Singurul dintre cei care au, teoretic, o șansă de a câștiga președinția României a cărui candidatură nu e încă definitiv oficializată este Nicolae Ciucă. Aspectul final ar trebui formalizat la finalul acestei săptămâni, în cadrul unui Consiliu Național convocat tocmai pentru desemnarea candidatului liberal la prezidențiale.
Mai ales după atacurile lui Crin Antonescu la adresa candidaturii dlui Ciucă, s-au întețit speculațiile privind o eventuală schimbare a candidatului, un fel de mișcare surpriză de ultim moment, de tip Biden-Harris.
Zvonistica are la bază un fapt cert. Nicolae Ciucă nu reușește să decoleze în campanie. Dincolo de sondajele cosmetizate aruncate pe piață și de PSD, și PNL, situația electorală a dlui Ciucă este gravă.
Este undeva pe locul al patrulea sau al cincilea, fără potențial de creștere.
De ce nu crește Nicolae Ciucă?
Problema pleacă de la faptul că, în mod evident, dl Ciucă este total inadecvat politicii și nu își dorește nici politică, nici candidatură. Și în cartea domniei sale recunoaște aproape explicit acest lucru.
A fost luat de azi pe mâine din Armată și plasat la Ministerul Apărării, după care la fel a fost trimis în fruntea guvernului și a PNL.
Iar electoratul, chiar dacă detestă politicianismul și demagogia, a căpătat în 30 de ani înțelegerea faptului că politica o fac politicienii, așa cum pâinea o fac brutarii și țeava o repară instalatorii.
Deci caută datele de om politic într-un candidat. Cine nu le are nu este adecvat. Nu pui instalatorul să facă pâine și nici brutarul să repare țeava din baie.
Iar inadecvarea dlui Ciucă include lipsa charismei, lentoarea reacției în discurs și, în general, antitalentul retoric.
La aceste date, s-a adăugat o campanie și ea total inadecvată, care a reușit să distrugă prin tușele prea groase și profilarea pe alocuri ridicolă și ceea ce ar fi trebuit să reprezinte punctele electorale forte ale dlui Ciucă.
Profilarea ca un erou militar de legendă deconspirată de Recorder și, mai ales, cartea cu titlu schimbat au fost erori epice. Sigur, crearea unui scandal poate fi o strategie de creștere a interesului public, dar nu atunci când scandalul este despre bani publici, iar produsul promovat este extrem de modest calitativ, deci curiozitatea se dezumflă rapid în dezamăgire.
Una peste alta, marea problemă a dlui Ciucă nu este scorul actual, ci lipsa potențialului de creștere.
PNL mizează pe o mobilizare a partidului și electoratului liberal similară cu aceea din 9 iunie. Un pariu foarte riscant cât timp electoratul liberal nu este foarte disciplinat, a arătat și în 9 iunie la București că poate refuza candidatul partidului dacă nu-l mulțumește, iar mobilizarea și interesul de la alegerea primarului nu pot fi atinse de niciun alt scrutin, dacă însuși candidatul nu reușește să mobilizeze. Și dl Ciucă nu reușește.
În plus, dl Ciucă nu poate miza nici pe votul antiPSD. Sunt greu de luat în serios rățoielile de acum ale liberalilor care guvernează alături de PSD de 3 ani și chiar pregătesc o nouă alianță.
Tandemul Nicu&Marcel i-a luat dlui Ciucă orice șansă de a se profila credibil ca antiPSD.
Din electoratul său potențial se înfruptă acum și Mircea Geoană, și Elena Lasconi, și Cristian Diaconescu, așa că pentru dl Ciucă riscul de a nu ajunge în turul al doilea este imens. Și de aici, un recul substanțial pentru PNL la parlamentare, în duminica imediat următoare.
În aceste condiții, o schimbare de ultim moment a candidatului ar părea soluția logică pentru liberali. Dar asta ar presupune ca ei să aibă un candidat alternativ, care să își asume candidatura, adică să fie sigur pe susținerea întregului partid, ceea ce nu e cazul.
În plus, o asemenea schimbare ar pune automat în discuție și președinția PNL. Iar declanșarea unei asemenea lupte pentru putere cu atât de puțin timp înainte de alegeri este sinucigașă pentru orice partid.
În aceste condiții este foarte puțin probabil ca liberalii să nu îl valideze pe dl Ciucă. E prea târziu și nici nu au cu cine să–l înlocuiască.
De ce s–ar opinti PSD
Singura șansă a PNL să-și vadă totuși candidatul în finală este, am mai spus-o, mobilizarea PSD. Pentru că PSD are nevoie în continuare de o coaliție cu PNL, indiferent dacă Marcel Ciolacu câștigă sau nu prezidențialele.
O finală între cei doi, ca un tandem președinte – premier, ar fi soluția ideală pentru ambele partide: aceștia suntem, unul va fi președinte, celălalt premier, alegeți voi cine ce funcție să aibă.
Dacă va câștiga, iar cu Nicolae Ciucă are prima șansă, dl Ciolacu i-a anunțat deja pe pesediști să nu spere că vor avea și premierul, deci au nevoie de un premier liberal comod și cine poate să fie mai comod decât Nicolae Ciucă?
Dacă Marcel Ciolacu pierde, mai bine pierde în fața lui Nicolae Ciucă, care în mod cert ar respecta comandamentul stabilității și Marcel Ciolacu ar rămâne premier.
În plus, dacă Nicolae Ciucă are un scor lamentabil, trage în jos PNL la parlamentare și în partid începe marea răfuială, viitoarea coaliție ar putea deveni problematică și PSD s-ar putea trezi cu mari dificultăți de a face majoritatea.
Deja vedem că dl Ciolacu încearcă să mai potolească partidul, declară public că nu-i plac atacurile la dl Ciucă. Una este să îl potențezi și să ocupi scena în doi, alta să te pui în mod serios cu parul pe el.
Misiunea PSD de a-l salva din nou pe Nicolae Ciucă, din nou anul acesta, nu e însă deloc ușoară, pentru că nici social democrații nu stau excelent.
Electoratul lor este cu mult mai disciplinat, cu siguranță, dar Marcel Ciolacu nu este locomotivă, Mircea Geoană mai ia și el din zona PSD, deci cine știe ce loc pentru generozitate nu e. Iar Nicolae Ciucă ar avea nevoie nu de niște ciupeli pe ici pe colo, ci de o imensă generozitate.
Așadar, marea întrebare este cum poate fi din nou salvat ostașul Ciucă?