Inclusiv vecinii noștri, partenerii noștri notează acțiunile liderilor români, indiferent că vorbim de Palatul Cotroceni, Palatul Victoria sau alți actori din alte poziții-cheie – când va avea loc o întâlnire bilaterală sau vor fi alte formate multilaterale, va exista un paragraf acolo, o propoziție, în briefing-urile acestora, legată de neparticiparea la UNGA (Adunarea Generală a ONU).
Opțiunea președintelui sigur că poate fi îmbrăcată, de către cei care țin la președinte, de o manieră astfel încât să încerce să o justifice, dar realitatea este că respectiva prezență face parte din fișa postului, argumentează analistul politic Radu Magdin.
A creat dezbatere știrea că ministrul de Externe, doamna Oana Țoiu, va conduce delegația României la reuniunea ONU, și nu președintele Nicușor Dan. Sigur, aceasta făcuse acest anunț anterior, dar acum s-a inflamat agenda. În primul rând, cum evaluați această decizie a României, până la urmă, de a nu fi reprezentată de președinte?
Domnul președinte este încă într-o perioadă de relativă lună de miere cu electoratul României, deși se vede – din dezbaterile online și din cele din media – faptul că inclusiv o parte din foștii săi susținători activi sunt dezamăgiți de cadența acțiunilor sale sau de nivelul de implicare din primele 100 de zile.
Din această perspectivă, la fel ca și la ziua Marinei, dar acum, la o scară mai mare, internațională, opțiunea președintelui sigur că poate fi îmbrăcată, de către cei care țin la președinte, de o manieră astfel încât să încerce să o justifice, dar realitatea este că respectiva prezență face parte din fișa postului.
Este un preț pe care președintele îl va plăti pentru faptul că nu merge la Adunarea Generală ONU. Atât acasă, cât și afară. Poate că acasă, paradoxal, acest preț va rămâne într-o zonă de oameni care sunt pasionați de relațiile internaționale și care înțeleg politică externă.
Dar inclusiv vecinii noștri, partenerii noștri notează acțiunile liderilor români, indiferent că vorbim de Palatul Cotroceni, Palatul Victoria sau alți actori din alte poziții-cheie. Și, oricum, când va avea loc o întâlnire bilaterală sau vor fi alte formate multilaterale, va exista un paragraf acolo, o propoziție, în briefing-urile acestora, legată de neparticiparea la UNGA (Adunarea Generală a ONU) .
Până la urmă, orice persoană de interes politic este urmărită cu atenție - nu neapărat și cu îngrijorare - și este profilată. Și sigur că rămâne la latitudinea președintelui României cum dorește să fie evaluat de către cei care se uită cu atenție la el în primele sale luni de activitate.
În ceea ce o privește pe doamna Țoiu, eu sunt sigur că doamna Țoiu este conștientă atât de importanța momentului, cât și de responsabilitatea de pe umerii săi și cred că va avea o prestație bună atât în întâlnirile private, cât și în întâlnirile mai largi, multilaterale sau care presupun elemente de discurs public.
Sigur, ONU este o organizație care are controverse, din cauza alăturării liderilor autocrați, a dictatorilor cu cei din democrațiile consolidate. Și atunci care e miza de a participa și ce transmite absența președintelui?
În primul rând, după cum spuneam la întrebarea anterioară, sigur că poți încerca să îmbraci, sub o formă, sub o poveste, o prezență sau lipsa ei în relațiile internaționale. Dar adevărul este că narativul că „X nu merge la ONU, pentru că ONU este învechit și sunt tot felul de lideri mai ciudăței pe acolo” nu este unul valabil. Este ceea ce noi am putea numi în popor „vrăjeală”, pentru că acest ONU era acolo și când mergea Iohannis, acest ONU era acolo și când mergea Băsescu și când mergeau Constantinescu și Iliescu. Și va fi și pentru președintele care îi va succeda în 5 ani sau în 10 ani lui Nicușor Dan.
UNGA din septembrie este, prin platforma prin care oferă transmiterea de mesaje în format multilateral, cât și prin evenimentele care au loc în marja Adunării Generale ONU, principala săptămână de socializare la nivel de lideri și de încercare de transmitere a mesajelor multilaterale globale.
Legat de miza participării - este foarte bine că doamna ministru de Externe merge, că își face meseria, iar în rest eu cred că domnul președinte ulterior va înțelege post-feedback-ul legat de absența dumnealui de la ONU, că este bine ca la ediția următoare să meargă.
Această știre succede evenimentelor de săptămâna trecută privind drona rusească pe care România nu a doborât-o, în comparație cu Polonia, care a avut reacții, inclusiv cele politice, mult mai ofensive. Care a fost slăbiciunea României și ce a transmis, iarăși, reacția instituțională de la București?
V-aș propune o abordare un pic mai nuanțată. Sigur că fiecare dintre noi este concentrat în primul rând pe ceea ce se întâmplă în capitala sa și câteodată își mai compară capitala cu altă capitală din regiune. Apropo de comparația București-Varșovia.
Aș spune că, dacă ne uităm un pic mai larg, în bătălia de idei din plan european și internațional legată de drone și de ceea ce face Rusia în momentul de față, cred că dezbaterea cheie pentru NATO, în general, este cât de bine suntem echipați și cât de bine suntem pregătiți tehnico-militar pentru genul acesta de provocări.
În sensul în care să folosim arma potrivită pentru a rezolva o problemă. Ca să simplific la maxim discuția, spun ”arma potrivită”, pentru că e posibil să am un ciocan pentru ca să bat un cui, dar este posibil și să-mi dau cu ciocanul peste degete. Apropo și de dilemele pe care le pot avea piloții de F16 sau F35 în aer.
Din punctul meu de vedere, s-au făcut progrese în ultimele săptămâni, atât la nivelul președintelui Dan, cât și la nivelul ministrului Moșteanu, față de interlocutorii noștri publici de dinainte, în sensul în care ei sunt, în general, mult mai concreți în ceea ce privește realitatea relațiilor internaționale și realitatea securitară.
Aici mă refer la declarațiile lor care sunt mult mai clare decât declarațiile lui Iohannis și ale lui Tîlvăr. Deci, din această perspectivă, eu aș avea răbdare și cu Moșteanu, și cu președintele. Aș avea răbdare, pentru că suntem într-o zonă de testare a limitelor și nu cred că - dacă nu ne confruntăm cu ceva foarte, foarte serios - ar trebui să iasă președintele, emoțional, pentru că și asta se testează.
Sigur, putem spune că ai noștri nu sunt la fel de "curajoși" ca polonezii, dar sincer, nici nu trebuie să fie la fel de curajoși. Noi nu suntem nici la fel de bine echipați ca polonezii și avem un stil național de comunicare diferit față de polonezi. Eu cred, însă, că trebuie să fim cât se poate de preciși și de prezenți în comunicare, poate nu întotdeauna la nivel de miniștri, prim-ministru, președinte, cât la nivel de purtător de cuvânt.
Eu cred că trebuie să ne protejăm miniștrii, prim-ministrul și președintele și să încercăm să avem un flux continuu de purtători de cuvânt care să fie prezenți și rapizi. Sigur că asta presupune și o decizie politică de a-i lăsa pe aceștia să comunice mai departe.
Este o dezbatere mai largă în NATO în ceea ce privește “ce facem cu dronele”, pentru că e posibil ca, la un moment dat, inclusiv o parte din instrumentele noastre actuale să nu meargă în a da jos dronele sau dimpotrivă, să ne coste foarte mult dacă dăm jos dronele.
Separat de acest lucru, da, noi suntem în general mai golași la capitolul comunicare, dar nu cred că trebuie să exagerăm.
Noi, în general, suntem o societate cu o anumită pasiune pentru dramă și isterie, dar cred totuși că sunt anumite momente în plan militar când e bine, paradoxal, să fii mai reticenți decât alte societăți care în mod normal au mai puțin apetit pentru dramă și isterie, dar care simt nevoia în asemenea momente să puncteze securitar mai mult.