Într-o operațiune tensionată ce a avut loc în noaptea de duminică spre luni, Marina israeliană a raportat interceptarea a opt drone lansate de Iran către Israel, marcând prima utilizare operațională a sistemului avansat de apărare aeriană „Barak Magen”.
Interceptările, efectuate de corvete Sa’ar clasa a 6-a care patrulau apele de coastă, au avut loc în mijlocul unui conflict escaladat care a început cu câteva zile înainte, Israelul susținând că a neutralizat aproximativ 25 de drone iraniene de la începutul ostilităților, scrie bulgarianmilitary.com.
Această evoluție subliniază rolul tot mai mare al apărării aeriene navale în contracararea amenințărilor asimetrice și cu costuri reduse și evidențiază importanța strategică a frontierei maritime a Israelului în rivalitatea sa cu Iranul.
Operațiunea s-a desfășurat la adăpostul întunericului, navele Marinei israeliene fiind poziționate pentru a monitoriza potențialele amenințări care se apropiau de pe mare. Conform rapoartelor Forțelor de Apărare Israeliene (IDF), dronele au fost detectate și urmărite de senzorii sofisticați de la bordul corvetelor Sa’ar, care sunt concepute pentru a proteja coasta și activele offshore ale Israelului, inclusiv platformele critice de gaze naturale.
Ce este sistemul „Barak Magen”
Sistemul „Barak Magen”, dezvoltat de Israel Aerospace Industries (IAI), a fost desfășurat pentru a neutraliza dronele care se apropiau, atacând cu succes toate cele opt ținte, conform purtătorilor de cuvânt ai IDF. Deși locația exactă a interceptărilor - fie în Marea Mediterană, fie în Marea Roșie - rămâne nedivulgată, operațiunea semnalează un nou capitol în strategia de apărare maritimă a Israelului, unul concentrat din ce în ce mai mult pe contracararea amenințărilor aeriene fără pilot.
- Israelul a atacat trei instalații nucleare iraniene cheie. A dat lovitura decisivă?
- Războiul Israel - Iran: Trump spune că e posibil ca SUA să se implice, iar Putin ar putea fi mediator
Sistemul „Barak Magen” reprezintă un salt semnificativ în tehnologia de apărare antirachetă navală, adaptat pentru a aborda o gamă largă de amenințări moderne. Spre deosebire de sistemele tradiționale de apărare antirachetă optimizate pentru rachete balistice de mare altitudine, „Barak Magen” este conceput pentru a aborda ținte agile, care zboară la joasă altitudine, cum ar fi dronele, precum și rachetele de croazieră și amenințările costiere.
Potrivit IAI, sistemul integrează un radar avansat, senzori electro-optici și interceptoare capabile să atace ținte la distanțe care depășesc 150 de kilometri. Designul său modular îi permite să se adapteze la diverse platforme, dar integrarea sa cu corveta Sa’ar - o navă de război compactă, dar puternic înarmată - a atras o atenție deosebită.
Capacitatea corvetei de a combina apărarea aeriană, războiul antisubmarin și capacitățile de luptă la suprafață o face un atu versatil în arsenalul naval al Israelului.
Are 1.900 de tone
Corveta clasa a 6-a Sa’ar, construită de compania germană ThyssenKrupp Marine Systems, este o piatră de temelie a strategiei maritime a Israelului. Măsurând aproximativ 90 de metri lungime și având 1.900 de tone, nava este echipată cu o suită de sisteme avansate, inclusiv radarul EL/M-2248 MF-STAR, care oferă o acoperire de 360 de grade pentru detectarea și urmărirea amenințărilor.
Armamentul corvetei include nu numai sistemul „Barak Magen”, ci și rachete antinavă, torpile și sisteme de război electronic, permițându-i să opereze în ape disputate atât împotriva amenințărilor convenționale, cât și a celor asimetrice.
Concepută pentru a proteja zona economică exclusivă a Israelului, care se întinde pe 26.000 de kilometri pătrați și include infrastructură energetică vitală, Sa'ar 6 este un răspuns direct la provocările în continuă evoluție reprezentate de adversarii regionali.
Utilizarea dronelor de către Iran în acest incident reflectă o tendință mai largă în strategia sa militară, care pune accent pe platforme ieftine pentru a testa apărarea inamică.
Republica Islamică a investit masiv în sisteme aeriene fără pilot, modele precum Shahed-136 câștigând notorietate pentru simplitatea și eficacitatea lor. Aceste drone, adesea lansate în roiuri pentru a copleși apărarea aeriană, au fost utilizate de Iran și de aliații săi în conflicte din Orientul Mijlociu, de la Yemen până la Siria.
În domeniul maritim, dronele oferă un mijloc eficient din punct de vedere al costurilor de a viza activele navale sau infrastructura de coastă, ocolind necesitatea unor nave de război sau rachete scumpe. Lansarea raportată a opt drone către Israel sugerează o încercare deliberată de a sonda apărarea navală a statului evreu, deși țintele vizate - fie ele militare, civile sau simbolice - rămân neclare.
Operațiunea de interceptare are loc pe fondul unor tensiuni sporite dintre Israel și Iran, care sunt angajate de mult timp într-un război în multiple domenii. De când ostilitățile s-au intensificat, Marina israeliană a fost în alertă maximă, patrulând apele esențiale pentru securitatea națională. IDF susține că aproximativ 25 de drone au fost interceptate de la escaladarea conflictului, o cifră ce indică amploarea campaniei aeriene a Iranului.
„Barak Magen”, instrument versatil pentru războiul modern
Succesul raportat al „Barak Magen” la prima sa utilizare operațională sugerează că Israelul a făcut un pas semnificativ în apărarea împotriva dronelor, deși rămân întrebări cu privire la performanța sa împotriva amenințărilor mai mari sau mai sofisticate.
Capacitatea de a contracara dronele, rachetele de croazieră și alte amenințări poziționează „Barak Magen” ca un instrument versatil pentru războiul modern.
Spre deosebire de sistemele mai vechi, precum seria de rachete Standard a Marinei SUA, care au fost concepute pentru angajamente la mare altitudine, „Barak Magen” prioritizează flexibilitatea, permițându-i să urmărească și să angajeze ținte la diferite altitudini și distanțe.
Integrarea sa cu radarul MF-STAR al Sa’ar 6 permite observarea rapidă a țintelor, un factor critic în contracararea dronelor care se mișcă rapid. Cu toate acestea, dependența sistemului de electronică și software avansate ridică întrebări cu privire la rezistența sa împotriva războiului electronic, o tactică pe care Iranul și aliații săi au folosit-o în trecut.