Impactul negativ al emigrației românilor asupra potențialului economic al României a început să se estompeze în ultimii ani, iar tendința lentă de reîntoarcere în țară a românilor și afluxul constant de imigranți din Asia au început să producă un aport ușor pozitiv al factorului muncă la PIB potențial.
Problemele pieței muncii nu se estompează, însă, odată cu reîntoarcerea românilor din străinătate: competențele și calificarea adecvată, la care se adaugă problema educației pentru marea masă de tineri care nici nu muncesc și nici nu învață, rămân marile provocări ale economiei din punctul de vedere al capitalului uman.
Evoluția este evidențiată și în Strategia fiscal-bugetară 2025-2027, document ce a însoțit legea bugetului de stat pe 2025.
În documentul Guvernului, factorul muncă este evidențiat cu o contribuție pozitivă de +0,3pp la PIB-ul potențial din 2023 și de +0,4pp la PIB-ul potențial al anului 2024 (vezi grafic mai jos).
Pe lângă asta, se manifestă o tendință ușor descendentă a contribuției capitalului (marele factor de convergență economică cu media bunăstării din Europa, din moment ce emigrația și reducerea efectivului de salariați a redus potențialul României), care conform Comisiei de Strategie și Prognoză (CNSP) vine pe fondul ”stabilizării beneficiilor economice aduse de acumularea de capital”.
- PIB-ul potențial exprimă ritmul de creștere pe care economia îl poate susține, la nivel teoretic, pe termen mediu și lung fără a genera inflație sau ”tensiuni” în piața muncii (de ex. inflație dintr-o forță de muncă insuficientă sau nepotrivită în raport cu nevoile/cerințele posturilor), iar, în acest context, aportul pozitiv al factorului muncă indică o îmbunătățire, cu toate că modestă, a pieței muncii ca input la producția economică potențială a României – PIB potențial accelerează dacă mai multă lume intră pe piața muncii. Este vorba doar despre efectivele de salariați, nu și despre gradul de calificare.
Convergență rapidă cu bunăstarea medie din Europa
De reținut, nu îmbătrânirea populației a determinat în cea mai mare parte depopularea țării, ci în primul rând condițiile economice. Respectiv lipsa locurilor de muncă și remunerarea scăzută, care trimite sub limita de sărăcie salariații cu câștiguri mici (aproape un sfert dintre cei supuși riscului de sărăcie sau excluziune socială lucrează).
Desigur, a contat în context și liberalizarea pieței forței de muncă odată cu intrarea în UE (numărul celor emigrați s-a dublat față de anul 2007).
Odată cu convergența rapidă a României către media UE post-aderare și reducerea diferențelor în ceea ce privește indicatorii economici relevanți – inclusiv cei ce țin de salarii, prețuri la locuințe sau la bunurile de trai zilnic – beneficiile muncii în exteriorul României s-au redus, iar populația plecată a început să se întoarcă în țară (pe lângă atractivitatea în creștere pentru imigranți). Evoluția s-a accelerat în ultimii 2 ani, după ce s-a demarat în perioada imediată post-Covid.
Din nou, merită amintit că o creștere sau descreștere a populației influențează potențialul unei economii de a produce roade economice. La fel, o forță de muncă mai educată și cu calificări mai înalte este mai productivă, capabilă să producă mai mult și să primească venituri mai mari per oră lucrată.
Citește integral articolul Exodul s-a oprit, decalajele rămân: revenirea în țară a românilor ajută PIB-ul potențial. Marea problemă a economiei rămâne lipsa competențelor și calificărilor capitalului uman pe Curs de Guvernare.