Anul 1647: Războiul de treizeci de ani: Bavaria, Köln, Franța și Suedia semnează armistițiul de la Ulm. Acest armistițiu prefigura viitoarea Pace Westfalică din anul următor (1648), care pune capăt războiului de 30 de ani, dintre anii 1618 și 1648.
Războiul, despre care istoria vorbește mult, iar legenda și mai mult, avea două componente precise: una religioasă pe fondul tensiunilor dintre catolici și protestanți, iar a doua politică, pe fondul unor pretenții hegemonice ale Franței, a cărei politică era orchestrată de una din cele mai strălucite și inteligente personalități ale Evului Mediu european: cardinalul Richelieu.
Ambiția cardinalului era supremația Franței, în detrimentul Sfântului Imperiu Romano-German și puterii Habsburgilor. De altfel, războiul s-a desfășurat, în cea mai mare parte, chiar pe teritoriul respectivului Imperiu Sfânt, provocând pagube economice considerabile.
Localități și bunuri materiale au fost distruse, iar foametea și epidemiile au dus, în regiunile cele mai afectate, aproape la dispariția populației. În sudul Germaniei, numai o treime din locuitori au supraviețuit acestui război nimicitor, fiind necesar mai mult de un secol pentru refacerea pierderilor provocate.
Și cum majoritatea marilor războaie pornesc de la un fapt bizar, nici acesta nu a făcut excepție. Scânteia care a detonat conflagrația s-a nimerit să se producă la o adunare a protestanților din 23 mai 1618. La ordinea de zi a adunării figura judecarea, pentru încălcarea libertăților religioase, a doi guvernatori imperiali: Wilhelm Grav Slavata și Jaroslav Borzita Graf Von Martinicz. Amândoi au fost găsiți vinovați, împreună cu secretarul lor Philip Fabricius și, conform unei uzanțe locale, li s-a aplicat pedeapsa „deferestrării”, adică aruncarea lor pe fereastra Cancelariei Boemiei.
De aici încolo, vina lor, mai mare sau mai mică, va fi stabilită de soartă: se pot alege cu răni, fracturi sau chiar cu pierderea vieții. Întâmplarea însă a făcut ca toți cei trei să cadă peste o grămadă consistentă de gunoi de grajd (am evitat termenul corect „bălegar”), care a atenuat șocul căderii, făcându-i scăpați, nu tocmai plăcut mirositori, dar fără răni și fără fracturi.
Dar să arunci guvernatorii împăratului peste grămada de fecale chiar și animaliere, asta era mai mult decât o provocare. Era casus belli.
Se cerea răzbunare. Au intervenit trupele lui Ferdinand al II-lea și, după câteva confruntări fără rezultat precis, și-a spus cuvântul decisiv Bătălia de la Muntele Alb (Bila Hora, în limba cehă), urmată de o represiune sângeroasă, ca să se învețe minte cei care aruncă guvernatorii pe fereastră.
Replica a fost confiscarea averilor nobilimii cehe de către autoritatea austriacă, urmată de convertirea cu sila a protestanților la catolicism. Dar n-a fost de ajuns. Pentru a slăbi și mai mult puterea împăratului, Anglia, Olanda și Franța au intervenit cu tot ce este posibil, ca să provoace o intervenție daneză în nordul Germaniei.
Regele Danemarcei Christian al IV-lea este înfrânt de generalul Wallenstein la Dessau, apoi de belgieni la Lutter, apoi este respinsă încă o intervenție suedeză. Și tot așa, timp de 30 de ani!
Anul 1804: Se naște Johann Strauss-tatăl, compozitor, violonist și dirijor austriac. Pentru Viena, Johann Strauss-tatăl a fost incontestabil regele valsului, până când s-a lansat fiul acesta, care și-a depășit tatăl, adăugând compozițiilor orchestrale câteva operete, ajunse de referință: Liliacul, O noapte la Veneția, Voievodul Țiganilor, Sânge vienez.
Dintre acestea, Liliacul este atât de bogată în teme melodice, dar și exerciții de bravură (îndeosebi partitura Adelei, soprana de coloratură), încât este adesea inclusă în repertoriul teatrelor de operă. Celebra arie „Mein Herr Marquis”, din actul doi, o puteți asculta aici:
Anul 1837: Apare, la Iași, Alăuta Românească, prima publicație curat literară din Moldova, supliment al gazetei Albina românească, revistă literară, dar cu accente politice.
Anul 1879: Se naște în Germania fizicianul Albert Einstein, autorul teoriei relativității, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, unul dintre cei mai mari și mai influenți oameni de știință ai tuturor timpurilor.
Este poate autorul celei mai cunoscute ecuații algebrice, din câte s-au scris vreodată: E = mc 2
Dar, mai pe înțelesul tuturor, Einstein este autorul unor aforisme care au făcut legendă:
- Marile spirite s-au izbit totdeauna de minți mediocre.
- Un om deștept rezolvă problema. Un om și mai deștept o evită.
- Nu există decât două posibilități: ori nu există miracole, ori totul este numai un miracol.
- Știința ar fi un lucru minunat, dacă n-ar trebui ca unii să-și câștige traiul din ea.
- Logica te lămurește de la A la Z. Imaginația te lămurește mult mai departe.
- Dacă faptele nu se potrivesc cu teoria, înseamnă că nu sunt bune faptele.
- Nu există cuvinte mari, ci doar oameni mici.
- Nu știu cu ce arme se va lupta în cel de-al treilea război mondial. Dar în cel de-al patrulea vă garantez că se va lupta cu bețe și pietre.
- Orice prost știe. Dar degeaba știe, dacă nu înțelege.
Anul 1881: Parlamentul a votat legea prin care România devenea regat, iar prinţul Carol de Hohenzollern devenea rege. Un gest elegant sub aspect diplomatic a venit din partea Turciei - fosta țară suzerană - care a recunoscut cea dintâi regatul României. Au urmat, în această ordine, Anglia, Italia, Statele Unite ale Americii, Germania, Rusia şi Austro-Ungaria.
Anul 1883: Moare Karl Marx, filosof și economist german, autorul faimoasei lucrări „Capitalul”, care i-a fascinat pe unii, i-a nedumerit pe alții și, după o experimentare de câteva decenii, n-a reușit să convingă cu privire valabilitatea îndrăznețelor teze ce și le-a propus.
Anul 1885: Se naște scriitorul și memorialistul de mai târziu Constantin I. Gane. Este autorul lucrării de referință „Trecute vieți de doamne și domnițe”, o monografie în trei volume a soțiilor, fiicelor și mamelor de domnitori ai principatelor române.
Anul 1887: Moare Carol Popp de Szathmary, pictor, litograf și fotograf transilvănean, născut în 1812. A lucrat multă vreme în Țara Românească, fiind considerat aici drept fondator al artei fotografice românești.
Ajuns notoriu în întreaga Europă, Carol Popp de Szathmary a avut o întâlnire privată cu împăratul francez Napoleon l III-lea. Întâlnirea a fost astfel prezentată într-un ziar de epocă:
„„Domnul de Szathmari, priceputul fotograf din București, a cărui sosire am anunțat-o deja, a avut onoarea de a fi primit de Împărat miercuri seară. Majestatea Sa a vrut să vadă toate pozele legate în magnificul său album. A fost destul de interesat de portretele generalilor ruși și turci (...). Împăratul l-a felicitat pe autorul acestei culegeri interesante".
Anul 1895: Regele Carol I al României a participat personal la inaugurarea Bibliotecii Centrale Universitare din București, dând astfel un semnal asupra priorității absolute pe care regele o acorda învățământului, dar și culturii în general, cu orientare europeană, nu balcanică. România era privită în Occident ca țară francofonă, deci latină.
Caracterul prioritar și european al învățământului și culturii s-a păstrat de altfel și în politica următorilor regi și următoarelor guverne, nefiind întrerupt decât de venirea la putere a comuniștilor, ale căror reforme prevedeau, printre altele:
- Înlocuirea în licee a limbii franceze cu limba rusă. Faptul în sine nu este neapărat ceva rău, cultura rusă merită tot respectul. Dar, înainte vreme, orice absolvent de liceu ajungea să citească fără dificultate cărți în limba franceză, pe când în perioada comunistă liceenii abia dacă apucau să învețe literele alfabetului slavon.
- Eliminarea limbii latine din programa liceelor și introducerea disciplinei numită „marxism-leninism”, plus într-o anumită perioadă disciplina „istoria PC(b) al URSS”.
- Eliminarea din manualele școlare a unor personalități considerate ca „indezirabile”: toți cei 4 regi ai României, toți foștii demnitari din trecut, unii poeți precum Octavian Goga, George Bacovia, Lucian Blaga, Ion Minulescu și chiar Mihai Eminescu într-o anumită fază. Scoaterea din manuale a unor scriitori precum Liviu Rebreanu, Titu Maiorescu, Ionel Teodoreanu, Mircea Eliade, Nicolae Steinhardt, Ioan Ioanid etc.
- Eliminarea din școli a învățământului religios
- Tendința de a minimaliza aportul personalităților europene notorii din trecut, prin propulsarea în prim plan a unor ruși. Ca, de exemplu:
- invenția radioului brevetată de Marconi, reatribuită lui Popov
- descoperirea principiului lui Lavoisier reatribuit lui Lomonosov
- fabulele lui La Fontaine reatribuite lui Krâlov.
Și ne mai mirăm de ce s-a degradat învățământul!
Anul 1938: Anschluss - Cancelarul Germaniei Adolf Hitler își face o intrare triumfală în Viena, unde este aclamat de „popor”.
Anul 1961: Un bombardier B-52 al Forțelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii se prăbușește în apropiere de Yuba City, California, în timp ce transporta arme nucleare, două bombe.
Anul 1964: Jack Ruby este condamnat pentru uciderea lui Lee Harvey Oswald, presupusul asasin al președintelui american John Fitzgerald Kennedy. Au rămas o seamă de întrebări fără răspuns:
- A fost o reglare de conturi între Ruby și Oswald?
- L-a ucis Ruby pe Oswald, pentru ca acesta să nu poată vorbi în legătură cu asasinarea președintelui?A fost un moment de nebunie?
- Există vreo terță parte interesată de dispariția lui Oswald, care călătorea frecvent în URSS și era căsătorit cu o rusoaică?
După șase decenii, opinia publică încă mai așteaptă un răspuns convingător la asemenea întrebări, plus altele, câte mai sunt, în legătură cu asasinarea lui Kennedy.
Anul 1988: Data de 14 martie a fost declarată ziua π (pi), consacrată constantei care exprimă raportul dintre circumferința cercului și diametru: π.
Anul 1992: Sunt reînhumate, la Brașov, osemintele lui Nicolae Titulescu, aduse din Franța.
Anul 2004: Vladimir Putin este reales președinte al Rusiei cu 71% din voturile exprimate.
Anul 2020: Pandemia de coronavirus – Președintele Klaus Iohannis anunță că România va intra în stare de urgență începând de luni, 16 martie
SĂRBĂTORI OFICIALE: