Tradiții nuntă: Tradițiile și obiceiurile specifice fiecărei zone din țară

Chiar dacă vremurile se schimbă și apar tradiții, obiceiuri și trenduri noi, există persoane (destul de multe la număr) care doresc să oficieze relația urmând tradiția zonei de unde provin. Aceste lucruri, chiar dacă pentru unii par fără sens, păstrează specificul locului și frumusețea lui. În acest articol vei afla totul despre tradițiile de nuntă din fiecare zonă a țării.

1. Obiceiuri de nuntă în funcție de fiecare zonă

Fiecare zonă a țării are frumusețea ei aparte și propriile tradiții care o definesc. Așa cum spuneam mai devreme, pentru că în trecut oamenii nu aveau acces la informație și nu cutreierau toată țara cu rapiditate, fiecare zonă se distingea prin obiceiurile proprii. Așadar, o nuntă din Muntenia, Banat, Bucovina, Oltenia și Dobrogea arăta ușor diferit. La bază, o nuntă este formată din cununia religioasă, cununia civilă și petrecerea de la restaurant, toate aceste momente respectând anumite tradiții sau fiind precedate de anumite obiceiuri. Dacă îți dorești să ai o nuntă plină de tradiții specifice zonei din care provi, află în rândurile ce urmează toate informațiile de care ai nevoie.

1.1 Tradiții nuntă Muntenia – obiceiuri specifice sudului țării

În Muntenia ziua începe cu pregătirea mirilor, fiecare independent unul de celălalt. Tradiția cere ca mireasa să se pregătească la casa părintească, de unde ginerele va veni să o ia de soață. Mirele se pregătește pentru această zi importantă, de asemenea, la casa părintească ori dacă cei doi au reușit să aibă deja o casă a lor, pregătirea va avea loc în viitorul cămin al proaspeților căsătoriți. Atât mireasa, cât și ginerele au de urmat câteva tradiții pentru a marca acest moment. La ginere acasă se organizează o mică petrecere unde se strâng prietenii apropiați ai acestuia, implicit fratele sau frații de ginere. Ginerele este îmbrăcat de fratele de ginere și bărbierit (de obicei pentru divertisment se utilizează obiecte din cele mai ciudate: topor, sabie, coasă, drujbă etc). Tot la ginere, cu o zi înainte se decorează bradul pe care îl va purta fratele de ginere pe tot parcursul nunții. Este obligatoriu să fie un brad pentru simbolistica pe care o are acest arbore în cultura românească. Bradul semnifică viața și eternitatea prin caracteristica principală de arbore veșnic verde. Misiunea fratelui de ginere este să păstreze bradul pe toată durata nunții, altminteri nuntașii profită de neatenție și îl fură. Situație în care tânărul responsabil este nevoit să îl caute sau să îl răscumpere. De partea cealaltă, mireasa este ajutată de către domnișoarele de onoare să se pregătească, eveniment aflat sub obiectivul unui fotograf de cele mai multe ori.

După acest moment de pregătire, ginerele, însoțit de întreg alaiul, are misiunea de a merge la cei ce le vor fi părinți spirituali (nași) și mai apoi către casa miresei. Odată ajuns, ginerele trebuie să caute mireasa prin fiecare cameră și după ce o găsește să plătească tatălui fetei (socrului) o sumă de bani pentru a-i da mâna fiicei sale. În anumite localități se păstrează tradiția ruperii a colacului sau a turtei deasupra capului miresei. Nașa are rolul de a rupe turta și de a împărți câte o bucată fiecărui invitat. Simbolistica acestui moment este despre noroc și abundență pentru tinerii căsătoriți și totodată pentru cei ce mănâncă din acest colac. O altă tradiție care doar în anumite localități se mai ține este ”dansul găinii”. Dacă nașa se ocupă de turtă, nașul este responsabil cu plata unei găini. Tradiția cere ca o femeie din alai sau chiar mama miresei să danseze cu găina (gătită și împodobită) în fața nașului, iar acesta din urmă să negocieze prețul ei. Și acest obicei semnifică belșugul și gândul că mireasa o să fie o gospodină la fel de bună ca mama ei. În Muntenia nuntașilor le este testată vigilența la fiecare pas, fapt pentru care nașul are varianta și de a fura găina dacă are șansa să o găsească și să profite de neatenția gospodinelor.

Prima parte a zilei se încheie cu hora miresei. În funcție de localitate acest obicei are loc la cea de-a treia fântână din apropierea casei miresei ori cea de-a treia intersecție în oraș (foarte rar se mai întâmplă în mediul urban). Tradiția cere să se joace hora și să se scoată apă din fântână, iar cu un busuioc, ajutată de un fecior, mireasa va uda întreg alaiul. Simbolistica este de noroc pentru cei tineri în găsirea alesei sau alesului. Mijlocul zilei este marcat de actul căsătoriei propriu-zise: cununia civilă și de cununia religioasă. Iar în final are loc petrecerea unde, de asemenea, există câteva tradiții precum: dansul mirilor, furatul miresei, aruncatul buchetului și aruncatul jartierei.

Petrecerea în Muntenia

Dansul mirilor este momentul ce marchează începutul petrecerii, ei dau tonul printr-un dans elegant, de cele mai multe ori un vals, sub privirile mesenilor. După acest moment începe servirea mesei și lăutarii invită pe toată lumea la joc. La un moment dat când publicul nu este atent, prieteni apropiați mirilor au rolul de a fura mireasa și de a cere o taxă pentru răscumpărare. Mireasa se întoarce în brațele mirelui în urma unor negocieri aprinse. Finalul evenimentului este marcat de aruncatul jartierei și al buchetului. Mireasa va arunca buchetul către fetele nemăritate și cea care îl prinde, conform tradiției, își va găsi alesul și se va mărita. Totodată, momentul jartierei este destul de asemănător momentului cu buchetul, doar că aceasta este aruncată de către ginere spre burlacii care doresc să își găsească aleasa. În cazul fetelor, fericita pretendentă la căsătorie va purta voalul miresei pe tot parcursul evenimentului, iar de partea cealaltă și bărbații aleg să poarte jartiera (jarteaua) în cele mai amuzante feluri, pe cap ori peste costum, obligat fiind în egală măsură să o poarte pe toată durata evenimentului, alftel ”vraja” nu are efect.

1.2. Obiceiuri de nuntă în Oltenia

Tradițiile reprezentative pentru zona Olteniei se desfășoară cu destul de mult timp înainte de nuntă, cu aproximativ o săptămână. Un prim aspect important care se respectă în Oltenia este alegerea nașilor. Aceștia sunt de obicei nașii de botez ai ginerelui și au mai multe roluri printre care și cumpărarea cocardei mirelui, voalului miresei și lumânările de cununie împodobite cu flori. În trecut nunta se făcea doar în ziua de duminică, iar portul popular era ținută obligatorie. De asemenea, există o tradiție specifică zonei Olteniei, numită Fedeleșul. Se făcea o altfel de invitație la nuntă, anunțată chiar cu o săptămână înainte în tot satul, de obicei joia și sâmbăta. Viitorii miri mergeau cu o sticlă de țuică pe la oameni și îi invitau la marele eveniment. Seara avea loc Fedeleșul, o petrecere cu familia și prietenii apropiați destinată împodobirii bradului. Bradul este un simbol important pentru nuntă, înseamnă belșug, tinerețe și dragoste veșnică. Acesta era împodobit cu nuci, mere, flori din hârtie colorată și în vârf era legat un măr cu o batistă.  Bradul mai era înconjurat și cu un fir împletit din ață roșie, albastră și albă fiind un simbol pentru legatul necazurilor și a spiritelor rele. În ziua nunții bradul împodobit se purta de către un băiat necăsătorit către casa miresei unde urma să fie agățat la poartă. În funcție de zonă, tradiția bradului este ușor diferită, uneori acesta se joacă pe drum până la mireasă.

În ziua nunții pregătirile încep de dimineață. În Oltenia există tradiția prin care mireasa se duce la “udat’ împreună’ cu băiatul cu bradul, câțiva prieteni și domnișoara de onoare. Aceștia se opresc la cea de-a trei fântână dinspre răsărit de la casa miresei. Lăutarii sunt prezenți pe tot parcursul zilei la toate momentele, cu muzica caracteristică. La fântână, băiatul cu bradul scoate de 3 ori apă din fântână și tot de 3 ori stropește împreună cu mireasă cu ajutorul unui buchet de busuioc în formă de cruce. În găleata cu apă se pune de obicei o sumă de bani și fusul din care s-a folosit firul împletit de ață. După ce se face stropirea, mireasa răstoarnă cu vârful pantofului găleata ca simbol pentru belșug.

Ajunși înapoi acasă, în curte se face o masă, unde se pune o pâine, zahăr pe aceasta și un pahar de vin. Mireasa gustă din vin și stropește bradul de 3 ori.  Pâinea se rupe și se împarte celor prezenți după care se dansează hora. Urmează ca mireasa să le pună apropiaților florile în piept. După etapa udatului are loc gătitul miresei, realizat ca de obicei. Un aspect care face diferența este faptul că în Oltenia se obișnuiește să se bocească mireasa de către cei prezenți deoarece aceasta urmează să se despartă de familie pentru totdeauna. În paralel are loc gătitul mirelui care mai apoi pleacă cu alaiul să o ia pe mireasă de la casa părintească și să meargă împreună la biserică pentru cununia religioasă. După slujbă se întorc cu toții la casa ginerelui unde are loc tradiția numită turta miresei. În Oltenia unele familii repeta obiceiul cu udatul și după ruperea turtei. În final se aruncă fusul peste gard, prosopul din brad și se încinge o horă. Ulterior începe marele eveniment cu tradițiile clasice, precum: furatul miresei, dezgătirea miresei și strigarea darului de nuntă. Bineînțeles că aceste obiceiuri au fost adaptate prezentului și nu se mai respectă în întregime. Mulți adună idei chiar și din străinătate și își construiesc nunta ca o fuziune între vechi și nou, cu tradiții și momente de spectacol.

1.3 Tradiții la nuntă - obiceiuri din Transilvania

În Transilvania încă se mai obișnuiește la sate ca invitația de nuntă să fie realizată personal de miri. De obicei mirii merg cu o lună înainte de petrecere la cei pe care doresc să-i invite, cu două săptămâni și în săptămâna petrecerii pentru confirmare. Invitații care confirmă venirea la petrecere trebuie să bea un păhărel de țuică. În această zonă mirii sunt însoțiți de staroste sau vornic pe tot parcursul nunții. Aceasta ajuta la o bună organizare a nunții și are rolul de a stârni râsul prin discursul lui. Tradiții care se regăsesc și în această zonă a țării sunt pețitul, gătitul miresei și a mirelui, hora miresei, împodobitul bradului, dansul găinii, furatul miresei și strigarea darului. Un obicei reprezentativ pentru zona Ardealului este faptul că la petrecere, mirii ocupă întotdeauna capul mesei și beau și mănâncă din aceeași farfurie.

1.4 Tradiții nuntă Dobrogea - nuntă de 4 zile

În această zonă nunțile încep de Joi și țin 4 zile, tradiție care este respectată chiar și în zilele noastre. Altfel, există tradiții comune față de alte zone ale țării mai ales cu Muntenia și Oltenia. Aici, pregătirea miresei are loc începând cu ziua precedentă nunții. Mireasa împreună cu cele mai apropiate prietene care deseori sunt domnișoarele de onoare merg acasă la nașă pentru a proba voalul. Acolo are loc o mică petrecere destinată exclusiv femeilor, corespondent a mai modernei noapte a burlăcițelor. În Dobrogea acest moment este cunoscut și ca ”închinatul betelei”.

Și aici ca și în alte zone, la începutul zilei ginerele merge cu alaiul către mireasă și trebuie să o găsească. Ginerele trebuie să ofere miresei bani ori bijuterii ca simbol al prosperității. De aici tradițiile sunt destul de similare Munteniei, doar că la intrare în biserică sau în timpul slujbei mirele trebuie să o calce ușor pe pantof, gest ce semnifică rolul de stâlp al familiei de care femeia va asculta. Față de alte zone unde servirea mesei este precedată de dansul mirilor, în Dobrogea înainte ca ospătarii să înceapă să aducă bucatele, nașul are datoria de a spune rugăciunea ”Tatăl nostru” . Din acest punct petrecerea se desfășoară absolut similar cu restul țării.

1.5 Tradiții și obiceiuri de nuntă din Crișana

În această zonă a țării se practică 2 tradiții înainte de nuntă pețitul și târguiala. Cererea în căsătorie este de fapt târguiala prin care părinții celor două familii decid acasă la mireasă toate detaliile despre nuntă și ce atribuții urmează să aibă fiecare familie. Pețitul implică vizita mirelui la socrii pentru a discuta despre zestre. Tot în acel moment se aleg și nașii. În afară de aceste obiceiuri nunta își urmează cursul, cu toate elementele specifice. 

1.6 Datini de nuntă - tradiții din Moldova

Este clar că moldovenii știu să se distreze și profită de fiecare moment. În trecut nunta era o continuă petrecere, timp de 3 zile. Astăzi totul se rezumă la o zi, însă se profită la maxim de acestea. Foarte des petrecerea se prelungește și a doua zi la ciorba de potroace. Un element reprezentativ în ceea ce privește tradițiile de nuntă din Moldova este șervetul de schimb. Acesta este o batistă handmade care simbolizează dragostea care învinge moartea. Mireasa oferea mirelui o jumătate din batistă și fiecare o păstrează până la moarte, inclusiv urmând să fie îngropați cu acest șervet.

1.7 Nuntă în Banat obiceiuri - tradiții inedite specifice zonei

În zona Banatului nunțile încep cu câteva zile înainte prin momentul pețitului. Viitorul ginere merge cu un mic alai format din prieteni, frate de ginere și părinți pentru a cere mâna fetei. În teorie, aici se negociază zestrea pe care socrii mici o pun la dispoziție și totodată hotărăsc dacă tânărul fecior este vrednic pentru fata lor. Însă, momentul este marcat de o mică petrecere unde spre amuzamentul tuturor, în locul miresei este adusă o femeie vârstnică ori o fetiță. În ziua nunții, precum în alte zone are loc pregătirea miresei și găsirea ei. Diferența face că hora miresei este dansată doar de femei, înainte să vină ginerele cu întreg alaiul.

O altă tradiție de nuntă din Banat, diferită de alte zone este aruncarea semințelor de mac înainte de a intra în biserică. Miresele ce nu doresc să rămână însărcinate imediat aruncă pe jos semințe de mac ce semnifică numărul de ani ce vor trece până când rodul iubirii celor doi va apărea. De asemenea, o altă tradiție specifică locului este aruncarea cu boabe de grâu în momentul în care tinerii căsătoriți ies din biserică. În cultura românească, grâul este semn de belșug.

Din acest punct nunta se desfășoară și aici destul de asemănător altor zone, până la momentul unde în alte locuri se fură mireasa, însă aici se fură pantoful miresei. Acțiunea se desfășoară aproximativ la fel, ginerele fiind nevoit să răscumpere pantoful miresei cu o anumită sumă de bani sau cadouri către ”hoți”. Avantajul acestei tradiții este că mireasa nu mai pleacă preț de câteva minute însemnate de la propria nuntă, astfel că este o variantă mult apreciată față de cea din alte zone. O altă tradiție specifică Banatului este aceea de spălare a mâinilor nașilor de către miri. Ginerele spală mâinile nașei și a nașului cu apă și petale de trandafiri, iar mireasa le șterge. Acest gest simbolizează aprecierea și respectul față de nașii pe care mirii i-au ales să le fie părinți spirituali.

1.8 Obiceiuri de nuntă în Bucovina

În Bucovina are loc o tradiție numită ritualul iertăciunii. Aceasta constă în faptul că una dintre persoanele invitate la nuntă care are talent oratoric trebuie să recite o poezie despre păcatele celor doi miri. Poezia îndeamnă la iertarea păcatelor de către părinți și celor cărora le-au greșit mirii. În timp ce poezia este recitată cei doi viitori soți stau îngenunchiați în fața părinților. La final primesc binecuvântarea de la aceștia pentru a se căsători. Un alt obicei specific Bucovinei este faptul că preotul anunță cu trei săptămâni înainte de eveniment în biserică faptul că urmează ca tinerii să se căsătorească și întreabă dacă cineva are o obiecție.

1.9 Obiceiuri și tradiții de nuntă în Maramureș

Maramureșenii respectă numeroase tradiții și sunt bine cunoscuți pentru ținuta acestora. Portul mirilor este unul aparte, pentru mireasă se optează pentru o rochie albă, poale, zade și spăcel cu numeroase elemente înflorate. Mirele poartă un port deosebit format din cămașă, izmene largi, laibăr albastru plin cu aplicații de mărgele. Gătitul miresei este un proces minuțios realizat cu ajutorul nașei și unor prietene de-ale miresei. Nașa așează florile de lămâiță și voalul. Și în această zonă, ca în Oltenia, se obișnuiește să se bocească la gătitul miresei. Un alt lucru reprezentativ pentru Maramureș este faptul că mirii nu se întâlnesc înainte de cununia religioasă.

În concluzie, tradițiile românești sunt deosebite și adaugă un farmec aparte oricărei nunți. În prezent, fiecare alege să-și organizeze nunta după bunul plac, însă multe dintre obiceiuri sunt încă respectate. Unele pot fi puse în practică doar pentru nunțile din sat și de aceea necesită să fie adaptate în zonele urbane.