În spatele unei aparente frății patriotice, între Călin Georgescu și George Simion se duce o bătălie pe viață și pe moarte pe susținerea majoritară a electoratului antisistem. Și îl numesc așa deoarece atât participanții la protestul de duminică, cât și alegătorii candidaților și partidelor extremiste nu sunt ei înșiși majoritar extremiști.
Cei mai mulți au căpătat intoleranță la partidele tradiționale, vor altceva și au căzut în plasa unei manipulări care le–a spus țintit ce doreau să audă, le-a confirmat furia și le-a furnizat soluții pe cât de atractive pe atât de false, uneori chiar periculoase.
Un exemplu recent este interviul în care Călin Georgescu validează afirmația potrivit căreia baza NATO de la Kogălniceanu ar urma să fie folosită de SUA pentru a declanșa un război împotriva Rusiei. Dincolo de orice alte argumente, aserțiunea este o insultă la adresa logicii.
După 21 ianuarie, adică de marțea viitoare, orice război al SUA sau NATO împotriva oricui, inclusiv a Rusiei, poate fi declanșat doar de Donald Trump, adică de cel pe a cărui susținere, binecuvântare, intervenție se bazează Călin Georgescu, cel cu care se compară Călin Georgescu.
Deci Trump se pregătește să facă ceva foarte rău împotrivă României, în viziunea trumpistului trup și suflet Georgescu?
Interesant este că replica i-a venit lui Georgescu de la Gigi Becali, deputat AUR, în stilul caracteristic al acestuia, cu mult mai mușcător în fața electoratului țintă decât orice discurs convențional. Este un semn, dar nu și singurul.
Simion vs Georgescu
Protestul reușit duminică de George Simion, unul dintre cele mai mari organizate de un partid politic din ultimii 35 de ani, a fost o demonstrație de forță în fața lui Călin Georgescu, care nici măcar nu a participat la manifestația, cu mult mai mică, convocată de domnia sa la CCR.
Felul misterios în care șters-o dl Georgescu din țară înainte de acel protest a lăsat un gust amar unora dintre susținătorii săi. În timp ce dl Simion a stat în fruntea “oștilor”.
Chestionat la Antena3 despre planurile dlui Georgescu, antiUE, antiNATO, de naționalizare a companiilor care nu sunt românești, dl Lulea, mâna dreaptă și propunerea de premier a lui George Simion, s-a delimitat de toate, ba chiar a dat asigurări că AUR nu va vota așa ceva în Parlament, iar președintele nu are pârghii legale să acționeze singur.
Întrebat de ce îl susține AUR pe dl Georgescu în aceste condiții, dl Lulea a răspuns: “pentru că așa a vrut poporul”. Cu alte cuvinte, dacă poporul vrea să fie prostit, cine suntem noi, al doilea partid din Parlament, să îi spunem adevărul?
Ce așteaptă Simion
Dar poporul acesta e posibil să se dezică la un moment de dl Georgescu. Pentru că e mereu departe, pentru că nu vorbește cu el decât de pe ecrane, în mesaje înregistrate, pentru că nu îi iese nimic în justiție și poporul detestă învinșii, pentru că emoțiile pe care le manipulează dl Georgescu sunt volatile și pentru a rămâne la nivel la fel înalt au nevoie de stimuli permanenți din ce în ce mai intenși, iar dl Georgescu nu este chiar un geniu, nici măcar al manipulării.
Unii își vor da seama, poate, că pentru un om care pretinde că a lucrat în mari instituții internaționale, dl Georgescu vorbește o limbă engleză foarte aproximativă, adesea cu mâinile.
Că pentru un autentic suveranist face prea des apel la intervenția în România a președintelui SUA și a instanțelor străine. Și altele asemenea.
Iar dacă nu se va dezice poporul, pe o minimă consecvență jurisprudențială CCR îi va respinge, probabil, candidatura prezidențială pentru fix motivele invocate în cazul dnei Șoșoacă, chiar mai bine conturate în cazul dlui Georgescu. Cine știe ce o să descopere și ANAF prin finanțele campaniei dlui Georgescu.
Dl Simion s-a plasat clar în poziția de preluare a acestui electorat pe care nu-l contrazice, dar căruia încearcă să–i ofere o variantă, dacă nu mai bună, cel puțin mai sigură și accesibilă.
Are însă o problemă, nu a celor trei corpuri, ci a celor două scaune, între care poate să cadă.
Șpagatul între scaune
Dl Simion încearcă să proiecteze imaginea celui mai moderat dintre radicali. Radical pentru că asta vrea electoratul antisistem care la prezidențiale i-a dat un semnal clar că este insuficient, raportat la așteptările nucleului dur. Dar moderat pentru a nu-și pierde mica validare externă în grupul conservator european pentru care a muncit mult și a tot trebuit să tundă din stridențe, motiv pentru care zona Şoşoacă l-a acuzat de trădare.
Să nu uităm că dna Meloni, în al cărei grup european AUR a reușit să se lipească, este probabil cea mai bună prietenă a lui Donald Trump în Europa.
Încercând să fie și una, și alta într-un soi de șpagat politic, dl Simion își asumă marele risc de a cădea între scaune, invalidat și de radicali, și extern. Mai ales că nici dna Șoșoacă nu s-a resemnat cu un rol marginal din exilul oricât de bănos la Parlamentul European. În plus, nici nu e singurul care pândește prăbușirea lui Călin Georgescu deplânsă deja în avans de mulți, ca pregătire psihologică.
Dacă zona extremistă ar avea un lider autentic incontestabil, probabil că riscul unei puteri antieuropene la București ar fi foarte mare. Adevăratul cordon sanitar nu este al partidelor tradiționale, ci al concurenţei pline de ură dintre liderii extremiști.
Este doar un avantaj de moment însă. Pentru că nevoia creează până la urmă și oferta, iar dacă zona europeană nu va trece printr-o primenire substanțială, nu doar cosmetică, inevitabilul va lovi.