Un general francez avertizează UE că trebuie să-și îmbunătățească rapid mobilitatea militară, ceea ce nu este deloc o sarcină ușoară.
Dacă Europa vrea să descurajeze o posibilă agresiune rusă, trebuie să poată muta rapid tancuri, trupe și muniții pe tot continentul, a declarat generalul francez Bertrand Toujouse (foto stânga sus), pentru Politico.
În timpul Războiului Rece, statele îşi mutau echipamentele militare „foarte simplu”, dar sarcina aceasta „a devenit treptat extrem de complexă”, susţine generalul Toujouse, care e şeful comandamentului terestru pentru Europa, un nou departament al armatei franceze.
„Este absolut esențial să readucem mobilitatea militară în mințile europenilor și pentru asta trebuie să exersăm”, a adăugat el.
Dacă Rusia atacă o țară NATO, soldații europeni și americani ar trebui să ajungă pe flancul estic al alianței cât mai repede posibil. Dar obstacolele actuale în calea mișcării rapide includ:
- proceduri administrative îndelungate și fragmentate pentru a transporta materiale de război peste granițe;
- infrastructură inadecvată – inclusiv poduri și tuneluri – pentru deplasarea vehiculelor blindate;
- lipsa capacității de transport, cum ar fi vagoanele feroviare.
În mai, miniștrii de Externe ai UE au îndemnat statele să pună în aplicare angajamentul de mobilitate militară al Uniunii, care include angajamente de a investi în infrastructură și de a asigura accesul prioritar la căile rutiere, feroviare și alte metode de transport pentru forțele armate.
În iunie, Franța a anunțat că se va alătura unui acord deja semnat de Polonia, Germania și Țările de Jos pentru a crea un coridor de tranzit militar.
Armata franceză și-a dat seama în mod dureros cât de greu îi este să traverseze Europa în primăvara anului 2022, când a desfășurat un batalion în România, ca răspuns la invazia Ucrainei de către Rusia.
"Am descoperit amploarea birocrației administrative. Există un război în Ucraina, dar oficialii vamali stau să-ţi explice că nu ai tonajul potrivit pe axă și că tancurile tale nu au voie să traverseze Germania", și-a amintit Toujouse.
„Este pur și simplu incredibil”.
Dincolo de povara administrativă, soldații nu au abilități cruciale. Armata franceză – care a petrecut ultimele decenii luptând în Afganistan și regiunea Sahel din Africa de Vest – nu a încărcat echipament militar în trenuri de aproximativ 20 de ani, a spus generalul francez.
Directorii de gară de la SNCF, compania națională de căi ferate franceză, erau și ei bulversaţi.
„Ne întoarcem la ceva ce știam să facem și am uitat complet”, spune generalul Toujouse.
Franța a desfășurat trupe în România, ca parte a unui efort mai larg al NATO de a-și consolida apărarea estică și speră să folosească rotația obișnuită a trupelor și a echipamentelor pentru a reînvăța arta transportului militar.
Generalul Toujouse ştie că îmbunătățirea mobilității militare nu va fi ușoară, deoarece regulile de transport și vamale sunt în mare parte o prerogativă națională. „Atacăm suveranitatea statului” atunci când abordăm chestiuni „destul de sensibile”, cum ar fi cine poate tranzita o țară, taxele vamale și ce fel de arme pot fi la bord, a spus el.
El vrea ca factorii de decizie din UE să se concentreze mai întâi pe transportul feroviar. „Căile ferate sunt încă de departe cea mai practică” modalitate de a muta tancurile, a explicat el. „Aici trebuie să ne concentrăm”.
O idee este reducerea taxelor de acces. În prezent, armata franceză trebuie să plătească 30 de milioane de euro pe an pentru a i se garanta accesul non-stop la trenurile transcontinentale.
De asemenea, Franța trebuie să-și îmbunătățească şi ea infrastructura de transport. „Când o brigadă spaniolă sau portugheză va dori să ajungă în Slovacia, există o mare probabilitate să treacă prin Franța”, a spus Toujouse. De asemenea, trupele americane practică în mod regulat mutarea soldaților și a vehiculelor prin Europa și testează adesea porturile franceze.
Şi generalul american în retragere Ben Hodges – fost comandant al Armatei SUA în Europa – a declarat că anexarea ilegală a Crimeii în 2014 a fost „un semnal de alarmă” cu privire la necesitatea de a îmbunătăți mobilitatea militară. De atunci, a adăugat el, „au fost îmbunătățiri, dar în principal sub forma recunoașterii că există o problemă”.