Viziunea asupra Educației privește trecerea la învățământul formativ, la cultura întrebărilor, la încurajarea dialogului dintre profesor și elevi, precum și dintre elevi și elevi.
Ministerul Educației a pus în dezbatere publică noile planuri-cadru pentru învățământul liceal, care cuprind disciplinele obligatorii decise de minister. După dezbaterea publică, acestea vor fi aplicate începând cu anul școlar 2026-2027.
Elevii de liceu vor avea mai puține ore de istorie și geografie, iar limba latină va dispărea din programa școlară pentru liceeni.
Inițiativa ministrului Educației, Daniel David, e de apreciat pentru faptul că va avea un interval destul de generos de la lansarea dezbaterilor până când va deveni obligatorie. Ministrul se arată deschis propunerilor care vor veni din partea actorilor implicați în procesul educației, de la profesori, elevi și părinți, până la instituțiile care au legătură cu sistemul de învățământ.
Totul e ca forma finală să nu repete istoria noilor legi ale Educației care au intrat în vigoare cu doar două săptămâni înaintea începerii anului școlar 2023-2024. La fel, e de văzut dacă dezbaterile nu vor repeta experiența consultării publice de acum doi ani, care în fapt s-a desfășurat mai mult în spatele ușilor închise.
După cum era de așteptat, reacțiile critice la adresa inițiativei ministerului nu au întârziat să apară. Un comunicat al Facultății de Istorie din cadrul Universității din București atrage atenția că reducerea orelor de istorie va adânci „unele dintre cele mai grave fenomene care deja afectează societatea: abandonarea gândirii raționale, vulnerabilitatea în fața pseudo-știnței, succesul teoriilor xenofobe și conspiraționiste“.
Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, a criticat și el inițiativa Ministerului Educației de reducere a orelor de istorie și geografie și scoaterea din programa școlară pentru liceu a limbii latine, apreciind că o reformă reală ar trebui să se îndrepte asupra conținutului atractiv al manualelor, iar în desfășurarea orelor de curs „să facem din temele aride subiecte de vis“.
Aici ar fi de precizat că mai întâi ar trebui să scăpăm de „temele aride“ de la toate disciplinele pentru a face din ele „subiecte de vis“. Iar acest lucru e posibil, pe de o parte, prin conceperea unor noi manuale de către specialiști, în condițiile în care unele dintre acestea nu au mai fost modificate de 20 de ani, iar pe de altă parte prin reformarea continuă a cadrelor didactice, prin modificarea perspectivei acestora asupra desfășurării orelor de curs.
E vorba de aceeași viziune care se discută de ani de zile, dar nu e aplicată, anume trecerea de la învățământul care implică asimilarea unor tone de informație la învățământul formativ, la cultura întrebărilor, la încurajarea dialogului dintre profesor și elevi, precum și dintre elevi și elevi.
Într-un răspuns la criticile președintelui Academiei Române, ministrul Daniel David a scris pe blogul său că educația românească este „prea centralizată, învechită și cu un număr excesiv de ore“.
El a vorbit și despre introducerea în primele două clase de liceu a unor noțiuni de gramatică, în condițiile în care „sunt prea mulți copii care nu vorbesc corect limba română“.
Aș adăuga că sunt prea mulți șefi de instituții, funcționari de tot felul, persoane publice, prea mulți politicieni care stâlcesc grosolan limba română, deși unii dintre ei sunt doctori cu patalamaua la mână. Aici nu mai e nici o cale de alfabetizare.
Dincolo de discuția privind reducerea orelor de istorie și geografie în învățământul liceal, propunerea cea mai importantă venită de la Ministerul Educației privește descentralizarea sistemului de învățământ, prin care școlile vor avea o mai mare autonomie.
Pe lângă disciplinele obligatorii pentru întregul sistem, noile planuri-cadru dau libertate școlilor să introducă în programă o serie de discipline opționale, în funcție de cerințele elevilor, fără să fie depășit numărul orelor de curs.
Unii profesori se arată sceptici, avansând deja ideea că elevii vor alege discipline opționale care sunt mai ușoare decât cele obligatorii, indiferent de specializare.
Se minimalizează, dacă nu chiar se pierde din vedere, tocmai relația dintre opțional și vocațional, dintre alegere și pregătirea pentru viitor. Elevii din anii terminali de liceu au libertatea să opteze pentru ce cred ei că le va fi de folos în parcursul pentru studii superioare și mai departe pentru profesie.
Un avantaj al descentralizării sistemului educațional este și acela că piața muncii va fi mai puțin dezechilibrată între cerere și ofertă, așa cum arată azi.