Zeci de mii de refugiați ucraineni și ruși exilați au găsit refugiu într-o mică țară balcanică. Războiul i-a adus aici și i-a făcut să conviețuiască pentru a supraviețui împreună.
Din februarie 2022, refugiații ucraineni și rușii exilați s-au răspândit în toate colțurile Europei, căutând să scape de război și de regimul lui Putin. Peste patru milioane de oameni au părăsit Ucraina, căutând protecție în Uniunea Europeană. Însă în afara UE, Muntenegru a primit peste 200.000 de refugiați, iar acum este țara cu cei mai mulți ucraineni pe cap de locuitor din lume, relatează BBC.
Muntenegru, stat membru NATO și candidat la aderarea la UE, nu a fost lipsit de probleme: are o densă populație sârbă, mulți dintre ei simpatizanți pro-ruși, iar acum doi ani a expulzat șase diplomați ruși sub acuzația de spionaj. Cu toate acestea, mica țară balcanică este apreciată pentru modul în care a răspuns la criza refugiaților, îndeosebi pentru decizia de a le oferi ucrainenilor un statut temporar de protecție care a fost extins până în martie 2025.
În aceste condiții, comunitatea ucraineană a prins rădăcini aici: cele mai recente date, din septembrie anul trecut, arată că peste 10.000 de ucraineni au beneficiat de acest sprijin, iar potrivit ONU 62.000 de ucraineni s-au înregistrat legal în Muntenegru. Asta înseamnă aproape 10% din populația acestei țări.
Muntenegru este atractiv pentru regimul său fără vize, limbajul similar, religia comună și guvernul de orientare occidentală.
Refugiații de război, ajutați de voluntari ruși
Există însă şi o prezență puternică, de ani de zile, a rușilor în Muntenegru, ceea ce a contribuit la reputația acestei țări de "refugiu" al bogaților. Mulți ruși și ucraineni au ajuns aici prin legături de familie sau pentru că dețin proprietăți aici, dar există un grup larg de oameni care au nimerit în Muntenegru pur și simplu din întâmplare ori din auzite și care la început se simțeau pierduți, pentru că nu cunoșteau pe nimeni.
Pentru ei a fost creată organizația non-profit Pristaniste (Raiul). Cu sediul în pitorescul oraș Budva de pe malul Mării Adriatice, acest ONG le oferă celor mai nevoiași nou-veniți un loc sigur și sprijin timp de două săptămâni până se pun pe picioare și învață ce au de făcut.
Li se oferă documentele necesare, slujbe și locuințe, iar ucrainenii pot veni, de asemenea, aici pentru o "vacanță de război" după care pot pleca înapoi acasă, dacă vor.
Într-un alt loc din Budva, Iulia Mațui a clădit un centru pentru ucraineni în care aceștia învață istorie, limba engleză, matematică și arte, dar și să danseze și să cânte, ori se pot urmări filme.
Acum, majoritatea refugiaților sunt stabiliți în Muntenegru. Copiii mai mici au învățat limba și merg la școlile locale, iar cei mai mari au continuat să învețe de la distanță la școlile ucrainene.
Ambele organizații caritabile au voluntari ruși, ceea ce a contribuit la promovarea unor bune relații între comunitățile ruse și ucrainene de aici.
În alte părți ale Europei s-au înregistrat fricțiuni ocazionale. Germania a înregistrat o creștere a atacurilor asupra ucrainenilor și rușilor. Dar în Muntenegru astfel de episoade au fost izolate - există un sentiment de toleranță aici, iar organizația Pristaniste și voluntarii săi au avut un rol în promovarea acesteia.
Sașa Borkov, un refugiat ucrainean, fost șofer în Harkov, face deosebirea între rușii pe care i-a întâlnit în Budva și cei care luptă în război în Ucraina: "Oamenii de aici încearcă să ajute, nu fac nimic împotriva țării noastre, împotriva noastră, împotriva copiilor mei, spre deosebire de cei care trag și ne distrug casele și spun că ne eliberează."
Între voluntari și rezidenți s-au țesut relații de prietenie, iar un cuplu ruso-ucrainean care a locuit la centrul Pristaniste s-a căsătorit recent.
Și empatia joacă un factor major în sudarea relației dintre ucraineni și rușii din Muntenegru. Când jurnalista Olha Musafirova din Kiev a vorbit recent la Budva despre munca ei, rușii din public aveau lacrimi în ochi, îngroziți de acțiunile țării lor.
Pentru actrița ucraineană Katarina Sinchillo, diaspora rusă este diferită, iar cea din Muntenegru este o comunitate "sensibilă". "Cred că oamenii care locuiesc aici sunt o comunitate oarecum diferită, deoarece este 'intelighenția', sunt oameni educați care nu pot trăi fără artă".
În ceea ce privește foștii membri pro-Kremlin ai elitei corupte a Rusiei, pe care muzicianul rock rus Mihail Borzikin îi numește "diaspora vatnaia", ei stau liniștiți în proprietățile pe care le-au cumpărat în Muntenegru cu ani în urmă.
Ucrainenii vor acasă, rușii nu se grăbesc, chiar dacă scapă de Putin
Primirea călduroasă nu se răsfrânge, însă, mereu asupra calității vieții refugiaților. Deși există o mulțime de locuri de muncă pentru imigranți în zonele de coastă, acestea sunt adesea sezoniere și prost plătite. Slujbele de calitate și mai bine plătite sunt mai greu de găsit. Cei mai norocoși dintre refugiații ucraineni au reușit să-și păstreze locurile de muncă pe care le aveau acasă, lucrând de la distanță.
O altă dificultate este că e aproape imposibil să obții cetățenia aici, o mare problemă pentru cei care, indiferent de motiv, nu-și pot reînnoi pașapoartele.
Viitorul unora dintre imigranți rămâne incert. Cei mai mulți ucraineni par dornici să se întoarcă acasă dacă războiul se termină, presupunând că a mai rămas ceva din casele lor.
"În prezent, există o amenințare uriașă pentru viața noastră, dar dacă se termină, bineînțeles, vom merge acasă. Nicăieri nu este mai bine decât acasă", spune Borkov.
Însă cei mai mulți ruși spun că va fi nevoie de mult mai mult decât căderea regimului Putin pentru a-i convinge să se întoarcă definitiv în țară.
Natalia Seveț-Iermolina, care provine din orașul nordic Petrozavodsk, spune că nu se grăbește. "Problema e că nu Putin m-a persecutat, ci oamenii aceia cu care am trăit în același oraș. Putin este departe, dar cei care-i fac voia vor rămâne, chiar dacă el va muri în curând", explică ea.
Nici Borzikin nu crede că se va întoarce curând în Rusia, pentru că trebuie să treacă decenii ca să se schimbe mentalitățile. "Germania a avut nevoie de 30 de ani (după nazism), în timp ce au venit noile generații. Mă tem că nu voi avea atâta timp."
T.D.