La mai bine de o lună după Hotărârea CCR nr 32/2024 de anulare a alegerilor și cu mai puțin de 4 luni înainte de organizarea, cel puțin pe datele de acum, a viitorului scrutin, România este departe de o clarificare a circumstanțelor care au provocat măsura extremă într-o democrație. Dar se scufundă în derizoriu.
Departe de mine intenția de a nega implicarea Rusiei în alegerile din noiembrie. Ea este susținută de anchetele de presă externă, care au luat inclusiv urma banilor, de indicii puternice, cuprinse în documentele desecretizate ale serviciilor de informații, dar și în declarațiile unor lideri străini.
Dar indiciile nu sunt probe, ci deschid calea spre ele și, astfel, pentru stabilirea responsabilităților.
Ce lipsește?
Că nu avem decizii finale e de înțeles. Că nu ne putem aștepta ca un atac hibrid să lase urme de tancuri, după cum spune o colegă din presă, este adevărat. „Să nu-și imagineze cineva că aceste atacuri se fac cu semnătură ’cu dragoste din partea Estului’”, după cum spune Klaus Iohannis.
Dar ceea ce este nefiresc și generează suspiciuni, inclusiv în presa străină, este pasivitatea instituțiilor statului în raport cu ceea ce a fost de o asemenea gravitate încât a impus anularea alegerilor prezidențiale.
Parchetele s-au mulțumit să se ducă peste câțiva suspecți la care au găsit niște bani, criptomonede și niște arme albe. Niciunul, inclusiv Bogdan Peșchir, menționat în documentul SRI, nu este în arest preventiv, iar acuzațiile oficiale sunt destul de subțiri.
Fie parchetele sunt de o incredibilă indolență, ceea ce nu e neapărat de exclus mai ales după răspunsul în doi peri primit de Antena3 la solicitarea de informații, fie nu au găsit până acum nimic relevant.
Ce știm despre finanțarea campaniei dlui Georgescu rizibil declarată zero? Cine și cu ce bani a plătit influencerii de pe Internet? Nu dezvăluiri de presă, ci investigații oficiale. Ministrul Finanțelor ne spune că ANAF cercetează.
Nicio instituție de forță a statului, cele care ar fi trebuit, nu-i așa, să prevină un atac de asemenea magnitudine, nu a suferit nicio schimbare la nivelul conducerii. Toți sunt acolo, neatinși, și la SRI, și la SIE, și la STS, și la Poliție și fără niciun semn de mobilizări majore în perspectiva viitoarelor alegeri.
Oficialii dau asigurări că implicarea Rusiei sau a cui o fi fost nu va mai posibilă la alegerile în mai, dar niciunul nu este în stare să invoce măcar un argument. Ce s-a schimbat concret ca să nu mai fie posibil?
Cu mămăligă în cap și steagurile în spate pe Tik Tok spre Cotroceni
Am înțeles că Tik Tok este vehiculul demonic pe care Rusia a intrat în campania online din România. Și din acest punct de vedere cifrele arată indubitabil un fenomen absolut inexplicabil. O asemenea creștere organică e imposibilă.
Și, totuși, vedem că în vehiculul demonic se suie voios și frecvent premierul României, în cele mai penibile ipostaze, cu mămăligă, sarmale și mici pe cap, la propriu, într-o campanie electorală absolut evidentă. Ce validare oficială mai clară a Tik Tok poate exista decât această prezență insistentă a șefului Guvernului, cu steagurile în spate în biroul său de la Palatul Victoria?
Deci cum rămâne cu vehiculul demonic al Rusiei? Și cum rămâne cu provocările Tik Tok, la care răspunde infantil Marcel Ciolacu, provocări de tipul celor care au nenorocit mii de copii.
Și tot pe Tik Tok, noua jucărie electorală, alt lider PSD face, în prezența premierului, mărturisiri complete despre fraudarea alegerilor, calificate ulterior drept glumă proastă de către Marcel Ciolacu. O glumă proastă sunt cei care-și permit să arunce în derizoriu un proces atât de important al democrației cum sunt alegerile.
- Simonis (PSD) dezvăluie pe TikTok că "toți i-am dat voturi lui Simion!" Șeful AUR: Ciolacu minte cum respiră! (Video)
- Ciolacu, despre schimbul de replici cu Simonis privind voturile PSD care s-au dus la Simion: A fost o glumă proastă (Video)
Nu a fost o glumă, ci o spălare a dlui Ciolacu, care este, nu-i așa?, nu un învins al scrutinului din 24 noiembrie, ci un învingător privat de victorie din cauza insubordonării colegilor săi care, fără știrea lui, ar fi dat, toți, voturi către George Simion. Și această concluzie rămâne chiar dacă este invocată mai târziu gluma. De ce ai ai vrea nevoie de ea dacă nu pentru a candida din nou?
O strategie proastă, dacă dl Ciolacu își imaginează că doar absența de pe Tik Tok a fost explicația eșecului electoral la prezidențiale și scorul modest de la parlamentare?
După dl Ciolacu oamenii erau supărați că nu l-a văzut până acum cu mici și mămăligă în cap pe Tik Tok sau pentru efectele guvernării, lipsa respectului pentru cetățean și banul public, aroganțele din jet-ul Nordis?
Cu sau fără legătură, sociologul Marius Pieleanu dădea asigurări ferme, la Antena3, că în ipoteza unei noi candidaturi, dl Ciolacu sigur ar ajunge în turul al doilea. Cu papanașu' în cap.
Oare intrarea în cursa a lui Nicușor Dan, inexplicabilă din punct de vedere rațional, nu este de fapt pârghia prin care Marcel Ciolacu, cu care ND este evident extrem de emolient, se asigură de blocarea electorală a Elenei Lasconi? Pentru că pe partea extremistă a început canibalizarea liderilor și foarte probabil Călin Georgescu va fi inactivat până în mai.
Să adăugăm și temporizarea organizării alegerilor prezidențiale, care mai întâi ar fi trebuit să aibă loc începând cu 23 martie și apoi au fost mutate, strict prin voia PSD, abia în mai.
Inevitabila întrebare
Și în acest tablou, Frankfurter Allgemeine Zeitung pune o problema de bun simț: oare nu cumva partidele tradiționale au anulat alegerile pentru că nu le-a convenit rezultatul?
Cât de justificată este această suspiciune? Este sigur greu de combătut cât timp rămânem în paradigma suspiciunilor fără probe și cu atât mai mult dacă dl Ciolacu va decide să candideze din nou.
Poate că nu realizează, dar dacă va merge pe această cale, crezând că este mai șmecher decât tot restul lumii, dl Ciolacu se duce spre o fundătură. Și mai grav este că trage și România după el.
Indiferent de rezultatul alegerilor din 4 mai, dl Ciolacu va rămâne cu ștampila inclusiv externă că a anulat alegerile ca să își mai dea o șansă să devină președinte, bătându-și joc atât de încrederea românilor, cât și a partenerilor externi.