În prima sa conferință de presă ca președinte interimar al României, dl Ilie Bolojan nu a fost nici impecabil, nici uluitor, ci a reușit ceva cu mult mai important pentru starea actuală a României și a raportării ei la instituția prezidențială. A reușit normalitatea.
Dl Bolojan a arătat țării ce înseamnă exercițiul normal al funcției prezidențiale.
De la faptul că a simțit nevoia să dea seama după două săptămâni de la instalare la Cotroceni, ce a făcut acolo, ce a discutat, cu cine și de ce, ce a decis, care sunt direcțiile, care sunt obiectivele. Așezat, apăsat, cu respect pentru valoarea fiecărui cuvânt și importanța tonului, dl Bolojan a fost mai prezidențial decât a reușit să fie Klaus Iohannis în 10 ani de mandat.
Cel mai important este că dl Bolojan pare să fi înțeles poziția corectă a președintelui în arhitectura constituțională, ce înseamnă exact mediator și reper central, dar și în așteptările poporului.
„O instituție mai transparentă, mai accesibilă, mai aproape de oameni, mai în contact cu toți românii, măcar din punctul de vedere al respectului față de cetățeni va fi o situație mult mai bună”, este ceea ce își propune, iar decizia de a deschide la propriu porțile palatului Cotroceni are o simbolistică cu totul specială din acest punct de vedere.
Sigur, se poate discuta dacă anumite accente nu puteau fi mai apăsate, dacă unele răspunsuri nu puteau fi mai clare. Am văzut critici și după reacția la episodul de golănie politică a echipei Trump-Vance împotriva Ucrainei. Că a fost prea lentă, prea moale, ambiguă.
Dar acestea devin pedanterii la limita ridicolului dacă ne amintim faptul că a vorbit liber și a răspuns la toate întrebările, cu respect și răbdare, fără nicio limitare, un președinte interimar care până în decembrie a fost președinte de CJ, adică o funcție fără nicio legătură cu atribuțiile prezidențiale, și care a preluat interimatul la Cotroceni fără nicio perioadă de pregătire, fără un proces de predare decent, efectiv de azi pe mâine.
În aceste condiții, prudența poziționărilor denotă înțelepciune.
Raportat la aceste circumstanțe, performanța dlui Bolojan, repet, mai bună decât a președintelui Iohannis oricând în cei 10 ani, în plină criză de politică externă și un context intern fără precedent, este cu totul și cu totul remarcabilă.
Dl Bolojan a fost nu doar mai prezidențial decât Iohannis, ci și mai prezidențiabil decât toți candidații actuali la un loc, cu toate că nu este candidat.
Dacă dl Bolojan se prezintă așa după două săptămâni de la aruncarea în apa cu rechini, fără pregătire și colac de salvare, cum ar fi cu antrenament și experiență de parcurs?
Probabil cel mai bun președinte pe care l-a avut până acum România. Personal, declar deschis că l-aș vota cu reală încredere. Dar pe datele de acum nu vom avea ocazia să ne convingem, pentru dl Bolojan nu este candidat.
Poate deveni candidat în cele două săptămâni rămase până la închiderea înscrierilor în cursă?
La conferința de presă, dl Bolojan a fost întrebat repetat și cu trei formulări diferite dacă va candida. Cuvântul NU a lipsit din răspunsuri. Dl Bolojan nu a infirmat explicit ipoteza candidaturii. Aș spune că răspunsurile domniei sale au circumstanțiat-o.
- „Coaliția are un candidat, pe domnul Crin Antonescu. M-am gândit când voi închide acest mandat de interimar, sper să las lucrurile într-o stare mai bună decât le-am găsit și să predau această instituție, poate și țara noastră, într-o stare mai bună”.
- „Am încercat în toți anii să fiu un om serios. Dacă semnez ceva, respect o înțelegere.”
Ce înțelegem din aceste răspunsuri? Pare că dl Bolojan nu respinge de plano ipoteza candidaturii, dar nu este dispus să purceadă pe acest drum cu prețul distrugerii a ceea ce deja face parte din bradul său politic: seriozitatea și respectarea înțelegerilor.
Și nu numai pentru sine, ci pentru că vrea să lase și instituția, și țara într-o stare mai bună decât le-a preluat la începutul interimatului. Iar starea mai bună înseamnă și primii pași în refacerea încrederii în instituții, demnitari și oameni politici care nu își retrag cuvântul, nu încalcă înțelegerile.
Oricât de bun ar fi dl Bolojan ca președinte, dacă începutul drumului va fi marcat de o incorectitudine, de o încălcare, de o răzgândire la adăpostul ușurării de moment a unei părți, poate majoritare, din electorat, parcursul va fi compromis, la fel că brandul său politic.
Orice mișcare bruscă din partea dlui Bolojan, chiar așteptat să candideze, chiar cu șanse reale de a câștiga și a fi un președinte foarte bun, ar duce direct la ruperea coaliției de guvernare, deci la instabilitate, adică exact ceea ce președintele interimar a subliniat repetat că vrea să evite cu orice preț.
Ceea ce înseamnă că singura cale ca dl Bolojan să devină, totuși, candidat ar fi ca acest lucru să îi fie cerut de partenerii actuali, în cadrul unei înțelegerii mai ample, a unei construcții asumate de toți ca un pas înainte, nu ca o suceală și, în niciun caz, ca o ruptură.
Concret, nu cred că alianța electorală PSD PNL UDMR își poate schimba, pur și simplu, candidatul, adică să plece Antonescu, să vină Bolojan, chiar dacă, după toate aparențele, actualul candidat nu reușește să coaguleze susținerea mai ales în zona PSD, cea mai puternică financiar, pentru că PNL a fost lăsat de echipa Ciucă la limita falimentului financiar. Iar intrarea în cursă a lui Victor Ponta nu face decât să complice lucrurile.
Concret cum ar fi posibil?
Partidele coaliției s-au angajat să nu fie candidat comun niciunul dintre președinții acestora. Dar dl Bolojan nu este președinte de partid în acest moment, fiind suspendat din partid. Deci legal nu poate avea decât statut de candidat independent.
Pentru ca dl Bolojan să devină candidat, ar trebui să fie nu doar al actualei coaliții, deci o simplă înlocuire a dlui Antonescu, care ar aduce lamentabil aminte de episodul Cîrstoiu de la București. Ar trebui să devină candidat comun al tuturor partidelor proeuropene. Adică și al USR. Nu văd de ce în aceste condiții, dl Nicușor Dan ar avea vreun motiv rațional și decent să nu se retragă la rândul domniei sale.
Încărcarea dlui Bolojan cu o candidatură a tuturor forțelor proeuropene ar fi singura cale legitimă să devină candidat.
Nu aș da șanse mari unei asemenea construcții, dar aș remarca totuși că dl Ciolacu a făcut un anunț surprinzător: invitarea USR la guvernare, în schimbul susținerii unui candidat comun. Sigur, la prima strigare, Crin Antonescu. Dar, în funcție de răspunsul Elenei Lasconi, a cărei relație foarte bună cu dl Bolojan nu e un secret, teoretic se poate trece și la a doua strigare.