Dacă în aceste forțe de menținere a păcii nu vor fi incluși soldați din țări europene sau state like-minded, atunci Rusia va ataca din nou.
Putin încearcă acum să profite la maximum de marea fereastră de oportunitate oferită de administrația Trump și încearcă să câștige la ”masa verde” a negocierilor, dar pacea durabilă în Ucraina nu poate fi obținută fără un efort comun al așa-numitelor state like-minded, explică într-un interviu acordat spotmedia.ro expertul în spațiul ex-sovietic Ileana Racheru.
Ca expert, pot să spun că existența Ucrainei ca stat este de importanță vitală pentru securitatea României, pentru a nu fi atacați de ruși și cred că ar trebui să trimitem trupe de menținere a păcii în Ucraina, în regiunea Odesa. România a trimis trupe în Afganistan și Irak, care sunt pe alt continent și nu trimitem foarte aproape de Republica Moldova și de granițele noastre?
Ileana Racheru
Ileana Racheru, care sunt condițiile pentru ca pacea din Ucraina să fie realizabilă? Dincolo de ce vrea administrația Trump, ce înseamnă, de fapt, pacea și de câte feluri poate fi ea?
Nu știm exact ce vrea Trump. Probabil că nici nu știe ce vrea. El spune că vrea pacea - care ar însemna că nu mai mor oameni în război și că aceasta se va realiza doar pentru că el este președintele SUA. Dar cel mai simplu mod de a obține pacea este ca Putin să își retragă armata, tehnica de luptă și administrația ilegală din Ucraina, din statul ale cărui independență și suveranitatea le-a recunoscut în anii '90.
Din păcate, din cauza propagandei Kremlinului, publicul românesc și occidental pare să nu mai conștientizeze acest lucru.
Strict tehnic, un prim pas pentru obținerea păcii ar fi semnarea unui armistițiu între Ucraina și Rusia pentru o perioadă de 30 de zile, cu posibilitatea ca acel acord să fie prelungit.
Apoi, ar trebui să fie stabilită o linie de contact, zonă în care este permisă prezența armamentului greu.
Ar trebui să fie creată o comisie militară de control, care să poată verifica dacă cele două părți respectă obligațiile, care să mențină legătura între cele două armate.
În cele mai multe cazuri, o astfel de comisie include reprezentanți ai beligeranților și ai unor state sau organizații terțe.
În același timp, este absolut necesară alcătuirea unor forțe internaționale de menținere a păcii care ar presupune atât prezența fizică a unor soldați, cât și a unor nave în Marea Neagră, precum și securizarea spațiului aerian al Ucrainei.
Dacă în aceste forțe de menținere a păcii nu vor fi incluși soldați din țări europene sau state like-minded, nu cred că Rusia nu va ataca din nou. Ca exemplu negativ în acest sens vă pot oferi conflictele din Georgia (unde Rusia a declanșat războiul din 2008) și cel din Ucraina (unde nu au fost respectate Acordurile de la Minsk).
La nivel umanitar, ar trebui create culoare speciale de trecere pentru populația civilă, schimbul de prizonieri, precum și pentru deminare și înlăturarea altor pericole la adresa populației, care sunt cauzate de tehnica de război (de exemplu, chiar și în România au fost găsite și după câteva zeci de ani muniții din Al Doilea Război Mondial).
Dincolo de aspectele tehnice, istoria ne arată că pacea (înțeleasă ca absența războiului) durabilă a fost obținută în Europa pentru o foarte lungă perioadă de timp, după al Doilea Război Mondial, pentru că au fost eliminate cauzele războiului – demilitarizarea și înlocuirea regimului politic în Germania. Dar acum nu se poate pune problema demilitarizării Rusiei, regimul de la Moscova pare solid și determinat să anexeze cât mai mult din teritoriul Ucrainei, să controleze regimul politic de la Kiev și să obțină revenirea la un NATO din 1997.
O altă pace durabilă a fost instaurată în Peninsula Coreea după 1953, cu prezența în teren a trupelor americane și sub umbrela nucleară a SUA. Având în vedere că relația transatlantică este foarte tensionată acum, că Ucraina nu se mai poate baza pe sprijinul militar al SUA, probabil că o umbrelă nucleară ar putea fi o soluție și pentru Ucraina. Situația teritoriilor ocupate în prezent ar putea fi considerată ca fiind una ”temporară”.
În continuarea întrebării, e și această dilemă – pot SUA să fie intermediar al păcii, în condițiile refuzului de la ONU de a vota rezoluția care numește practic Rusia stat agresor? Neadmițând practic că aveam un agresor și o victimă.
A propos de asta, cum vi se pare poziționarea noii administrații americane, presiunea și chiar șantajul de a nu mai furniza sprijin Ucrainei – am văzut și că transmiterea de informații a fost sistată și apoi reluată, interval în care victimele din Ucraina au fost mai multe – este vorba despre real politik, negociere sau miza SUA e dincolo de Ucraina?
După 1991, SUA au tratat constant în cheie realistă relația cu Rusia și cu Ucraina. La începutul anilor 1990, SUA au recomandat republicilor sovietice să negocieze Tratatul URSS în sensul menținerii în componența Uniunii.
Apoi, au susținut renunțarea de către Ucraina la arsenalul nuclear, în schimbul unei asigurări de securitate- Memorandumul de la Budapesta, care a fost ignorat total când Rusia a atacat Ucraina.
Apoi, SUA au recomandat Ucrainei să nu își apere teritoriul atunci când Rusia a anexat Crimeea.
În manualele de relații internaționale, real politik este definit ca o abordare pragmatică - bazată pe obiective practice, total lipsită de o dimensiune idealistă a intereselor naționale ale unui stat.
În ceea ce privește administrația Trump, cel puțin discursiv pune foarte mult accentul pe dimensiunea idealist-umanistă a războiului din Ucraina.
În mod practic, Trump pare că vrea să impună o viziune tranzacțională (care ține mai mult de marketing). În mod concret, e greu de crezut argumentul lui Trump că Rusia nu va mai ataca Ucraina atunci când companiile americane vor începe să extragă resurse din pământurile ucrainene doar pentru că așa i-a promis Putin președintelui SUA.
Sunt presiuni pentru schimbarea președintelui Zelenski și să ne amintim că acesta a fost de la început și obiectivul Moscovei – e un compromis politic pe care-l poate face Ucraina, pentru a îmbunătăți relația cu SUA? E momentul înlocuirii liderului politic în Ucraina sau, din contra, ar fi o vulnerabilitate enormă?
Rusia a încercat constant să obțină chiar eliminarea fizică a lui Zelenski. Pentru că nu a reușit cu asasini, acum folosește propaganda, pentru a pune sub semnul întrebării legitimitatea președintelui Ucrainei.
Trump pare că a căzut în capcana discursului propagandei și nu înțelege că pe timp de război nu se pot organiza alegeri. Nu cred însă că există o percepție comună SUA-Rusia cu privire la modul în care ar putea fi înlocuit Zelenski.
Trump a spus că dorește alegeri - probabil democratice așa cum sunt în SUA, în vreme ce mass-media oficială de la Moscova l-a reactivat pe politicianul ucrainean pro-rus Medvedciuk, care este absolut detestat în Ucraina.
Lui Medvedciuk i-a fost creată în Rusia și o mișcare politică fictivă – Alternativa. Dacă, într-adevăr, Rusia ar reuși să îl impună printr-o lovitură de stat, în mod sigur acesta nu va rezista la putere și va fi asasinat (așa cum s-a întâmplat și cu trădătorii ucraineni din teritoriile ocupate).
Rusia vrea o Ucraină neutră - atât în sens militar, cât și politic - fără forțe politice critice la adresa Moscovei, fără presă și societate civilă libere.
Pacea justă pentru Ucraina înseamnă și trupe de menținere a păcii – cum vedeți decizia României, anunțată de câteva ori, de a nu participa cu astfel de trupe de menținere a păcii? Este una prudentă?
Deocamdată nu este nicio decizie, sunt doar discuții. În actualul context politic electoral din România ar fi extrem de dificil ca un candidat la funcția de președinte să își asume trimiterea de trupe de menținere a păcii în Ucraina.
Ca expert, pot să spun că existența Ucrainei ca stat este de importanță vitală pentru securitatea României, pentru a nu fi atacați de ruși și cred că ar trebui să trimitem trupe de menținere a păcii în Ucraina, în regiunea Odesa. România a trimis trupe în Afganistan și Irak, care sunt pe alt continent și nu trimitem foarte aproape de Republica Moldova și de granițele noastre?
Dar orice decizie cu privire la trimiterea de trupe în Ucraina ar trebui să fie precedată de o campanie de informare corectă a populației cu privire la ce presupune acest lucru.
Românii ar trebui să afle că avem o armata profesionistă, care poate servi în operațiuni de menținere a păcii (că are experiență în acest sens - de exemplu, în prezent, avem trupe în Bosnia și Herțegovina în cadrul Misiunii EUFOR Althea), că nu e vorba de o mobilizare generală sau parțială în care soldații români sunt trimiși să moară pentru Zelenski (așa cum minte propaganda Kremlinului).
Rusia nu a respectat nici acordurile de la Minsk – ce măsuri putem lua – poate lua Occidentul – pentru ca Rusia să nu considere pacea doar un interval pentru reînarmare?
Am tot citit în ultimul timp diverse rapoarte care analizau capacitățile Rusiei de a continua războiul din Ucraina. Estimările arătau că, în condițiile menținerii sancțiunilor de către SUA, Rusia ar mai putea continua războiul pentru aproximativ un an cu actualul arsenal convențional din depozitele sovietice. Din cauza sancțiunilor, capacitățile de producție sunt limitate.
În ceea ce privește capacitatea de mobilizare, aceasta a crescut în 2024 (430 mii persoane au încheiat contracte cu Ministerul Apărării) față de 2023 (300 mii persoane).
Dar capacitatea soldaților ruși de a lupta nu este foarte bună (au recrutat pușcăriași, bolnavi psihici, persoane cu adicții; soldații sănătoși au fost trimiși pe front cu pregătire militară insuficientă și prost echipați).
În acest condiții, Rusia are nevoie de câțiva ani pentru a pregăti noi incursiuni militare în Ucraina sau chiar pentru a ataca un stat NATO.
Nu cred că nu va încălca noi acorduri. Așa cum am mai spus, trupele de menținere a păcii cu soldați europeni și din state like-minded și o umbrelă nucleară par singurele asigurări care ar putea funcționa pentru Ucraina.
Negocierile pentru pace se duc în același timp cu debutul unei noi campanii electorale în România, după ce alegerile precedente au fost anulate tocmai pentru că Rusia a manipulat procesul electoral, printre alte vicii. Va continua războiul hibrid? De ce e Bucureștiul o țintă?
Dacă românii nu vor reuși să abordeze rațional situația de securitate din regiune, precum și progresele enorme care s-au făcut după aderarea la UE, dacă nu vom reuși să găsim un compromis cu privire la dezideratele pe care se pare că ni le dorim 70-80% dintre noi - rămânerea în NATO și UE - Rusia are șanse reale să câștige războiul hibrid împotriva României.
Bucureștiul este o țintă pentru că România este un stat membru NATO aflat pe flancul estic, vecin cu un război. Un președinte extremist în România ar contribui la obiectivul Rusiei de a slăbi din interior NATO și a UE, precum și sprijinul pentru Ucraina.
Apoi, România este de importanță vitală pentru existența unui regim pro-european în Republica Moldova. România a ajutat enorm Republica Moldova – prin Platforma Moldova (creată de România, Franța și Germania) s-au strâns sute de milioane de euro pentru a ajuta R. Moldova să treacă peste crizele cauzate de Rusia și de consecințele Covid.
Doar în ultimele luni, România a oferit cel mai important ajutor pentru depășirea crizei energetice prin care Rusia a încercat să scufunde Republica Moldova.
Nu vreau să îmi imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă în 2022 ar fi fost la putere pro-ruși în Republica Moldova, care ar fi permis Rusiei să folosească arsenalul și trupele din Transnistria împotriva Ucrainei. La fel cum nu vreau să îmi imaginez în ce coșmar ne-am putea regăsi dacă alegerile parlamentare din 2025 din Republica Moldova vor fi câștigate de pro-ruși, care îi vor pune lui Putin la dispoziție aeroportul din Chișinău.
Și, nu în ultimul rând, România este foarte importantă pentru tranzitul cu produse de orice fel din și către Ucraina.
De ce Rusia nu acceptă direct un armistițiu, ci în condiții speciale?
Rusia nu a câștigat războiul pe front, pe Putin nu îl interesează viețile oamenilor.
A ocupat 20% din teritoriul Ucrainei (aproximativ 120 mii km pătrați din care 4000 km pătrați în anul 2024). În acest ritm ar ajunge probabil în 10 ani la Kiev. Așa că Putin încearcă să profite la maxim de marea fereastră de oportunitate oferită de administrația Trump și încearcă să câștige la ”masa verde” a negocierilor.