Un nou studiu, realizat pe şoareci de laborator, deschide o perspectivă neaşteptată asupra legăturii dintre îmbătrânire şi cancer. Cercetătorii de la Universitatea Stanford au observat că şoarecii mai în vârstă dezvoltă mai puţine tumori pulmonare şi cu o agresivitate mai redusă comparativ cu cei tineri, contrar a ceea ce se credea până acum, respectiv că riscul de cancer creşte constant odată cu vârsta.
În cadrul studiului au fost comparați şoareci tineri, cu vârste între patru şi şase luni, cu şoareci bătrâni, de aproximativ 20 – 21 de luni, aflaţi aproape de durata maximă de viaţă. Animalele au fost modificate genetic pentru a dezvolta tumori pulmonare marcate fluorescent. După inducerea cancerului, echipa a monitorizat evoluţia tumorilor timp de 15 săptămâni.
Rezultatele au fost surprinzătoare: animalele mai tinere au dezvoltat tumori de trei ori mai numeroase, iar acestea au fost şi vizibil mai mari. Practic, cancerele lor erau mult mai severe decât ale rozătoarelor mai vârstnice, după cum se arată într-un raport publicat pe site-ul universității Stanford.
Acest model contrazice teoria consacrată conform căreia riscul de cancer creşte odată cu vârsta prin acumularea de mutaţii care apar odată cu îmbătrânirea şi se aliniază unor observaţii clinice din populaţia umană foarte vârstnică, unde incidenţa cancerului începe să se stabilizeze sau chiar să scadă după 85 de ani.
Cercetarea oferă o nouă perspectivă asupra rolului îmbătrânirii, sugerând că procesele biologice care intervin la vârste extreme ar putea fi valorificate pentru dezvoltarea unor tratamente inovatoare.
„Este o descoperire remarcabilă. Ne-am fi aşteptat ca animalele mai în vârstă să dezvolte un număr mai mare de cancere şi tumori cu o agresivitate crescută, însă rezultatele studiului nu confirmă deloc acest lucru”, a declarat Monte Winslow, conferenţiar universitar şi specialist în genetică şi patologie.
Deşi mecanismele moleculare care ar putea explica acest fenomen nu sunt încă pe deplin înţelese, autorii studiului subliniază că recenta descoperire este semnificativă şi ridică întrebări importante despre modul în care îmbătrânirea influenţează biologia tumorală. Potrivit autorilor, explicaţia ar putea fi legată de modificări moleculare cumulative, care, paradoxal, ajung să limiteze dezvoltarea tumorală.
Pentru a înţelege mecanismele implicate, cercetătorii au analizat rolul a 25 de gene, cunoscute pentru rolul lor în suprimarea tumorilor, pe care le-au dezactivat pe rând înaintea de a induce cancerul la animalele studiate.
Una dintre ele, gena PTEN, s-a remarcat printr-un efect mult mai puternic la şoarecii tineri. PTEN este o genă esenţială în reglarea diviziunii celulare, iar mutaţiile sale la oameni sunt asociate cu formarea de hamartoame - tumori benigne ce pot creşte riscul de cancer.
La şoarecii tineri, pierderea funcţiei PTEN a dus la tumori mult mai agresive. În schimb, la şoarecii bătrâni, efectul a fost semnificativ diminuat.
Analizele ulterioare ale expresiei genelor din celulele tumorale au arătat că semnăturile moleculare ale îmbătrânirii persistă chiar şi în tumorile bătrâne, deşi acestea se divid rapid - un rezultat neaşteptat care sugerează că aceeaşi mutaţie ar putea avea consecinţe diferite în funcţie de vârstă.
Implicaţiile pentru medicina umană sunt încă neclare, însă studiul vine într-un moment în care incidenţa cancerului, inclusiv a cancerului pulmonar, creşte în rândul persoanelor adulte mai tinere, chiar şi în absenţa factorilor clasici de risc precum fumatul.