La 80 de ani de la atacul atomic asupra Hiroshimei, pericolul nuclear este mai mare ca niciodată.
De la un document secret redactat în Marea Britanie în 1940 până la focoasele moderne, cursa înarmării nucleare a ajuns într-un punct critic: peste 13.000 de ogive sunt deținute de nouă state, iar tensiunile globale, inteligența artificială și prăbușirea tratatelor de neproliferare sporesc riscul unui conflict devastator, scrie Sky News, într-o amplă analiză pe această temă.
Lovitura din 6 august 1945 a reprezentat debutul erei nucleare, dar nașterea bombei poate fi urmărită nu doar în deșerturile din New Mexico (SUA), ci și în Marea Britanie, cu cinci ani mai devreme.
Un document dactilografiat, aflat acum în Biblioteca Bodleian din Oxford, reprezintă prima descriere a unei bombe atomice suficient de mici pentru a fi utilizată ca armă.
Memorandumul Frisch–Peierls, scris de doi fizicieni de la Universitatea din Birmingham în 1940, Otto Frisch și Rudolf Peierls, nu apare în filmul Oppenheimer, dar este creditat drept inițiator al Proiectului Manhattan, cel care a dus, în final, la construirea bombei.
Ambii erau oameni de știință evrei care fugiseră din Germania nazistă. Ei s-au bazat pe cele mai recente descoperiri despre fisiunea uraniului și reacțiile nucleare în lanț pentru a propune o bombă realizată din uraniu îmbogățit, suficient de compactă încât să poată fi transportată cu avionul.
Documentul, atât de secret la acea vreme încât s-a făcut o singură copie, este tulburător la lectură. Nu doar că explică modul în care se poate construi o bombă, ci și anticipează puterea devastatoare a exploziei.
„O astfel de explozie ar distruge viața pe o arie extinsă”.
„Dimensiunea acestei arii este greu de estimat, dar probabil va acoperi centrul unui oraș mare.”
Contaminarea radioactivă ar fi inevitabilă, „iar chiar și la câteva zile după explozie, orice persoană care ar intra în zonă va muri”.
Aceste caracteristici letale s-au regăsit în bombele care au lovit Hiroshima și Nagasaki, omorând aproximativ 100.000 de oameni instantaneu și alte peste 100.000 în anii următori.
„Cele mai înspăimântătoare arme create vreodată”
Bombele care au căzut atunci aveau o forță echivalentă cu aproximativ 16 și 20 kilotone de TNT, suficient de mult pentru a pune capăt celui de-Al Doilea Război Mondial.
Dar, comparativ cu armele nucleare de astăzi, erau minuscule.
„Le-am putea numi astăzi arme nucleare cu randament redus”, spune Alexandra Bell, președinta Bulletin of Atomic Scientists, o organizație care militează pentru dezarmare nucleară. „Vorbim despre arme distrugătoare de orașe… sunt cele mai terifiante arme create vreodată.”
Majoritatea armelor nucleare moderne cu randament ridicat sunt bombe termonucleare, testate pentru prima dată în anii 1950. O singură astfel de bombă, lansată asupra unui oraș de dimensiunea Londrei, ar ucide peste 250.000 de oameni.
Cea mai mare ogivă din arsenalul actual al SUA, B83, are o forță explozivă de 1,2 megatone (1,2 milioane de tone de TNT), capabilă să omoare peste un milion de oameni instantaneu.
Aceste arme folosesc energia fisiunii nucleare, aceeași care a distrus Hiroshima, dar o amplifică prin fuziunea altor atomi.
Testul primei bombe cu fuziune, codificat „Mike”, în 1952, a generat o explozie de cel puțin 500 de ori mai puternică decât bombele de la Hiroshima și Nagasaki.
Arsenalul nuclear de azi: o amenințare greu de imaginat
Unele variante ale ogivei termonucleare W76, aflate în prezent în dotarea SUA și a Regatului Unit, au în jur de 100 kilotone, de șase ori mai puternice decât bomba de la Hiroshima.
Iar rachetele balistice intercontinentale moderne sunt concepute să transporte mai multe ogive simultan.
Spre exemplu, racheta Sarmat 2 a Rusiei ar putea transporta o încărcătură nucleară de până la 10 megatone.
Dacă toate aceste focoase ar fi lansate asupra unui oraș ca Londra, majoritatea celor nouă milioane de locuitori ar fi uciși sau răniți, subliniază Sky News.
Cine are arme nucleare astăzi
Nouă țări dețin arme nucleare: SUA, Rusia, China, Franța, Marea Britanie, India, Pakistan, Coreea de Nord și Israel.
Alte câteva sunt interesate să le dezvolte.
SUA și Rusia dețin fiecare în jur de 4.000 de focoase nucleare, reprezentând împreună 90% din arsenalul nuclear mondial – mai mult decât suficient pentru a distruge civilizația.
China se estimează că ar avea cam 600 de focoase, dar dorește să ajungă din urmă celelalte superputeri, dezvoltând aproximativ 100 de noi focoase pe an și rachetele necesare pentru a le lansa.
Alte cinci puteri nucleare, inclusiv Marea Britanie, plănuiesc să își modernizeze sau extindă stocurile actuale.
Frisch și Peierls au prevăzut totul încă din 1940
În memorandumul lor, cei doi oameni de știință anticipau cursa înarmării nucleare. Și, având în vedere victimele civile masive pe care o asemenea armă le-ar provoca, s-au întrebat dacă bomba ar trebui vreodată folosită.
Totuși, au scris: „Dacă plecăm de la presupunerea că Germania deține sau va deține această armă… cel mai eficient răspuns ar fi o contra-amenințare cu o bombă similară.”
Nu au crezut însă că bomba, pe care ei au propus-o și, mai târziu, au ajutat la construirea ei la Los Alamos, va fi folosită vreodată.
Devastat de utilizarea ei în Japonia, Peierls s-a distanțat ulterior de bombă și a militat pentru dezarmare.
Dar această muncă este, și astăzi, neterminată.
După Ucraina, totul merge în direcția greșită
Tratatele de neproliferare au ajutat cândva la reducerea arsenalelor SUA și Rusiei și au împiedicat alte țări să-și construiască propriile bombe.
Însă invazia Ucrainei a înghețat progresul, iar tensiunile nucleare au crescut din nou.
„După tot efortul greu, lent și migălos de a reduce riscurile nucleare, acum totul merge în direcția greșită”, avertizează Alexandra Bell.
„SUA și Rusia refuză să mai discute despre stabilitatea strategică. China își extinde arsenalul într-un mod fără precedent. Iar structurile care mențineau controlul non-proliferării se prăbușesc în jurul nostru.”
Noi riscuri, noi pericole
Lumea a mai fost aproape de un conflict nuclear în timpul crizei rachetelor din Cuba din 1963, dar instabilitatea geopolitică actuală este și mai periculoasă.
Conflictele dintre India și Pakistan, politica externă a lui Donald Trump, teama Coreei de Sud față de Coreea de Nord, ambițiile nucleare din Orientul Mijlociu - toate sporesc riscurile.
La acestea se adaugă inteligența artificială militară și criza climatică, ceea ce face ca, în viziunea Bulletin of Atomic Scientists, situația de azi să fie chiar mai periculoasă decât în 1963.
„Este mai periculos, dar într-un mod diferit”, spune Alexandra Bell. „Confluența acestor riscuri existențiale noi sporește amenințarea la nivel mondial.”