În fața unui hypermarket dintr-un oraș mediu, un grup de taximetriști dezbat intens. Nu despre guvern, nu despre taxe și prețuri, ci despre război. Dacă dă sau nu Putin cu bomba nucleară, când anume.
Această Poiană a lui Iocan urbană, de parcare, confirmă la nivel micro concluzia recentului barometru realizat de INSCOP, potrivit căruia principala grijă a românilor, la mare distanță de propria sănătate, prețuri etc, este războiul.
Asta deși niciodată în istoria ei, România nu a fost într-o situație de securitate mai bună, sub umbrela celei mai importante alianțe militare. De unde această fobie atât de intensă ?
Pe de o parte este vorba despre propaganda intensă a zonei naționalist izolaționiste, care a făcut din aceste temeri o temă de campanie esențială. Proeuropenii vor să ne bage în războiul, care nu e al nostru, pentru interesele Burxelles-ului.
Mamelor, vă vor pleca băieții, soțiilor, vă vor pleca soții, ca să moară pentru alții! Această a fost o direcție esențială de atac.
Au existat campanii isterice pe rețelele de socializare în care erau prezentate false ordine de încorporare. Români din diaspora se filmau anunțând că nu vor reveni în țară în această vară pentru a nu fi luați la război, prezentat cumva ca efectul unei manipulări comise de Ucraina pentru a extinde propria criză.
Și este o cauză care afectează în primul rând electoratul AUR.
Dar nu e singura. Se vorbește constant despre necesitatea creșterii cheltuielilor de apărare, nu doar în România. Iar secretarul general NATO a făcut o declarație extrem de puternică și gravă săptămâna aceasta:
„Rusia ar putea fi pregătită să folosească forța militară împotriva NATO în cinci ani. Cinci ani. Să nu ne facem iluzii. Acum suntem cu toții pe flancul estic.
Noua generație de rachete rusești se deplasează de multe ori mai repede decât viteza sunetului. Distanța dintre capitalele europene este doar o chestiune de minute. Nu mai există est sau vest. Există doar NATO”.
Vedem o escaladare majoră a conflictului în Orientul Mijlociu. Atmosfera e departe de a fi calmă pe planetă.
În aceste condiții, o îngrijorare legată de război nu este o fantasmă. Întrebarea este cum trebuie ea gestionată, pentru că aici apare un paradox: o mare parte dintre cei mai îngrijorați dintre români cer măsuri care sporesc riscul de război.
Că suntem în pericol este o percepție corectă. Rusia a avut momentul ei de recul, însă nostalgia ei imperialistă este exploatată din plin de un lider la limita demenței, dacă nu dincolo de ea, el însuși bolnav de putere și cu fantezii evidente de țar.
Este, de asemenea, evident că Rusia face investiții în industria militară cu mult dincolo de ceea ce ar presupune nevoile sale de apărare.
Ceea ce propun extremiștii este, voluntar sau populist, o politică de descoperire totală în fața riscului de război. Să nu mai investim în apărare, pentru că, nu-i așa, noi vrem pace și avem nevoie bani pentru spitale, pensii și copii. Să lăsăm Ucraina să se descurce cum o ști în fața Rusiei pentru că nu e treaba noastră și cine știe ce or fi făcut și ei de i-au enervat pe ruși. Suntem prea mici și prea săraci pentru a nu sta cu capul plecat.
Esențial ar fi ca oamenilor să le fie explicat credibil și pe limba lor, limba din Poiana lui Iocan, că înarmarea este cea mai bună cale descurajare a războiului, de la romani încoace, dacă vrei pace trebuie să te pregătești de război. După cum ar trebui să le fie explicat că orice cheltuială pentru războiul din Ucraina este, mai ales pentru România, o investiție în securitatea proprie.
Ucraina este cea care ne desparte de Rusia. Dacă ea cade, vom avea graniță directă cu Rusia. Dacă Rusia iese învingătoare, măcar parțial, în Ucraina, va considera că poate merge mai departe și după un timp, România va deveni ținta sigură.
Marea problemă este nu formularea acestor chestiuni simple. Ele nu sunt greu de înțeles. Marea problema este modul în care aceste mesaje pot ajunge la imensul procent al celor care cred că pericolul este Ucraina, nu Rusia.
Avem autorități și o media mainstream cu mari probleme de credibilitate din perioada pandemiei, iar rețele de socializare sunt mediul perfect de propagare pentru orice conspirație cu mult mai credibilă din start decât versiunea oficială.
Cât timp încrederea în instituții și informația oficială nu vor fi recâștigate, chiar adevăruri simple vor fi foarte greu de impus în fața minciunilor, oricât de sfruntate. Cu restricția, amenda, prigoana, nu va merge. Merge doar cu încredere.