Privind sondajele în perspectiva alegerilor, până și Păcală ar băga de seamă cât de neajutorați, lipsiți de vigoare, insipizi și chiar pămpălăi sunt cei dornici să urce cât mai sus, spre vârful suprem al piramidei politice românești.
Căci niciunul dintre liderii noștri notorii, dar absolut niciunul nu se constituie – cel puțin în sondaje – ca locomotivă puternică a partidului care îl propune pe prezidențiabil, care îl susține și care îl laudă pe toate canalele, ca fiind omul perfect potrivit, energic și de ispravă, tocmai bun ca să conducă țara.
Ba, dimpotrivă, în toate cazurile partidul este motorul care își trage din greu candidatul, împingându-l în față nu pentru că ar fi el mai înțelept, mai iubit și mai falnic decât alții, ci numai pentru că altul mai breaz nu-i.
Nu-i sau, cel puțin, nu se observă, întrucât refuz să cred că din aproape douăzeci de milioane câți suntem niciunul nu mai este astăzi de măreția celor de altădată, înaintașii noștri care au făcut Unirea, au dobândit neatârnarea, au întregit țara și au propășit principatele modeste de altădată, făcându-le astăzi o Românie modernă.
Pe niciunul din aceștia nu l-aș alătura, de exemplu, domnului Marcel Ciolacu, cel care se vrea liderul suprem al țării, care contează să intre în turul doi și chiar să iasă câștigător, conform sondajului făcut de compania domnului Marius Pieleanu, cunoscut mai mult ca prieten al PSD, decât ca cercetător obiectiv și imparțial al opiniei publice. Părerea mea.
Conform recentului sondaj al companiei deținute de domnul Pieleanu, Ciolacu este pe locul 1 la prezidențiale, adică „favoritul” scrutinului, cu o apreciere de 30%, în timp ce, la parlamentare, partidul pe care același Ciolacu ar trebui să-l tracteze în calitate sa de locomotivă este estimat la 33%.
Rezultă cumva de aici că domnul Ciolacu este liderul capabil să conducă partidul spre slavă și țara spre glorie, sau rezultă că partidul este pus acolo ca să-l chivernisească pe Ciolacu în unanimitate, pentru motive pe care nu le cunosc și nici n-aș vrea să le știu?
Dar nici de liberali nu mi-e rușine. Sondajul spune că sunt susținuți la parlamentare de 22% din electorat, în timp ce la prezidențiale cel care ar trebui să fie locomotiva partidului, liderul Ciucă, abia atinge un modest 17%.
Trage partidul de Ciucă din răsputeri în sus, în loc să tragă Ciucă de partid! Trage, ca să-l ducă măcar în turul doi și să nu i-o ia, cumva, înainte o Lasconi, un Simion sau vreun altul neprevăzut. Nu vi se pare?
A propos de Lasconi, mi se pare surprinzător că nici această vedetă, atât de volubilă la televizor și strălucitoare pe afișe, nu lasă de înțeles că și-ar tracta partidul (estimat la 15%). Ba chiar se mulțumește să se lase tractată de partid, ce e drept la o mică diferență (deocamdată, 14%).
Cu tot respectul pentru doamna Elena Lasconi, cu toată admirația pentru ceea ce a făcut și face în urbea unde este primar, îmi permit să observ că – vorba românului – mai e drum lung până departe.
Dar surpriza surprizelor este, în opinia mea, liderul AUR, domnul George Simion. Omul care părea un fel de locomotivă de mare viteză, ceva fără care partidul ar sta în loc, ba chiar ar porni în marșarier, dacă n-ar pune el umărul, să tragă din greu, omul acesta se poziționează în sondaje în spatele partidului său.
Ce e drept, în spate cu doar un punct, dar în spate, nu în față, așa cum ar fi fost normal pentru un lider adevărat (el 11%, partidul 12 %).
Făcând abstracție de UDMR, unde, cazul este atipic, deși nici domnul Hunor (2%) nu pare poziționat în rol de locomotivă a partidului (5%) și făcând abstracție de doamna Șoșoacă, singura aflată la egalitate cu partidul ei (7% = 7%), observ ceea ce spuneam la început, că niciunul dintre cei care aspiră la fotoliul Cotrocenilor nu se situează deasupra partidului în sondajele domnului Pieleanu.
Niciunul afară de un alt caz atipic, cel al domnului Geoană, independentul care, nesusținut de niciun partid, încă nici măcar intrat în cursa prezidențială, ba chiar „bruiat” de unii și de alții (dar mai mult de unii), se situează totuși pe locul al treilea cu 15%, mult sub Ciolacu, ce e drept, puțin sub Ciucă și mult înaintea altora.
Nu-mi permit să fac propriul pronostic asupra șanselor domnului Geoană. Dar îmi permit să observ ceea ce vede toată lumea, că, atâta vreme cât toți candidații se înscriu în același numitor comun, de a fi depășiți de organizația care-i susține, șansele unui independent cresc enorm.
Iar dacă, între timp, nu va apare un fel de Deus ex Machina, un fel de călăreț pe un cal alb care să fie altceva decât politicianul tern, insipid și chiar obtuz, așa cum, cu siguranță, îl etichetează alegătorul sosit la urne, de acum încolo șansele nealiniatului cresc, iar cele ale politicienilor scad.
Chiar dacă de-alde Ciolacu mărește pensiile, de-alte Ciucă se pune pe toate afișele, de-alde Lasconi apare pe toate ecranele, de-alde Simion se bate cu pumnul în piept și de-alde Pieleanu face numai sondaje cu PSD câștigător și cu Ciolacu suflând cu sete în ceafa partidului.