Victoria PAS în alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025 este unul din miracolele care au însoțit Moldova și întreaga națiune română în momentele cruciale ale istoriei.
M-am întrebat mult timp cum va arăta „a doua zi” după alegeri, în Moldova? Va fi o zi senină sau posomorâtă, politic vorbind? Pe măsură ce ne apropiam de acest scrutin, aveam un tot mai puternic sentiment al provizoratului. Nu, nu mă gândeam chiar zi și noapte la alegeri, pentru că ai treabă, inclusiv activități de sezon, dar tocmai inerția acestor „munci și zile”, în umbra deznodământului din 28 septembrie, îmi dădea frisoane.
A fost ca atunci când bănuiești că sentința a fost pronunțată, dar încă n-ai auzit-o, și simplul fapt că poate trăiești într-o închipuire, într-o iluzie, și-ți faci planuri iluzorii, îți accentuează anxietatea…
- Alegerile din Moldova și lecțiile oferite Europei
- Partidul pro-european a câștigat alegerile din Moldova, dar obstacolele în calea aderării la UE rămân
Am văzut aceste alegeri ca pe un prag existențial, ca pe o bifurcație: lumină sau întuneric, democrație sau dictatură, viață sau moarte. Analogia cifrelor – 28 iunie (1940)/28 septembrie (2025) – era prea evidentă, pentru a nu ne fi gândit și la un scenariu horror.
Cum ar fi arătat victoria pro-rușilor
Știm ce s-ar fi întâmplat cu Republica Moldova în cazul în care PAS nu ar fi obținut majoritatea. Nu ar fi fost o simplă succesiune stânga-dreapta (două concepte distorsionate geopolitic la noi) la guvernare, nu am fi asistat la o schimbare de politici, ci la o schimbare de destin.
Moldova ar fi fost transformată într-un nou Donbas, teroarea s-ar fi instalat la toate nivelele. Cu siguranță am fi asistat la un exod peste Prut și spre Occident al tinerilor, al intelectualilor, al tuturor celor care nu doresc să trăiască în robie, sub regim rusesc.
Președinta Maia Sandu ar fi fost demisă printr-o procedură tehnică – alegeri anticipate sau impeachment în parlament (rușii ar fi găsit o soluție, la câtă imaginație malefică au!). Am fi spus adio Europei, adio valori naționale. Ne-am fi întors la „limba moldovenească”, limba rusă ar fi devenit „a doua” limbă de stat, adică prima. Și toată această restaurație s-ar fi făcut cu înverșunarea unui torent de apă scăpat din strânsoare.
Consecințele pentru Ucraina și pentru Europa de Sud-Est erau previzibile. A spus-o Donald Tusk, premierul Poloniei, a doua zi după alegerile din Republica Moldova: „Nu numai că ați salvat democrația și ați menținut cursul european, dar ați oprit Rusia în încercările sale de a prelua controlul asupra întregii regiuni.”
Pentru ce au votat moldovenii?
Dacă nu ar fi fost războiul la granițe, dacă Rusia nu ar fi înnebunit la propriu, turnând bani criminali cu nemiluita, împroșcând cu venin pe rețele, punând la cale alarme cu bombe și atacuri cibernetice, pregătind grupuri de diversioniști care să producă violență și să blocheze instituțiile statului… pe scurt: într-o situație normală, este posibil ca moldovenii să fi penalizat guvernarea PAS pentru unele promisiuni nerealizate.
Se trăiește încă destul de greu în Moldova, salariile sunt mici, există categorii de cetățeni ale căror pensii n-au crescut suficient… deși n-ai cum să nu observi că magazinele „Linella” chiftesc de cumpărători, care împing cărucioare umplute până la refuz, n-ai cum să nu remarci numărul mare de mașini scumpe la Chișinău și în centrele raionale.
Moldovenii reclamă birocrația, corupția, mlaștina din justiție, în care e bine să nu nimerești, că te trag la fund procedurile interminabile și limbajul acela păsăresc, pe care-l înțeleg doar magistrații, procurorii și avocații (acele guri lacome, veșnic flămânde!).
Cu toate acestea, Moldova a evoluat foarte mult comparativ cu anii ‘90. Și nu atât realizările guvernării PAS – care n-au fost puține, ba chiar foarte importante, strategic vorbind, cum ar fi, de exemplu, lucrările de infrastructură, modernizarea sistemului de sănătate sau scoaterea țării de sub șantajul energetic rusesc… –, cât pericolul rusesc, genocidul declanșat de Putin în Ucraina au fost determinante pentru mobilizarea electoratului național.
Altfel spus, nu atât promisiunile legate de aderarea la Uniunea Europeană (care sper să se confirme!), cât conștiința a ceea ce au și a ceea ce pot pierde, în cazul în care la putere ar veni marionetele Moscovei, i-a făcut pe moldoveni să iasă într-un număr mare la vot, în special pe cei din diaspora, și să voteze PAS – singurul partid cu șanse să păstreze pacea și să asigure mersul în direcția corectă –, având-o drept garant moral pe președinta Maia Sandu.
Meritele guvernării și ale presei independente
Ca niciodată în actuala campania electorală s-a spus lucrurilor pe nume, s-a ieșit din ambiguități, din perifraze, din făcutul cu ochiul (adică „știți voi ce am în vedere”). Agresorul a fost arătat cu degetul – Rusia. Și prietenii, aliații strategici au fost clar desemnați – România, Uniunea Europeană, Occidentul în general.
PAS și-a construit o campanie electorală foarte energică, a avut nenumărate întâlniri în teritoriu, nu s-a ferit să se confrunte cu nemulțumirile și nedumeririle alegătorilor, să explice, să răspundă la întrebări. A comunicat eficient cu societatea, aș spune, din nou: ca niciodată în ultimii patru ani. Cunosc oameni care au stat zile în șir în corturile de campanie, s-au dus în sate, au mers din poartă în poartă… Marea problemă rămâne Autonomia Găgăuză, dar acolo nu se pot schimba lucrurile în câteva săptămâni.
Guvernul a fost prompt în a riposta la toate calomniile și acuzațiile Moscovei, și-a depășit complexele care dădeau senzația de timiditate și permeabilitate la agresiune și insultă.
Presa independentă și-a făcut din plin datoria. Investigațiile curajoase ale jurnalistelor de la „Ziarul de Gardă” și ale celor de la NordNews, la fel ca și-n alegerile de anul trecut, au ajutat enorm instituțiile statului. Organele de drept au desfășurat sute de razii pe teren și au confiscat baloturi de bani rusești destinate coruperii alegătorilor, puteai umple zeci de tiruri cu ele!
Încredere și speranță
Rusia a escaladat groaza și tensiunea în aceste alegeri la un nivel nemaivăzut până acum. A declarat că trupe NATO vor ocupa Republica Moldova și un contingent francez va debarca la Odesa, dacă partidul Maiei Sandu va pierde alegerile (sic!).
Dar, pe de altă parte, mulți moldoveni s-au întrebat: există un „plan B”, în cazul în care la Chișinău s-ar instala un guvern pro-rus care va deschide porțile cetății în fața Kremlinului? Nu suntem într-o situație normală, suntem în război, trebuie să ne apărăm. Sau Europa va strânge din umeri, resemnată, și va spune: „asta e, au câștigat pro-rușii, sigur că prin fraudă, dar ce putem face?”… Interesant ce ar fi zis ucrainenii și mai ales cum ar fi acționat?
Din fericire, ziua de luni, 29 septembrie, a fost o zi frumoasă, o zi cu soare. Moldova a învins, Rusia a pierdut. Ne-am salvat, am îndepărtat primejdia imediată, am obținut un răgaz în care trebuie să facem tot ce depinde de noi ca să punem țara la adăpost. Să învățăm lecția acestor alegeri, să învățăm lecțiile ultimilor patru ani.
Autor: Vitalie Ciobanu