Este cunoscut deja faptul că obezitatea afectează creierul, iar acum oamenii de știință au descoperit că acest impact depinde în cea mai mare măsură de locul în care este depozitată grăsimea.
Cercetătorii de la Universitatea Politehnică din Hong Kong (PolyU) au folosit o analiză a setului de date UK Biobank pentru a arăta că distribuția grăsimii, nu doar dimensiunea corporală totală, se corelează cu schimbări distincte în structura și conectivitatea creierului.
Ei au descoperit astfel că rolul principal în îmbătrânirea creierului îl are grăsimea viscerală, fiind asociată cu un raționament mai slab, o memorie deficitară și o viteză de procesare redusă, notează MedicalXpress.
Oamenii de știință au analizat datele a 23.088 de persoane care au avut scanări DXA (absorptiometrie duală cu raze X) pentru brațe, picioare și trunchi, precum și un subset mai mic de 18.886 participanți care au avut și măsurători de grăsime viscerală. Toți participanții au trecut prin cele trei tipuri de scanări RMN, care au fost apoi corelate cu datele despre grăsime.
Rezultatele au arătat că localizarea grăsimii se corelează cu schimbări diferite în creier. Mai multă grăsime pe brațe, picioare și trunchi a fost asociată cu o subțiere a cortexului în rețelele default-mode și limbice – sisteme ce susțin memoria, atenția internă și reglarea emoțională – sugerând o capacitate ușor redusă de reamintire și control al dispoziției.
Grăsimea viscerală (abdominală profundă) a fost asociată cu efecte suplimentare, inclusiv micșorarea cortexului prefrontal medial – implicat în planificare, judecată și controlul impulsurilor – și a unor structuri subcorticale mai mici, responsabile de învățarea obiceiurilor, recompensă și mișcare.
Dincolo de anatomie, atunci când cercetătorii au analizat modul în care regiunile creierului se coordonează în timp, persoanele cu mai multă grăsime – și mai ales cele cu niveluri mai mari de grăsime viscerală – au prezentat o coordonare modificată subtil în rețelele ce reglează mișcarea și atingerea, dispoziția și motivația, memoria și divagarea mentală, precum și vigilența și reflexele.
Iar în conexiunile de substanță albă ale creierului, grăsimea viscerală s-a evidențiat din nou: scanările RMN de difuzie au arătat o densitate mai mică a axonilor și o organizare tisulară mai slabă – mici zone de uzură care pot întrerupe transmiterea semnalelor.
Spre deosebire de grăsimea subcutanată – stratul de grăsime „moale” de sub piele, care reprezintă aproximativ 90% din țesutul nostru adipos – grăsimea viscerală este stratul situat adânc în abdomen, în jurul organelor precum ficatul, rinichii, pancreasul și intestinele.
Ea se comportă ca un organ endocrin, eliberând substanțe inflamatorii și acizi grași liberi direct în ficat prin vena portă. Acest lucru favorizează rezistența la insulină, ficatul gras și valori nedorite ale lipidelor sanguine, crește tensiunea arterială și riscul cardiovascular și este asociat cu apneea în somn. De asemenea, a fost implicată în dezvoltarea precoce a bolii Alzheimer.
Deși toți avem grăsime viscerală, alimentația bogată în grăsimi și carbohidrați (zaharuri) poate contribui la depozitarea unei cantități mai mari atunci când activitatea fizică este redusă. În plus, cortizolul – hormonul eliberat în perioade de stres – poate favoriza acumularea acestei grăsimi. Ea poate fi redusă prin dietă, exerciții fizice, menținerea unui somn de calitate și reducerea nivelurilor de stres.
Este important de menționat că schimbările din creier observate de cercetători sunt modeste, dar semnificative. Per ansamblu, rezultatele arată că obezitatea sau un IMC ridicat nu sunt indicatori direcți ai îmbătrânirii creierului, ci mai degrabă modul în care regiunile de grăsime – în special cea abdominală profundă – se corelează cu modificări în diferite zone cerebrale și, implicit, cu funcțiile cognitive.
Studiul, publicat în revista Nature Mental Health, subliniază, alături de un număr tot mai mare de dovezi, importanța renunțării la indicele de masă corporală, care ia în considerare doar greutatea și înălțimea, ca indicator precis al sănătății creierului – și al sănătății în general.
C.S.