Un fascist, un livrator și un polițist se află pe stradă, într-o seară de august. Cu cât mă uit mai atent la clipul cu atacul rasist, cu atât mai mult îmi vin în minte scene din filmele lui Lucian Pintilie, Balanța sau De ce trag clopotele, Mitică?, în care talentatul regizor descrie magistral prostia, minciuna și violența dintr-o societate aflată etern la marginea haosului, dar și în plină comedie.
Personajele își asumă destine istorice, dar mijloacele și execuția sunt superficiale, comice, iar marele plan alunecă mereu în ridicol.
„Go back to your country, that’s the problem…”, se aude vocea subțire, castrată, ce se vrea furioasă și agresivă a unui adolescent ce lovește un tânăr de culoare, care își câștigă existența livrând mâncare.
„You are an invader”, mai spune agresorul, justificând de ce-l lovește pe cel aflat pe bicicletă, purtând în spinare o uriașă cutie.
Agresorul filmează în timp ce atacă, fiind mai degrabă preocupat de calitatea clipului, visând, probabil, la milioane de vizualizări și la popularitatea pe care doar toxicitatea de pe rețelele sociale o poate oferi.
Tânărul agresat se uită în jur și cere ajutor, în timp ce atacatorul îi spune „nigger”, cu intenții rasiste evidente.
De undeva din fundal se aude, apoi, vocea eroului: „Stai pe loc! Poliția!” Agresorul fuge, în timp ce strigă: „Scuze, frate!” Deja, raportul de forțe s-a schimbat și vânătorul a devenit vânat. Adolescentul rasist se prăbușește în frică, în propria lașitate.
Când e prins, acesta mai schelălăie o dată: „Îmi apăr țara!”, urmat de un sec: „Am belit p…!” E momentul în care întregul său univers macho a dispărut.
Măreția închipuită a unei minți needucate, dezorientate și arse de TikTok ajunge la inevitabila concluzie că realitatea nu are nicio legătură cu toxicitatea de pe rețelele sociale, iar viața lui tocmai s-a schimbat pentru totdeauna.
Ajuns în acest punct, pe fundul prăpastiei, adolescentul agresor nu mai vede decât o singură și îndepărtată salvare, rugându-l duios pe polițist: „Pot s-o sun pe mama?”
În decurs de 55 de secunde, un mic fascist, convins că-și apără țara, filmându-se cum lovește un imigrant, trece de la superioritatea agresivă, promovată de toți fasciștii și comuniștii în ultima sută de ani - aici, o scurtă paranteză, nu e nicio diferență între fasciști și comuniști, sunt la fel de violenți, la fel de criminali - la ultima redută de apărare, iertarea din dragostea mamei.
VIDEO. Întregul clip filmat de tânărul care l-a agresat pe imigrantul din Bangladesh, incident petrecut în cartierul Colentina din București
Adolescentul e o victimă a discursului urii, promovat de AUR și de mișcările extremiste asociate, care au otrăvit societatea în ultimii trei ani în încercarea de a ajunge la putere prin distribuirea intensă a propagandei Rusiei.
Deputatul Dan Tanasă, noua vedetă a Kremlinului la București, cel care a instigat la ură rasială împotriva străinilor care lucrează în domeniul livrărilor de mâncare, a preluat rapid ideea în urma deciziei guvernatorului regiunii Sankt Petersburg, Rusia.
La jumătatea lunii august, Alexander Beglov a anunțat companiile de taxi, de livrări de mâncare și colete că nu mai au voie să angajeze imigranți, într-o încercare de a reduce șomajul în rândul tinerilor, conform unui articol publicat de Moscow Times.
În spatele deciziei se află, în realitate, o strategie disperată a Kremlinului de a crea un nou inamic, de data asta intern - imigranții - astfel încât să se realizeze un debușeu social pentru o populație sărăcită, speriată, sătulă de război, cu scopul să nu se coaguleze o furie a poporului împotriva lui Putin.
Cum calea cea mai scurtă dintre o nouă invenție a propagandei de la Moscova și București poartă numele de AUR, n-a fost nevoie decât de câteva zile ca pe rețelele sociale din România să apară mesajul deputatului Dan Tanasă împotriva imigranților care distribuie comenzi de mâncare prin oraș.
Nu știu dacă adolescentul a reușit să-și sune mama, am motive să cred că a făcut-o, nu știu ce i-a spus ea când l-a văzut reținut de poliție, sper însă să-și folosească ascendentul emoțional pentru a-l transforma din lepră într-un bărbat de nădejde, dar am fost impresionat de reacția puternică și sănătoasă a oamenilor zdraveni la cap din țară, care pe ruinele unei scene de final de lume, reușesc să aducă lumină, oferind speranță, la sfârșitul unui film absurd.
„I am the Police!”