„Simion nu este spion și nu a avut întâlniri cu agenți ruși de spionaj”, este declarația fără echivoc a lui lui Marcel Ciolacu, venită după un lung șir de somații din partea contracandidaților și după o declarație la fel de fermă a președintelui comisiei de control al SRI, potrivit căruia „sunt acuzaţii şi dovezi clare că George Simion a avut întâlniri cu ofițeri GRU”.
De ce a simţit nevoia Marcel Ciolacu să închidă discuția nu e foarte greu de înțeles.
Pe de-o parte, și probabil cel mai important, pentru că ea reprezenta o mare vulnerabilitate pentru imaginea statului român și, implicit, a premierului. Ideea că un agent rus ar fi putut ajunge nu doar parlamentar, ci și candidat cu șanse mari de a juca finala prezidențială sub ochii serviciilor de informații și ai autorităților din România este absolut teribil.
O asemenea situație ar fi făcut din România o vulnerabilitate a NATO și UE la granița cu războiul, pentru că sistemele de apărare fie nu ar funcționa, fie ar fi atât de ticăloase încât să permită ca un agent rus să ajungă în poziția de a gestiona cele mai importante secrete nu numai ale României, ci ale întregului Occident.
Nu mă îndoiesc că dlui Ciolacu nu i-a venit ușor să facă clarificarea, cât timp există o șansă importantă să îl aibă pe dl Simion contracandidat în turul al doilea, când narativul pericolului pe care aceasta îl reprezintă i-ar fi folosit. Îl pregătise de altfel, dar într-o formulă mai soft.
Ciolacu a aprins focul
Să ne amintim că la începutul anului dl Ciolacu a ieșit să spună poporului că a cerut premierului moldovean detalii despre motivele prelungirii interdicției dlui Simion de a intra în R. Moldova și a comunicat că motivele sunt întemeiate. A lansat suspiciunea, umbra, de ajutor în perspectiva euro-localelor și, apoi, a prezidențialelor.
Doar că narativul a depășit cu mult limitele moderate, ale suspiciunii, ale subtextului, dorite de dl Ciolacu și a devenit o acuzație explicită, făcută de la nivel oficial, al vârfului Comisiei SRI.
Tocmai pentru că s-a suit pe temă în urma cu câteva luni și este suspectat, pe bună dreptate, că și-l dorește contracandidat în finală pe George Simion, împotriva căruia se crede că ar obține o victorie facilă, declarațiile ferme de acum ale dlui Ciolacu sunt puse sub semnul unei importante suspiciuni. Și în pofida documentelor, scandalul a fost atât de mare încât unele dubii au rămas.
Aici ar fi fost locul și rolul unor instituții puternice și credibile care să își asume să facă lumină și să calmeze scandalul extrem de problematic pentru România, pe de-o parte din cauza vulnerabilității pe care o proiectează după cum arătam, pe de altă parte, din cauza faptului că întreg votul din primul tur și, prin contagiune, scorul parlamentarelor, vor fi dictate de polarizarea în jurul lui George Simion: cei care îl vor alege pentru că a speriat tot sistemul și pentru că se profilează ca o victimă a acestuia și cei care vor merge pe un vot util strict dictat de imperativul opririi lui Simion, indiferent de orice alte considerente.
Marile tăceri
O instituție chemată să facă lumină într-un asemenea scandal este SRI. Care însă tace. Și dacă ar vorbi? Ani de suspiciuni, pe alocuri fundamentate, de ingerință în jocul politic, o comunicare deficitară, faptul că de un an și jumătate nu mai are conducere civilă au făcut din SRI o instituție la rândul ei sub o mare suspiciune despre care puțini ar fi dispuși să creadă că, printr-o poziționare fermă, nu face un joc politic.
Dar principala instituție care ar fi trebuit să pună lucrurile în ordine ar fi fost cea prezidențială, chiar dacă titularul ei este acum la final de mandat. Dl Iohannis avea obligația să clarifice un scandal cu acuzații și suspiciuni care chiar fac parte din zona atribuțiilor președintelui României.
Dl Iohannis însă este și acum absent. Că este absent pentru că nu-i pasă, pentru că este furios pe poporul care nu vrea să-i mai dea nici măcar palatul pregătit cu atâta grijă, pentru că socotește, meschin, că scandalul va atrage votul util către alesul său Nicolae Ciucă, una dintre dintre ele sau toate la un loc, este puțin relevant.
Relevant este că președintele României nu a simțit nevoia să clarifice un scandal atât de rău pentru România din toate punctele de vedere și în felul acesta instituția prezidențială își ratează rolul.
Iar faptul că Simion are un scor uluitor în sondaje este în primul rând consecința faptului că instituțiile din România, fără excepție, au dezamăgit și abandonat cetățenii. Mulți dintre ei ajuns să nu mai voteze neapărat un candidat, ci să își voteze propria furie și propria frustrare, cărora candidatul doar le dă glas.
Felul în care a fost gestionat scandalul nu face decât să-l ajute enorm. A ieșit eroizat, victima unei tentative de discreditare masive în care au picat că papagalii înalți oficiali ai statului și este posibil ca marele val de teamă preconizat să se spargă într-un și mai mare val de silă în favoarea sa.