Ministrul Educației nu are dreptate când spune că analfabetismul funcțional este o problemă de siguranță națională. Nu este O problemă. Analfabetismul funcțional măsurat la aproape jumătate dintre absolvenții de liceu și, nu mă îndoiesc, cu mult mai extins în societate, cu mulți absolvenți de studii superioare incluși, este CEA MAI MARE problemă de siguranță națională. Este o catastrofă în desfășurare cu efecte catastrofale.
Tot ce ne înconjoară în viața de zi cu zi, în alegerile de zi cu zi sau cele periodice, precum cele electorale, reprezintă o consecință directă a faptului că atât de mulți dintre semenii noștri nu înțeleg ce citesc, chiar dacă tehnic au deprins meșteșugul scrierii și citirii, adică înțeleg semnificația și modul de folosire ale literelor.
Și nimeni nu a fost până acum dispus să apuce cu adevărat taurul de coane din cel puțin două motive principale. Pe de-o parte, nici clasa politică, demnitarii nu ratează procentul de analfabetism funcțional.
Nu poți aștepta de la oameni cu studii făcute târziu, în condiții dubioase și absolvite discutabil să înțeleagă gravitatea fenomenului și, mai ales, să aibă soluții. Sigur, i-ar putea lăsa pe alții să o facă, ar putea aduce oameni competenți care să realizeze soluțiile tehnice pe care să le asume politic.
Dar, pe de o parte, niciun demnitar nu dorește în jur oameni mai competenți decât el, care, inevitabil, să îi pună în lumină modestia intelectuală sau culturală, pe de altă parte, cu cât electoratul este mai deșteptat la cap, cu atât e mai exigent și mai greu de prostit.
Fenomenul salvatorului politic, indiferent cum se numește el, își are originea în aceeași realitate dramatică. Și nu este vorba doar despre a înghiți orice inepție, doar pentru că este rostită de Mesia, oricare ar fi el, nu e doar unul pe scena politică. Ca să ai spirit critic trebuie să ai o bază de informație pe care să o aplici pentru că ai înțeles o.
Este vorba și despre, mai ales despre a înțelege funcționarea democrației și a instituțiilor statului. Dacă înțelegi ce rol are fiecare funcție, nu mai aștepți de la președinte să majoreze salariile, să scadă impozitele și să ieftinească untul. Și dacă înțelegi, știi la ce să te uiți când votezi, la ce criterii, la ce aptitudini. Și știi să discerni promisiunile fără fond de planul aplicabil.
Efecte teribile vedem în viața de zi cu zi. Suntem țara europeană cu cei mai mulți copii care mor din motive de neimaginat. De exemplu, pentru că sunt spălați cu substanțe destinate animalelor. Se moare pe capete din cauza tratamentelor cu zeamă de varză și plimbat prin roua dimineții în picioarele goale.
Suntem campioni la sărit în aer din cauza improvizațiilor de toate felurile. Le fac adulți care au ieșit din școală fără să știe aspecte de bază în legile fizicii, care fac uneori diferența dintre viață și moarte.
Tot ceea ce ni se întâmplă rău ca societate, de la nivel micro, la nivel macro, își are originea în starea lamentabilă a educației și în analfabetismul funcțional al majorității. Și până când acolo nu se va schimba ceva, mai bine nu are cum să ne fie.
Explicația nu e greu de dat și o spun ca mamă a trei copii. Școala românească nu te învață să gândești, nu te învață să fii autonom. Școala românească îți livrează “semipreparate” hipercalorice pentru promovare, care nu hrănesc mintea, ci doar dau atât elevului, cât și părintelui senzația de saturație puhavă. O grăsime total contraindicată agilității gândirii libere.
Va reuși dl ministru Daniel David să schimbe această stare de lucruri?
Garantează cu funcția începerea reformei și anunță pentru luna mai atât un raport complet, cât și setul de politici educaționale: „Dacă cineva îşi va asuma politicile educaţionale, voi mai fi ministru, dacă nu, nu”.
Nu am absolut nicio îndoială că dl David are o reală dorință reformistă, așa cum a avut-o cu ani în urmă cel mai bun ministru al Educației de după 1989 - Mircea Miclea.
În mod cert însă singur nu poate face nimic. Are nevoie de o susținere politică imensă, pe măsura rezistenței pe care inevitabil o va întâmpina din sistem, din partea părinților care nu concep școala decât așa cum au făcut-o ei, dar și pe măsura argumentelor pe care va trebui să le pună pe masa sistemului.
Soluția presupune o schimbare de paradigmă totală, atât în privința conținutului predat, cât și în privința metodelor de predare. Efortul va fi mare, mulți nu se vor putea readapta, vor trebui scoși din sistem, în timp ce acesta va trebui împrospătat cu oameni competenți și cu altă mentalitate.
Dar și cei care trebuie să se reinventeze ca profesori, și cei nou atrași trebuie motivați prin salarii bune și multă corectitudine în relația cu ei. Asta va presupune bani investiți în educație, cel puțin la nivelul celor niciodată respectați 6% din PIB.
Și are nevoie de o echipă în minister care să îi înțeleagă viziunea, să o împărtășească și să muncească pentru ea. Ceea ce vedem pe site-ul Ministerului Educației nu e deloc încurajator.
Aceiași secretari de stat, în frunte cu dl Ion, care îmi spunea într-o emisiune TV că planurile cadru și orarele se fac în funcție de normele profesorilor, nu de interesul elevilor, de aceea, copii de clasa a VII-a și a VIII-a ajung să stea la școală de la ora 8 până la ora 15, după care se duc acasă și își fac temele, astfel încât ajung să aibă mai mult de 40 de ore/săptămână. Și cu dl Paraschiv, tartorul inamovibil al învățământului superior.
Aceeași dna Lazăr secretar general al ministerului, mâna dreaptă a ministrului Câmpeanu și cel mai influent om din mister de atunci încoace, cu efectele pe care le vedem. Nu mai vorbesc despre fauna politrucă din inspectoratele școlare.
Mi-e foarte greu să înțeleg cum își imaginează dl ministru David că înconjurat de aceiași oameni care constituie o structură toxică și osificată a sistemului va putea obține rezultate diferite. Și cum își imaginează că aceștia nu se vor strădui să îi "lege șireturile” cu multe noduri pentru a dezactiva din fașă orice șansă de reformă.
Fără schimbări radicale în echipa care și-a dat măsura cu vârf și îndesat, fără bani și susținere politică totală, drumul educației și al României duce spre Iad, chiar dacă este pavat cu intențiile minunate ale dlui ministru.