Fostul procuror general al României, Augustin Lazăr, profesor universitar la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, face una dintre cele mai dure și coerente analize publice despre cum a fost demolată independența justiției românești, printr-un proces premeditat, gradual și coordonat politic, în complicitate cu segmente din magistratură și cu efecte sistemice asupra statului de drept.
Punctele de plecare ale analizei sunt documentarul Recorder și dezbaterea publică declanșată de acesta, pe care Lazăr le consideră o radiografie a unui declin profund, început cu ani în urmă și mascat sub discursuri despre „pace socială” și „dialog”.
„Sistemul de justiţie este sistemul imunitar al statului. Dacă acest sistem este nefuncţional nu există justiţie, iar în lipsa ei se instalează haosul. Alternativele sunt: justiţia sau haosul”, avertizează fostul procuror general.
Etapa 1: Voința politică de restaurare a impunității
Potrivit lui Augustin Lazăr, declinul justiției nu a fost un accident, ci rezultatul unei voințe politice duplicitare, care a urmărit restaurarea unui sistem oligarhic favorabil politicienilor și finanțatorilor lor aflați în proceduri penale.
„Documentarul Recorder şi dezbaterea care a urmat expun o radiografie a declinului independenţei justiţiei româneşti încă din legislatura 2017-2020, urmarea unei voinţe politice duplicitare, restauratoare a sistemului oligarhic”, spune Augustin Lazăr, citat de news.ro.
Această strategie s-a bazat pe măsuri aparent tehnice, dar cu efect direct asupra dosarelor de corupție: „Este de observat strategia subtilă a măsurilor restaurative, salvatoare pentru politicienii şi finanţatorii lor implicaţi în proceduri judiciare (deciziile CCR, ordonanţele de urgenţă, dezincriminarea discretă a abuzului în serviciu şi a conflictului de interese etc)”.
Etapa 2: „Pacea socială” în schimbul impunității
După eșecul OUG 13, spune Lazăr, puterea politică a schimbat tactica: a propus o înțelegere tacită între politică și o parte a sistemului judiciar: „După abrogarea OUG nr. 13/2017, politicienii aflaţi la putere au lansat un insidios «proiect T – zero, restabilirea păcii sociale: România dialogului» (do ut des: pace socială c/a impunitate)”.
În acest context a fost identificat și un grup obedient din justiție, cu legături politice: „A fost indicat public un mic grup, obedient, din justiţie, cu legături în mediul politic, cunoscut în media ca «CSM-ul nevestelor»”.
Etapa 3: Preluarea controlului asupra justiției
În schimbul sinecurilor și al impunității, acest grup ar fi acceptat să devină vectorul contrareformei: „În schimbul sinecurilor şi asigurării impunităţii, grupul a acceptat cooperarea, a susţinut formularea proiectelor contrareformei restaurative, a făcut prozelitism şi, treptat, ar fi preluat controlul justiţiei”.
Aceasta este, în analiza lui Lazăr, cheia distrugerii independenței: nu prin desființarea brutală a instituțiilor, ci prin ocuparea lor din interior.
Etapa 4: Lovitura asupra anticorupției
Momentul de ruptură este anul 2018, când sistemul anticorupție funcționa, mai spune Lazăr, și explică: „În anul 2018, când anticorupţia funcţiona, ocupantul fotoliului de ministru al justiţiei a declarat public că «justiţia scârţiie», apoi a declanşat proceduri de revocare a procurorului şef al DNA şi a procurorului general al României pentru opoziţia la contrareformă şi apărarea publică a independenţei justiţiei”.
Apoi, „prin ordonanţe de urgenţă succesive - care, conform rapoartelor MCV, «au stârnit reacţii extrem de negative»- s-a înfăptuit rapid contrareforma restaurativă”, spune Augustin Lazăr.
În final, „cu mici retuşuri, ea a fost consacrată în legile justiţiei din 2022, prezentate ca o mare realizare în contextul imprudent al ridicării MCV”.
Etapa 5: Neutralizarea anchetelor privind magistrații
Una dintre cele mai grave modificări, potrivit fostului procuror general, a fost eliminarea competenței DNA de a ancheta magistrați: „A fost eliminată competenţa structurii specializate DNA în materia urmăririi anticorupţie a magistraţilor şi înlocuită cu Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie (independentă de Ministerul Public!)”.
Deși SIIJ a fost ulterior desființată, mecanismul de blocaj a fost păstrat: „Acest serviciu poate fi încadrat (uimitor control neconstituţional al anchetei) doar cu procurori având avizul strict al CSM (!), majoritar compus din judecătorii în discuţie”.
Rezultatul: „Este lipsit de resurse umane şi practic lipsit de activitate, fără dosare privind judecători şi procurori corupţi”.
Etapa 6: Prescripții, dosare îngropate, bani pierduți
Efectele tuturor acestor modificări nu au întârziat să apară, spune Augustin Lazăr.
„În mii de dosare a survenit prescripţia răspunderii penale, iar sute de milioane de euro au rămas nerecuperate de statul român după stingerea acţiunii penale”. În ce privește percepția publică, „fenomenul a fost înţeles ca o «reciclare/albire» a marilor corupţi şi o amnistie mascată”.
Etapa 7: Justiție mimată și represalii
Lazăr descrie și mecanisme judiciare repetitive prin care dosarele au fost tergiversate până la prescriere:„Destructurarea completurilor de judecată înaintea pronunţării şi reluarea cercetării judecătoreşti, interpretând forţat standardele CEDO”.
În paralel, magistrații incomozi au fost ținuți sub presiune: „Serii de acţiuni disciplinare şi de excluderi din magistratură pentru magistraţii cu conduită demnă, independentă (ţinuţi ocupaţi), care au fost infirmate apoi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”.
Etapa 8: „Pactul cu diavolul”
În concluzia sa, fostul procuror general vorbește despre o ipoteză extrem de gravă: „Analizele media sugerează ipoteza investigativă a unui «Pact cu diavolul: avantaje/promovări c/a impunitate/reciclare»”.
Mai exact, „Denunţurile acreditează ipoteza alterării legilor justiţiei ca rezultat al unei «înţelegeri murdare», prin avocaţi, între politicieni implicaţi penal şi un mic grup de magistraţi obedienţi, dar influenţi”.
Ce trebuie făcut: anchete și corectarea legilor
La acest moment, Augustin Lazăr cere explicit intervenția Ministerului Public, care trebuie „să preia din dezbaterea publică şi să clarifice judiciar, la rece, o problemă fierbinte”. De asemenea, solicită „sesizarea din oficiu a procurorilor competenţi şi declanşarea unor anchete de anvergură”.
Pentru că, spune el, miza este una fundamentală: „Pacea socială este dependentă de voinţa şi de capacitatea pregătirii justiţiei pentru rolul său. (... ) Sistemul de justiţie este sistemul imunitar al statului. Dacă acest sistem este nefuncţional nu există justiţie, iar în lipsa ei se instalează haosul. Alternativele sunt: justiţia sau haosul”.
- Secția de judecători a CSM s-a sucit și sesizează Inspecția Judiciară, după documentarul Recorder. Radu Marinescu laudă calea corectă
- Procuror militar, despre documentarul Recorder: Aceste informații reprezintă o foarte mică parte a putregaiului care a cuprins sistemul de justiție. Lucrurile sunt mult mai grave