Indiferența, alinierea cu narativele Kremlinului și lașitatea politică pot duce la pierderea războiului din Ucraina și la destabilizarea Europei.
Pasul 1 – Atingerea Obiectivului Strategic Donbas
Au trecut 12 zile de la începutul Operațiunii Kursk și estimările inițiale ale ambelor părți au fost invalidate. Ucraina a reușit mai mult decât credeau analiștii vestici în termen de obiective militare, politice, comunicaționale, iar Rusia a reușit mai puțin decât și-a propus începând cu a doua zi de la debutul incursiunii.
Însă ceea ce se aștepta Ucraina și încă nu s-a întâmplat este decizia rușilor de a muta unități de pe front din Donbas spre Kursk. Acesta este însă un indicator cu privire la imaginea de ansamblu a războiului.
Dacă Putin nu redistribuie trupe din Donbas ne indică faptul că nu-l interesează cu adevărat de granițele Rusiei, având încredere că le va reasigura într-un moment apropiat din viitor.
Așa că scopul lui este să cucerească Donbasul indiferent de costuri. De asta vedem pierderi exagerate în partea rusă, fără ca Putin să slăbească presiunea pe armată.
Cucerirea Donbasului este obiectivul strategic pe care trebuie să-l îndeplinească rușii înainte să ceară negocieri. Donbasul însă nu este finalul, ci este doar o treaptă pe scara ce duce la controlul total al Ucrainei.
Pentru asta trebuie să cucerească orașul Pokrovsk, care este un obiectiv greu de realizat și ar putea dura multe luni ocuparea acestui oraș, dar mai ales trebuie să cucerească fortăreața Sloviansk-Kramatorsk.
Dacă folosim ca unitate de măsură media avansului rusesc din ultimii doi ani din Donbas, am putea concluziona că regiunea nu va cădea în viitorul apropiat.
Însă războiul este un efort uman extrem de dinamic, prin urmare nimic nu este exclus. Ba chiar este de luat în calcul acest scenariu. Spre exemplu, în mai multe din sectoarele din Donbas, superioritatea artileriei rusești se manifestă printr-un raport de 7:1 sau chiar 10:1 în numărul de obuze trase. Adică la 10 obuze rusești trase spre liniile ucrainene, ucrainenii trag 1 obuz.
Aceasta nu este rezistență, este sacrificiul suprem, conștient din partea ucrainenilor. Iar asta se întâmplă sub ochii liniștiți ai lui Scholz sau Sullivan și sub ochii chiar bucuroși ai lui Fico și Orban.
Dacă Uniunea Europeană și țările NATO scad din ajutorul oferit Ucrainei, putem să ne gândim la un efect de domino între avansul spre Pokrovsk din aceste zile și o Europă destabilizată, incoerentă politic și social peste câțiva ani.
Pașii? Pokrovsk > Donbas > Ucraina > Europa.
Scenariul care urmează să-l prezint este acum în tărâmul posibilului, însă dacă Vestul nu dă dovadă de curaj și fermitate, în curând vom vorbi despre acest scenariu ca fiind unul ce intră în tărâmul probabilului.
Pasul 2 – Încetarea focului și Europa oarbă
După o încetare a focului cerută și negociată în urma ocupării ilegale a Donbasului, Putin va face tot posibilul pentru destabiliza regimul de la Kiev. Pentru asta își va folosi toate uneltele posibile din spectrul economic și politic.
Permeabilitatea instituțiilor ucrainene este mai mare decât ne dorim să acceptăm. Instituțiile ucrainene au nevoie de reformare, restructurare pe termen mediu și lung, însă pe termen scurt Ucraina are nevoie de consolidare. Asta doar dacă vrem să vedem o Ucraina în UE și o Ucraina care poate face față presiunilor din partea Rusiei.
Această consolidare nu se poate face doar din interior, mai ales în timp de război. Ucraina are nevoie de ajutorul aliaților din Uniunea Europeană și NATO. Însă interesul acestora pentru consolidarea Ucrainei la nivel instituțional este mult mai mic decât interesul Rusiei de a distruge fragilul stat de drept dezvoltat cu multe sacrificii de ucraineni.
Astfel că această permeabilitate și slabă dezvoltare instituțională este o vulnerabilitate uriașă pentru Ucraina într-un viitor în care avem (1) o încetare a focului și (2) Donbasul ocupat de Rusia.
Rusia lucrează constant și la destabilizarea Europei, pentru că, nu-i așa?, ce-i mai ușor decât să redirecționezi atenția aliaților dușmanilor tăi pe un traseu care îl lasă descoperit pe dușman?
Observăm creșterea extremismului în aproape toate statele din Uniunea Europeană, vedem narativele rusești propagate și multiplicate de aceste extreme politice, vedem cum propaganda mincinoasă de la Kremlin reușește să disloce bucăți mari din electoratele europene și astfel se creează o masă critică împotriva susținerii Ucrainei.
În contextul unui leadership politic slab în toată Europa Centrală și de Vest (poate excepțiile sunt Cehia și Polonia), acțiunile de ajutorare a Ucrainei par să fie din ce în ce mai șubrede.
Pe acest context vrea Rusia să construiască narativa de „este războiul nostru, nu vă mai băgați”. Iar politicienii europeni pot alege, în lipsa unei presiuni din partea electoratului, să închidă ochii și să se uite în altă parte. E nevoie de o Uniune să crești o țară. Ucraina fără aliați este o țară care ar putea să sucombe sub presiunea politică și economică a Rusiei.
Pasul 3 – Infiltrarea și erodarea statului Ucrainean
Întotdeauna m-am întrebat cum de nu a așteptat Putin finalul mandatului lui Zelenski, construirea unui nou candidat – cum a fost Yanukovici și preluarea puterii în Ucraina în mod democratic? De ce nu a avut răbdare? A vrut să invadeze Ucraina?
Cred că mai degrabă a fost nevoit (pentru a-și menține puterea internă) și nu i-a păsat nicio secundă de viețile ucrainenilor. Dacă teza mea cum că a fost mai degrabă nevoit (forțat fiind de scăderea popularității sale în Rusia) este adevărată, atunci se poate presupune că varianta optimă pentru controlul Ucrainei este cel politic și că se va întoarce la această variantă după o încetare a focului.
Citeşte integral analiza lui Radu Hossu - Cum poate pierde Europa din cauza ei. Indiferența, alinierea cu narativele Kremlinului și lașitatea politică pot duce la pierderea războiului din Ucraina și la destabilizarea Europei pe CentrulPolitic.ro