Într-o mică încăpere de la Universitatea din Maastricht, din Țările de Jos, o femeie care poartă o cască de realitate virtuală aranjează cărți virtuale într-o bibliotecă virtuală.
De fiecare dată când aceasta se apleacă, o serie de electrozi îi transmit un impuls intens de curent electric în zona lombară, totul sub privirea atentă a unui cercetător care urmărește efortul, reacțiile și mișcările ochilor ei.
Scena neobișnuită face parte dintr-un studiu coordonat de dr. Dimitri Van Ryckeghem, asistent universitar de psihologie experimentală a sănătății la Universitatea din Maastricht. Obiectivul cercetătorului este de a clarifica relația complexă dintre procesele atenției, comportamentul de evitare și durere, în încercarea de a determina în ce fel și de ce durerea devine cronică.
Focalizarea subiectivă a atenției (attention bias)
În 2016, Universitatea din Luxembourg a primit finanțare din partea UE pentru a explora modul în care relația dintre minte și trup poate afecta durerea cronică.
În cadrul studiului inițial de doi ani, denumit PainDynamics (dinamica durerii) și coordonat de Universitatea din Luxembourg, Van Ryckeghem și colegii săi au analizat problema focalizării subiective a atenției, o tendință naturală de concentrare pe informații negative sau asociate durerii.
Deși problema fusese deja studiată în condiții de laborator, aceștia au migrat cercetările în lumea reală. Au reușit astfel să elimine o serie de supoziții, ceea ce poate ajuta la optimizarea unor noi abordări terapeutice.
Pentru o lungă perioadă de timp, cercetătorii au crezut că oamenii care se confruntă cu dureri cronice acordă o prea mare atenție informațiilor asociate durerii, cum ar fi potențiali declanșatori ai durerii, agravând și transformând durerea într-un cerc vicios cronic.
Acest lucru, deși adevărat, nu înseamnă că a fi atent la durere este în esență ceva rău, după cum s-a considerat mult timp. Van Ryckeghem și colegii săi au argumentat că această focalizare subiectivă a atenției este modul în care creierul încearcă să ne țină în siguranță, alertându-ne cu privire la posibile pericole.
Ruperea cercului vicios al durerii
Din nefericire, acest instinct de protecție poate fi și dăunător. Concentrarea pe durerea ce nu poate fi ameliorată pe moment, în detrimentul altor obiective importante, o poate augmenta și poate transforma în timp durerea acută în durere cronică.
„Pe termen lung, atenția sporită acordată durerii incontrolabile poate avea urmări nefaste din perspectiva durerii. Acest aspect ar putea fi pentru noi un posibil obiectiv”, afirmă Van Ryckeghem, care speră că activitatea sa va ajuta la dezvoltarea unor intervenții psihologice eficiente menite să rupă cercul vicios al durerii.
Cu toate acestea, cercetările sale din 2016 au arătat că focalizarea subiectivă a atenției se schimbă odată cu obiectivele unei persoane, iar simpla antrenare a oamenilor în a acorda o mai mică atenție durerii fără a avea acest aspect în vedere nu ajută la diminuarea durerii, după cum se considera anterior.
Observarea reacțiilor la durere în realitatea virtuală oferă perspective asupra modului în care concentrarea propriei atenții influențează semnalele de durere. © Dimitri Van Ryckeghem, 2024
Valorificând această descoperire, echipa de cercetători aprofundează acum problema, investigând impactul pe care îl au amintirile și interpretările noastre asupra durerii și comportamentului de evitare.
„Toate aceste procese cognitive au legătură unul cu altul”, afirmă Van Ryckeghem. „Cu cât interpretezi mai mult situații ambigue drept negative, cu atât le vei acorda o mai mare atenție.”
Pierduți în interpretare
În rândul persoanelor cu dureri cronice există tendința de a interpreta toate durerile ca parte a aceleiași probleme, cum ar fi presupunerea că durerile musculare au legătură cu durerea cronică, chiar și atunci când s-ar putea să nu fie cazul.
Acest fenomen este cunoscut drept o eroare de interpretare (interpretation bias). Cercetătorii sunt de părere că schimbarea modului în care o persoană interpretează semnalele fizice sau variabilele subiacente ar putea fi o direcție promițătoare de tratament.
Potrivit Federației Europene pentru Studiul Durerii, durerea cronică afectează estimativ 150 de milioane de oameni în Europa (aproximativ unul din cinci adulți) și poate avea un impact devastator asupra calității vieții.
De asemenea, există un cost social și economic ridicat ca urmare a faptului că oamenii nu au capacitatea de a munci sau sunt nevoiți să se bazeze substanțial pe sisteme de sănătate deja suprasolicitate. Sunt necesare noi strategii pentru a adresa problema durerii și a o face mai ușor de gestionat.
Cauzele durerii cronice sunt extrem de variate, iar aceasta poate afecta oamenii în moduri diverse. Aici pot fi incluse dureri cronice de spate, artrită, dureri neuropate cauzate de leziune sau traumatism, dureri cauzate de cancer sau diabet sau afecțiuni cronice în cazul cărora cauza subiacentă a durerii este incertă.
Un cerc vicios
O dovadă a strânsei relații dintre minte și corp este legătura între durerea cronică și tulburările de dispoziție. Potrivit unei lucrări de analiză din 2022 din jurnalul Psihiatrie Translațională, până la 61% din pacienții cu dureri cronice suferă de depresie, în timp ce până la 65% dintre persoanele depresive se confruntă și cu dureri cronice. Cei care suferă de dureri cronice pot cădea pradă unui cerc vicios.
Să luăm, de exemplu, o persoană cu dureri cronice, afirmă dr. Ipek Yalcin, coordonatoarea echipei de cercetare a durerii și psihopatologiei de la Institutul de Neuroștiințe Celulare și Integratoare (INCI) din Strasbourg, Franța.
„Aceasta se bucură de mai puțină interacțiune socială pentru că nu poate ieși în oraș la fel de mult și nu poate practica sporturi, ceea ce alimentează riscul unor tulburări psihiatrice.”
Durerea erodează fundamente-cheie ale stării de bine, precum exercițiul fizic, odihna și socializarea. În cazul durerilor cronice pe termen lung, acest lucru poate conduce la depresie și anxietate.
„Este extrem de evident, însă nu înțelegem mecanismele subiacente”, afirmă Yalcin.
Situația devine și mai complicată prin faptul că persoanele cu tulburări de dispoziție au în plus o mai mare probabilitate de a dezvolta dureri cronice.
„Uneori este foarte complicat să stabilești ce a fost mai întâi, oul sau găina,” afirmă aceasta.
Componenta psihică și cea fizică
Cu toate acestea, puțini cercetători dispun de cadrul necesar pentru a studia atât durerea, cât și depresia. De aceea, Yalcin a înființat HaPpY, un Program European Comun Multidisciplinar de Doctorat cu finanțare UE, pentru tineri cercetători, care s-a lansat în 2021 și se va încheia în vara lui 2025.
Cercetătorii sunt sprijiniți în efortul lor de o rețea de universități și institute de cercetare, precum și de centre clinice și parteneri din domeniu.
„Obiectivul a fost de a aduce împreună cercetători din domeniul durerii și al psihiatriei pentru a înțelege mai bine mecanismele subiacente ale acestei comorbidități și a identifica noi strategii de tratament.”, afirmă Yalcin.
Comorbiditatea înseamnă prezența simultană a două sau mai multe afecțiuni medicale la un pacient.
Ginevra Sperandio, unul dintre cei 14 tineri cercetători din cadrul programului, consideră că schimbul de cunoștințe cu colegii din alte discipline este inestimabil.
„Faptul că am ocazia să interacționez cu persoane din domenii diferite și să adresez întrebări fundamentale a fost și este incredibil de util.”, afirmă cercetătoarea italiană.
Subiectul focalizării subiective a atenției a apărut în cercetările sale privind durerea postoperatorie la pacientele cu cancer mamar, ceea ce arată că anumite tipare de gândire se corelează postoperatoriu cu durerea cronică.
„Dramatizarea, grijile copleșitoare și ruminația pot contribui la durerea cronică, probabil din cauza fixării mentale asupra ei”, afirmă aceasta.
Disparitatea de gen în toleranța la durere
Cercetătorii depun eforturi pentru a înțelege mai bine relația dintre durere și tulburările de dispoziție, precum și mecanismele care o alimentează. De asemenea, aceștia dezvoltă noi strategii de tratament, luând în considerare un alt factor adesea neglijat in contextul durerii: genul.
Până în prezent, disparitatea de gen în ceea ce privește toleranța la durere a fost bine documentată, însă rareori abordată. Deși există o probabilitate mai mare ca femeile să sufere de dureri cronice, ele au mai puține șanse de a fi crezute și deseori vor aștepta mai mult un diagnostic, susțin cercetătorii.
În ciuda acestui aspect, studiile clinice de multe ori nu țin cont de impactul genului, afirmă Yalcin. Din acest motiv, cercetările privind impactul diferențelor de gen este un obiectiv fundamental al HaPpY.
„Observăm tot mai mult că mecanismele subiacente sunt diferite. Iar asta înseamnă că medicamentele dezvoltate pe baza datelor de la subiecți masculini ar putea să nu funcționeze pentru întreaga populație.”, afirmă Yalcin, care este optimistă cu privire la eliminarea disparității de gen în privința toleranței la durere.
„Cred că gradul de sensibilizare începe să crească pe toate nivelurile și că ne aflăm pe drumul cel bun.”
Articol scris de Kaja Šeruga
Cercetările menționate în acest articol au fost finanțate prin programul Acțiunile Marie Skłodowska-Curie (MSCA). Opiniile persoanelor intervievate nu reflectă neapărat opiniile Comisiei Europene.
Mai multe informații
- PainDynamics
- HaPpY
- Cercetarea și inovarea finanțate de UE în domeniul sănătății
- Federația Europeană pentru Studiul Durerii
Acest articol a fost publicat inițial în Horizon, revista de cercetare și inovare a UE.