Ciclonul Boris a făcut prăpăd în România și în unele țări din centrul Europei, dar o metropolă europeană a scăpat cu bine. Pregătirea pe care autoritățile au făcut-o poate oferi lecții importante altor comunități afectate de inundații.
Furtuna Boris a lovit Viena pe 15 septembrie, iar impactul părea dezolant: străzi inundate, locuințe evacuate, un pârâu se umflase și se transformase într-un torent. În doar cinci zile, în oraș și în alte părți ale Austriei a plouat de două până la cinci ori mai mult decât media pe toată luna septembrie.
Cu toate acestea, ținând cont de asaltul apei, orașul a scăpat destul de ușor, a remarcat un jurnalist vienez referindu-se la bilanțul de aproximativ zece persoane rănite ușor și 15 case evacuate. "În general, sistemul ingenios de gestionare a inundațiilor (al orașului) a rezistat maselor de apă", a conchis alt jurnalist local.
Datele de la alte inundații puternice arată că anumite strategii de protecție adoptate în Viena și în general în Austria se dovedesc eficiente și oferă niște lecții vitale altor localități afectate de vremea severă, relatează BBC.
"Austria chiar a investit în managementul inundațiilor în ultimele decenii, nu doar pentru că a avut două inundații mari, în 2002 și 2013", a spus Günter Blöschl, hidrolog și director la Centrul pentru Sistemele Resurselor de Apă de la Universitatea Tehnică din Viena (TUW), care a contribuit la întocmirea strategiei de management a riscului de inundații al capitalei austriece.
În Viena, un sistem de apărare contra inundațiilor dezvoltat cu decenii în urmă a jucat un rol crucial în protejarea orașului.
"Sistemul de apărare împotriva inundațiilor din Viena este proiectat să facă față unei deversări de 14.000 de metri cubi pe secundă – echivalentul unei inundații care apare la 5.000 de ani", a spus el.
"O inundație de aceste proporții a avut loc ultima dată în 1501, adaugă el. În timpul inundației din septembrie, în jur de 10.000 de metri cubi pe secundă au trecut prin căile navigabile din Viena, "considerabil sub capacitatea de 14.000 de metri cubi a sistemului. Fără acest sistem, ar fi existat inundații pe scară largă", a adăugat el.
Un sistem de protecție care funcționează
Un element de bază al acestui sistem de apărare este o insulă artificială, Insula Dunării, și un canal de control al inundațiilor, Dunărea Nouă. Ambele au fost amenajate în anii '70, în urma inundațiilor puternice din anul 1954 care au depășit protecțiile existente atunci. Dunărea Nouă este de obicei închisă de baraje, creând un fel de lac. "Barajele sunt deschise înainte de sosirea viiturii, iar timp de trei-patru zile canalul preia apa", reducând presiunea fluviului asupra orașului, a explicat Blöschl.
Sistemul a fost supus unui test dramatic în 2013, când Bazinul Dunării de Sus a cunoscut una dintre cele mai mari inundații din ultimele două secole. Atunci debitul Dunării a ajuns în Viena la un nivel de aproximativ 11.000 de metri cubi pe secundă, dar pagubele majore au fost evitate datorită sistemului de apărare împotriva inundațiilor din oraș, potrivit unui raport al municipalității. "Nici o singură gospodărie nu a fost amenințată în Viena, comparativ cu 400.000 de gospodării din Austria", se arată în document.
Asta nu înseamnă însă că sistemul preia în totalitate puhoaiele. În timpul inundației din 15 septembrie, Wienfluss, un râu mai mic din Viena, s-a umflat și a inundat șinele metroului, iar transportul public a fost întrerupt. Dar acesta e un neajuns minor.
Austria și-a întărit, de asemenea, apărarea. Această țară investește în jur de 60 de milioane de euro pe an în măsuri de protecție împotriva inundațiilor - și a înregistrat o reducere a devastării cauzate, potrivit estimărilor oficiale. Strategia de protecție include exerciții periodice pentru măsuri de urgență, cum ar fi parapeți mobili și un sistem de prognoză mai sofisticat.
Potrivit unei evaluări oficiale, marea inundație din 2002 a provocat daune de 3 miliarde de euro în toată Austria. Și chiar dacă inundația din 2013 a fost masivă, pagubele pe care le-a provocat au fost mult mai mici, fiind estimate la aproximativ 866 de milioane de euro, grație măsurilor de protecție împotriva inundațiilor.
Datele susțin, de asemenea, acuratețea prognozelor meteo: după inundația din weekendul 13-15 septembrie 2024, serviciul meteorologic din Austria a constatat că precipitațiile reale au fost în concordanță cu cantitatea așteptată.
De ce barajele nu înseamnă neapărat siguranță
Gestionarea cantităților uriașe de apă în timpul unei inundații atât de mari este deosebit de dificilă, întrucât astăzi există mai puține terenuri inundabile, unde apa poate năvăli în siguranță fără a amenința oamenii sau proprietățile. În schimb, acum există orașe și ferme în zonele inundabile anterior nelocuite – care sunt definite ca zone de lângă râuri care sunt în mod natural predispuse la inundații.
În 1899, când Viena a fost afectată o inundație de dimensiuni similare cu cea din 2013, "practic nu existau baraje", a spus Blöschl. "Dar au fost aproape 1.000 de kilometri pătrați de terenuri inundabile (în amonte de Viena). Au reținut multă apă. Acestea nu mai sunt acolo, așa că, la aceleași precipitații, rezultă o deversare mai mare a Dunării în Viena", a explicat specialistul. Logic, când mai multă apă curge în oraș, râurile se umflă mai mult și este mai probabil să se reverse dacă nu sunt izolate.
În mod paradoxal, deși barajele, digurile și alte bariere ajută la protejarea oamenilor prin reținerea apei în timpul unei inundații, aceste elemente pot crește riscul general pe termen lung, sugerează studiile. Asta pentru că le pot oferi oamenilor un fals sentiment de siguranță și îi pot încuraja să se stabilească în apropierea căilor navigabile și să subestimeze riscul de inundații, fenomen cunoscut sub numele de efectul de dig. Comunitățile rămân, astfel, nepregătite în caz de urgență.
În Statele Unite, de exemplu, construirea de diguri este asociată cu o accelerare de 62% a expansiunii urbane în zonele inundabile, conform unui studiu. Potrivit experților, acest lucru evidențiază "o schimbare clară a percepției riscului după construirea digurilor".
"Viena este un bun exemplu pentru efectul de dig. Când un oraș este protejat, de exemplu prin diguri, oamenii au un sentiment de siguranță. Și apoi, prin urbanizare, riscul de inundații crește, deoarece acel risc este definit ca probabilitatea unei inundații înmulțită cu daunele așteptate. Și când mai mulți oameni se mută în zonele inundabile, pagubele așteptate sunt mai mari", a explicat Blöschl.
Cu toate acestea, împiedicarea oamenilor să se stabilească în apropierea râurilor este dificilă, admite el, deoarece inundațiile apar rar, iar malurile râurilor și terenurile inundabile pot fi zone atractive. De altfel, cercetările arată că aproximativ două miliarde de oameni din lume trăiesc în zone inundabile.
Studiile sugerează, de asemenea, că oamenii au, de fapt, o memorie scurtă în ce privește riscul de inundații - conștientizarea publicului cu privire la pericol și modul de reacție cresc în urma unei inundații mari, dar apoi scad destul de repede.
Inundațiile se înmulțesc și se agravează
Alt factor important pentru evitarea inundațiilor, spune Blöschl, este pregătirea care se face în Austria. "Am avut exerciții la toate nivelurile, pentru pompieri și militari. Dacă nu te pregătești cu exerciții practice, n-o să meargă în situații de urgență. Mesajul meu este că exercițiile de gestionare a inundațiilor sunt un element cu adevărat important", a subliniat el.
De exemplu, factorii de intervenție au exersat ridicarea parapetelor mobile pentru a opri inundația. "Dacă nu merge ceas, nu o să le ridici la timp înainte să vină apa", spune el. "Multe pot să meargă prost – pot lipsi unele părți, iar dacă există chiar și o mică gaură, apa trece. Așa că trebuie să exersezi, ei au făcut-o și a funcționat", a explicat expertul.
Prognozele exacte au contribuit, de asemenea, la luarea deciziilor privind locurile în care urmau să fie făcute evacuări sau unde trebuiau întărite barajele.
Studiile confirmă importanța pregătirii, deoarece schimbările climatice provoacă furtuni și ploi mai intense precum și mai multe inundații în unele zone ale Europei. Una dintre cauze este că aerul mai cald reține mai multă umiditate și energie, ceea ce alimentează furtunile puternice - cum ar fi furtuna Boris. Vara acestui an a fost cea mai fierbinte înregistrată în Europa și la nivel global.
În timp ce Viena a rezistat relativ bine celei mai recente inundații, aceasta a făcut ravagii în multe părți ale Europei Centrale, provocând cel puțin 22 de morți, cei mai mulți în România.
Cercetările sugerează că împărtășirea lecțiilor peste granițe este vitală pentru a ajuta țările europene să se pregătească pentru viitoarele episoade de vreme extremă. În 2023, o echipă de oameni de știință europeni care a analizat megainundații istorice a descoperit că 95,5% dintre acestea ar fi putut fi anticipate pe baza evenimentelor anterioare din alte locuri comparabile din Europa. Oamenii de știință au subliniat că, deși megainundațiile pot fi rare în fiecare țară, ele sunt mai frecvente pe continent.
De fapt, precipitațiile record și inundațiile pe scară largă au devenit un eveniment obișnuit în Europa și se estimează că unul din opt europeni trăiește în zone potențial vulnerabile la inundații. Pregătirea face, așadar, diferența între viața normală și dezastru.
T.D.