Anul 474 – Minorul Leon în vârstă de șapte ani a fost proclamat împărat al imperiului Bizantin, succedându-l pe bunicul său matern, Leon I. Părinții săi erau Flavius Tarasicodissa Zenon și Ariadne, cea din urmă fiind fiica lui Leon I.
După câteva luni de domnie, minorul a murit brusc, cauzele decesului nefiind elucidate nici astăzi. Unii autori presupun că minorul a fost otrăvit chiar de mama sa, Ariadne, fiica lui Leon I, cel decedat. Ea încerca să-l aducă pe soțul ei la tron.
A fost succedat la tron de tatăl său, soțul Ariadnei, acel Flavius Tarasicodissa Zenon, dar bunica sa, Verina, a continuat să conspire împotriva lui. Ca să devină mai popular, Tarasicodissa și-a adoptat numele grecesc de Zenon, pe care nu l-a avut de la naștere.
Schimbarea de nume n-a ajutat, întrucât soacra Verina l-a impus pe Basilikos, fratele vitreg al lui Zenon, și l-a forțat pe Zenon să abdice în anul 475. În 476, însă, cel abdicat s-a întors la tron printr-o abilă lovitură de palat. Ca măsură imediată, și-a înjunghiat soacra.
Zenon a murit în anul 491 și, neavând descendenți, văduva Ariadne s-a căsătorit urgent cu un oarecare Anastasiu, pe care l-a așezat urgent pe tronul Bizanțului. Anastasiu s-a întitulat pompos și regește Flavius Anastasius Dicorus Augustus, iar domnia lui s-a dovedit un succes: deși fusese bântuită de războaie, a fost una din puținele care a durat aproape două decenii.
Întrucât nici cuplul Anastasiu/Ariadne nu a avut succesori, legenda spune că, simțindu-și sfârșitul, Anastasiu ar fi spus că lasă tronul celei dintâi persoane ce va intra în iatacul său. Așa a ajuns împărat Justin, căpitanul gărzilor imperiale.
Dar Anastasiu a rămas notoriu în istorie nu atât prin faptele sale, ci pentru situația că era heterocromist, adică avea ochii diferiți: unul albastru și altul căprui.
Anul 1523 - Conchistadorul Francisco Pizarro a înființat orașul Ciudad de los Reyes, actualul Lima, capitală a republicii Peru, care sărbătorește azi 246 de atestarea sa documentară și implicit de la înființarea sa.
Anul 1689 – Se naște Montesquieu, scriitor și filosof reprezentativ al iluminismului francez, personalitate de prim rang a culturii europene.
Poate merită amintite câteva din aforismele sale:
- „Prostul nu cunoaște om mai deștept decât el”.
- „Cu cât omul gândeşte mai puţin, cu atât vorbeşte mai mult”.
- „Cel care sare să te ajute când n-ai nevoie nu va mișca un deget, când vei apela la el”
Anul 1778 - Exploratorul englez James Cook este primul european care descoperă Insulele Hawaii, pe care el le numește „Insulele Sandwich".
Anul 1799 - Francezul Louis Robert primește brevetul pentru descoperirea sa din 1798, prima instalație de produs hârtie.
Istoria hârtiei ne trimite undeva spre China anului 105 d. Hr, când un ministru al Agriculturii din acea țară, Tsai-Lun, a obținut pentru prima dată o peliculă netedă și curată, prelucrând cârpe vechi și rumeguș.
„Secretul” hârtiei se extinde rapid mai întâi în Japonia, apoi – prin călătorii arabi – în Andaluzia, Cordoba, Sevilla și Franța, unde Louis Rubert îl preia, îl perfectează și își brevetează pentru prima dată o instalație industrială de fabricat hârtie.
Anul 1821: Moare Alexandru Suțu, ultimul domn fanariot din Țara Românească.
Anul 1821 - Începutul Revoluției din 1821 în Țările Române. Mari boieri eteriști, precum Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica și Barbu Văcărescu, membri ai Comitetului de Oblăduire, încheie o înțelegere cu Tudor Vladimirescu, angajându-se să–i acorde tot sprijinul pentru ridicarea poporului la luptă și satisfacerea revendicărilor sociale prezentate de sluger.
Principalul succes al „revoluției” – poate mai curând o revoltă – a fost încetarea epocii fanariote și revenirea de alegerea și numirea de domni pământeni. Astfel încetează supremația a 11 familii nobiliare din cartierul Fanar al Istanbulului, precum: Callimachi, Cantacuzino, Caradja, Ghica, Kavadas, Mavrocordat, Mavrogheni, Moruzi, Rosetti, Șuțu, Ipsilanti.
Contrar impresiei despre fanarioți că ar fi fost un fel de pacoste pentru țară, istoricii confirmă că, într-adevăr, domniile fanariote au fost o povară grea sub aspect economic. Domnitorii veniseră cu intenția fermă de îmbogățire. Țara trebuia să suporte un bir capabil să susțină peșkeșurile plătite la Sublima Poartă pentru dobândirea Domniei, plus profitul direct al domnitorului și al familiei sale, plus veniturile slujbașilor pe care și-i aducea acesta, ca să aibă în dreapta lui oameni de încredere.
Dar asta este jumătatea goală a paharului. Jumătatea plină privește numeroase măsuri pe plan cultural și social care aveau să aducă un vânt de prosperitate Principatelor Române. Merită amintit:
- Abolirea iobăgiei de către Constantin Mavrocordat.
- Pravolniceasca Condică – un set legislativ introdus de Alexandru Ipsilanti.
- Majoritatea domnilor fanarioți au susținut cultura în principate, îndeosebi prin instituirea și funcționarea de școli. Putem spune că în perioada fanariotă a început alfabetizarea (modestă, dar a început) în Principate.
Anul 1844 este considerat piatra de temelie a dramaturgiei românești, după ce s-a jucat la Iași, în premieră, comedia lui Vasile Alecsandri „Iorgu de la Sadagura”.
Anul 1847 – Compozitorul și pianistul maghiar Franz Liszt – apreciat ca unul dintre cei mai de vază pianiști ai tuturor timpurilor – concertează la Iași, în casa vistiernicului Alecu Balș. Aici face cunoștință cu protipendada culturală a românilor, printre care Vasile Alecsandri, Gheorghe Asachi, Costache Negri.
Anul 1860 – Ia ființă liceul Gheorghe Lazăr din București, importantă instituție de învățământ românesc, care ființează și astăzi, la rang de Colegiu Național. De pe băncile liceului Gh Lazăr, au ieșit personalități notabile ale culturii românești, dintre care aș aminti: poetul Ion Barbu, criticul de artă George Călinescu, regretata solistă Anda Călugăreanu, regizorul Liviu Ciulei, istoricul Constantin Giurescu, filosoful Gabriel Liiceanu, comicul Constantin Tănase, criticul literar Tudor Vianu, dirijorul Alfred Alessandrescu, epigramistul Cincinat Pavelescu.
Anul 1878 - Spiru Haret își ia doctoratul în matematici la Sorbona cu o teză de mecanică cerească, foarte prețuită de specialiști.
Anul 1879 - La Teatrul Național din București are loc premiera comediei „O noapte furtunoasă", de Ion Luca Caragiale. În distribuție a figurat celebra Aristița Romanescu, interpretând rolul Ziței.
Anul 1916 – Se naște politicianul Silviu Brucan, personalitate care a îndrăznit să se opună fățiș regimului Ceaușescu, fiind unul din cei care au redactat „scrisoarea celor șase”, document prin care autorii se distanțau de regim.
După 1989, Silviu Brucan nu a profitat de vreun avantaj pe care i l-ar fi putut crea dizidența. A refuzat orice demnitate în stat, preferând să se etaleze jurnalist, simplu comentator al actualității.
Anul 1919 – După unele șovăiri, delegația română este invitată și participă la Conferința pentru pace de la Paris. Din delegație fac parte. I.I.C. Brătianu, Alexandru Vaida Voievod, C. Angelescu, Victor Antonescu. Rolul delegației a fost crucial pentru țara noastră, întrucât lucrările Conferinței urmau să statueze frontierele României Mari.
Anul 1945 - Al Doilea Război Mondial: eliberarea orașului polonez Cracovia, vechea capitală a Poloniei, leagănul medieval al culturii și civilizații poloneze.
Aici ființează Universitatea din Cracovia, înființată în 1364 de către Cazimir al III-lea, regele Poloniei, fiind cea mai veche universitate din Polonia, a doua ca vechime din Europa Centrală și una dintre cele mai vechi din lume.
Anul 2005 - Compania Airbus a lansat, în Franța, avionul A380, cel mai mare aparat de zbor din lume, destinat transportului civil. Avionul este cvadrimotor și asigură zboruri la mare distanță, până la 15.200 km. Avionul este certificat pentru operațiuni cu până la 880 de pasageri.
Anul 2017 - Încep protestele din România față de proiectul PSD-ALDE de modificare a Codului Penal și grațierea unor pedepse, așa cunoscuta Ordonanța 13. Evenimentele din România au fost urmărite de întreaga Europă, faptul reprezintând un mod evident de a salva de la condamnare personalități politice, îndeosebi din PSD.
Cu toată insistența inițiatorilor și a miniștrilor din Guvernul Grindeanu, ordonanța a trebuit retrasă, dar evenimentul a rămas înscris ca o pată pe prestigiul României, ca stat de drept.