de evaluare ca instrumente de semnalizare negativă a magistraților „incomozi”, iar nu ca mecanisme de prevenire, îndrumare și corecție;
pierderii atractivității profesiei și, în special, a resursei umane prin pensionări ori demisii timpurii ale unor magistrați competenți, fără mecanisme eficiente de recuperare.

8. Potrivit observațiilor unor magistrați, reacția imediată la nivelul conducerii sistemului de justiție este relevantă, iar aceasta se reflectă prin cel puțin trei direcții principale de acțiune:

Sesizarea Inspecției Judiciare cu privire la judecătorul Beșu în mai puțin de 24 ore de la difuzarea investigației jurnalistice;
Admiterea unei cereri de recuzare a judecătoarei Moroșanu, cerere bazată pe opiniile exprimate de aceasta de susținere a magistraților care au fost intervievați în investigația jurnalistică;
Inițierea unui apel public la dialog în rândul magistraților, dar nu prin consultări efective, ci prin convocări interne ale conducerilor instanțelor de a colecta „alte probleme”, mecanism perceput de unii dintre magistrați ca o tentativă de disciplinare și aliniere a judecătorilor în spatele conducerii, exploatând prudența și teama acestora de consecințe administrative.

Pornind de la aceste premise, unele observații percep tăcerea majorității magistraților nu ca achiesare la starea existentă ori ca lipsă de opinie, ci ca o strategie de autoprotecție profesională, menită să evite polarizarea, represaliile sau compromiterea carierei.

Astfel, tăcerea ar fi explicată prin vulnerabilități concrete și cunoscute în sistem, precum restanțele în motivarea hotărârilor, utilizarea programului flexibil, erori inevitabile sub presiunea volumului de muncă, aspirații de promovare. Toate acestea sunt sau par a fi percepute drept pârghii informale de control, care descurajează formele de exprimare critică.

9. Cauza structurală a acestui climat este evidențiată în mai multe observații care consideră drept cauză legile justiției din 2022, legi care:

au concentrat puterea decizională în mâinile președintelui instanței care desemnează vicepreședinții și președinții de secții, împreună aceștia alcătuind o majoritate confortabilă a colegiului de conducere;
au golit colegiul de conducere de legitimitate democratică și rol efectiv;
au creat o rețea ierarhică în care fiecare președinte de instanță devine un vector de control asupra colectivului, inclusiv asupra completelor, mutării între secții pe alte specializări, evaluării profesionale, capacitatea de blocare a posibilităților de promovare, detașare, dar și modalități de soft power precum asigurarea sau nu a accesului la un program mai flexibil, stabilitatea unui anumit grefier, alocarea unui asistent.

10. Această arhitectură ar fi, potrivit unor observații, de natură a explica: