Anul 1457: A avut loc bătălia de lângă satul Dolhești, unde viitorul domn Ștefan cel Mare l-a înfrânt și l-a alungat din scaunul țării pe Petru Aron, ocupând el însuși acel scaun. Va domni 47 de ani, dovedindu-se cel mai longeviv domnitor din istoria principatelor românești.
Anul 1633: Inchiziția a început, la Roma, interogatoriul lui Galileo Galilei cu privire la conceptul său despre viziunea heliocentrică asupra lumii, bazat pe propriile cercetări, care contraziceau viziunea religioasă despre „facerea lumii”.
Acuzatorii cereau arderea pe rug a „vinovatului”, pentru delictul de erezie. Deși era convins de corectitudinea cercetărilor sale, Galileo a acceptat să abjure cele susținute până atunci, pentru a-și salva viața.
Dar legenda nu scapă ocazia să pigmenteze evenimentul cu propriile detalii, conform cărora marele Galileo, după ce pronunțase abjurarea, și-ar fi spus în barbă trei cuvinte, rămase celebre peste veacuri: eppur si muove – adică „și totuși se mișcă (se rotește)”.
Dar nu există martori care să confirme ce-și spunea Galileo atunci când își vorbea în barbă.
Anul 1789: Astronomul germano-britanic Wilhelm Herschel a descoperit galaxiile catalogate ca NGC 3310, NGC 3718 și NGC 3729 în timp ce explora cerul în zona constelației Ursa Mare.
Anul 1814: După căderea și exilarea lui Napoleon Bonaparte, contele de Artois, viitorul rege Carol al X-lea al Franței, sosește din exil la Paris. Conform publicației Le Moniteur, contele ar fi exclamat cu acest prilej:
"În sfârșit, revăd Franța! Nu s-a schimbat nimic, în afară de faptul că se află în ea un francez mai mult." Era o parafrază după spusele lui Napoleon când pierdea tronul de împărat: "În curând, va fi în Franța un francez mai puțin”.
Anul 1820: Grecul Alexandru Ipsilanti este declarat oficial lider al Eteriei, o organizație secretă, fondată cu scopul de a răsturna stăpânirea otomană asupra Greciei.
Anul 1861: În Statele Unite ale Americii, a început războiul de secesiune, care se va încheia după aproape patru ani, la 9 aprilie 1865.
Anul 1914: La Teatrul Majestății Sale din West End (Londra), a avut loc premiera piesei de teatru Pygmalion, a scriitorului englez, George Bernard Shaw.
Piesa, inspirată după o legendă din mitologia greacă, a cunoscut un uriaș succes, atât pentru valoarea ei directă, apreciată de public, cât și pentru reluarea ei în transpunere cinematografică, inițial într-un film alb/negru (1938), iar mai târziu într-un film color din 1965.
Dar adevărata glorie i-a revenit după reluarea aceleiași piese în muzicalul (opereta) My Fair Lady, cu textul scris de Alan Jay Lerner și cu muzica compusă de Frederick Loewe. Opereta se înscrie pe lista celor nemuritoare, întrucât și astăzi mai culege aplauze pe scenele muzicale ale lumii.
Piesa lui Bernard Shaw este despre cazul unei fete modeste din Cockney, Eliza Doolittle, o florăreasă nu prea alfabetizată, al cărei limbaj îl deranjează pe profesorul Henry Higgins, un fonetician rigid în ce privește vorbirea corectă a limbii engleze.
Foneticianul își propune să-i dea florăresei educația necesară pentru ca să se exprime corect, dar să aibă și un comportament de femeie educată în societate. Lecțiile de vorbire decurg însă cu greutate, fata nereușind prea ușor să părăsească jargoanele sale și nici să-și „stâlcească” jargonul ei, pentru a vorbi corect – ceea ce i se pare a fi ceva fără obiect.
După o seamă de situații nostime, rigidul profesor de fonetică Henry Higgins se îndrăgostește de fosta florăreasă devenită lady, dar nemulțumită de noul ei statut. Căci iată ce-i spune ea de la obraz, în cele din urmă:
„Ca florăreasă, vindeam flori. Acum m-ai făcut o persoană distinsă și nu mai am nimic de vândut. Mai bine mă lăsai unde m-ai găsit”.
Muzicalul-operetă a stabilit un record: este titlul aflat cel mai mult timp pe un afiș de pe Broadway, înregistrând același succes și la Londra. Versiunea cinematografică din 1964 a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film.
Anul 1933: Se naște soprana de operă spaniolă Montserrat Caballé. A fost o voce unică în felul ei, abordând cele mai dificile roluri de soprană, începând cu cele grave și dramatice, precum Andrea Chénier de Giordano și terminând cu cele lirice-coloratură, precum Traviata de Verdi. A cântat pe mai toate marile scene de operă ale lumii.
Montserrat Caballé a desfășurat și o activitate umanitară neobosită în sprijinul fundațiilor destinate ajutorării copiilor din țările subdezvoltate în calitatea ei de ambasadoare a UNESCO.
Anul 1939: Un fel de Anschluss balcanic: Albania a fost aproape anexată de Italia, sub forma unei uniuni personale. Victor Emanuel al III-lea al Italiei a fost încoronat și ca rege al Albaniei.
Anul 1943: Întâlnirea dintre conducătorul statului român, mareșalul Ion Antonescu, și Adolf Hitler, la castelul Klessheim. Hitler fusese informat despre faptul că premierul interimar de la București (Mihai Antonescu) încearcă tatonări de pace neoficiale, cu Aliații.
Ca urmare, i-a cerut în termeni imperativi lui Antonescu să înceteze orice contacte cu puterile antifasciste. Antonescu l-a asigurat că are destulă autoritate în țara sa, ca să se impună cu această problemă. Dar nici el nu era convins că este bine ce face, întrucât iată ce le-a declarat apropiaților săi, după o altă întâlnire cu „Fuhrerul”, în anul următor:
„Hitler a pierdut războiul. Să vedem ce putem face, să nu-l pierdem și noi”.
Anul 1944: În cadrul tratativelor de la Stockholm, dintre F. Nanu, ambasadorul României, și Alexandra Kollontay, ambasadoarea URSS, sovieticii au propus încheierea unui armistițiu, cu următoarele condiții: întoarcerea armelor contra Germaniei, restabilirea frontierei din 1940 de după ocuparea Basarabiei și a Bucovinei de nord, și plata unor despăgubiri de război.
Neputând angaja asemenea condiții, partea română a tergiversat răspunsul, dar problema n-a fost tranșată ferm decât de regele Mihai, mai târziu. La 24 august, a declanșat aproape singur o lovitură de stat (după ce fusese pregătită cu liderii politici din ilegalitate).
Anul 1945: Moare Franklin Delano Roosevelt, al 32-lea președinte al Statelor Unite ale Americii. Roosevelt a condus SUA în timpul celui de al Doilea Război Mondial, contribuind decisiv la obținerea victoriei prin înfrângerea Wermacht-ului lui Hitler.
Anul 1955: Doctorul epidemiolog american Jonas Salk anunță crearea pentru prima oară a unui vaccin capabil să prevină poliomielita. Astăzi, vaccinul este practicat pe o scară largă, boala fiind eradicată în multe părți ale planetei.
Anul 1961: Cursa spațială: cosmonautul sovietic Iuri Gagarin devine primul om care călătorește în spațiul cosmic și efectuează un zbor orbital la bordul navei Vostok I. Zborul a durat 108 minute.
Gagarin a fost vehiculat multă vreme de Uniunea Sovietică, drept vector de propagandă comunist, până la un moment dat când opinia publică a aflat că fostul cosmonaut a murit într-un bizar accident aviatic. Există dubii asupra faptului că a fost un simplu accident.
Anul 1962: Se naște prozatorul Constantin I. Gane, scriitor român, rămas în amintirea noastră mai ales cu capodopera sa „Trecute vieți de doamne și domnițe”, o măestrită trecere în revistă a vieții zbuciumate pe care o trăiau femeile de la curtea domnească: oțiile, fiicele și mamele voievozilor români.
Dar opera lui Gane este mult mai vastă decât atâta. Sunt de amintit „Pe aripa vremii”, „Acum o sută de ani” (în două volume), „Dincolo de zbuciumul veacului”, „Fermece”, „Domnița Alexandrina Ghica” sau cartea cu un titlu pe cât de nostim, pe atât de incitant „Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane”.
C. I. Gane este prozatorul poate cel mai aplecat asupra istoriei dintre toți literații noștri, chiar dacă uneori documentarea sa istorică este sumară și pare interesat mai mult de latura senzațională și pasionantă a evenimentelor, decât de valoarea și precizia istorică a celor relatate cu pasiune de literat.
Anul 1970: Prima autostradă din România - s-au dat în circulație două benzi ale traseului București–Pitești.
Autostradă este un termen pretențios pentru ce se realiza acolo: nu erau respectate multe dintre standardele europene stabilite pentru autostrăzi. Era proiectată o simplă șosea cu patru benzi (din care două inaugurate) și cu supratraversări la intersecții.
Ca detaliu, de-a lungul câtorva kilometri, „autostrada” devenea mult lărgită, betonată și neacoperită cu obișnuitul strat de asfalt. Era, de fapt, o pistă de decolare/aterizare pentru avioane, construită anume la intersecția cu drumul spre comuna natală a dictatorului Ceaușescu. Își făcuse conducătorul un mic aeroport personal.
Anul 1975: Moare Josephine Baker, cântăreață și dansatoare franceză, de origină americană. A fost prima femeie de culoare care a jucat într-un film major, pelicula Siren of the Tropics – Sirena de la Tropice – turnată în 1927.
Născută în Missouri, SUA, Josephine Baker a renunțat curând la cetățenia americană, devenind cetățean francez, după căsătoria cu industriașul francez Jean Lion în 1937. A fost căsătorită de patru ori, fiecare căsătorie terminându-se cu un divorț. Este cunoscută și pentru adopția a 12 copii, din diferite zone ale planetei.
Dar, până să ajungă cap de afiș, până ca numele ei să se vadă brand universal, Josephine a cunoscut toate vicsitudinile vieții. În loc de alte cuvinte, aș cita tot din Wikipedia:
„Pe la vârsta de 12 ani, ea a abandonat școala. La 13 ani, s-a angajat chelneriță la Old Chauffeur's Club. A trăit din plin viața de copil al străzii în mahalalele din St. Louis, dormind în adăposturi de carton, cautând mâncare în coșurile de gunoi și câștigându-și existența cu dansul la colțul străzii.
La Old Chauffeur's Club, Josephine l-a cunoscut pe Willie Wells, cu care s-a căsătorit la vârsta de 13 ani, dar căsătoria a durat mai puțin de un an. După divorțul ei de Wells, a găsit de lucru cu un grup de spectacole stradale numit Jones Family Band”.
Tot la 13 ani, a urcat pentru prima oară pe scenă, recrutată pentru a apărea ca figurantă într-un vodevil. N-a durat mult și, după ce a mai cântat și într-un cor din Harlem, s-a văzut înrolată în corul unei trupe de revistă, pe Broadway „ Shuffle Along ”. Acesta a fost începutul de la care demara afirmarea.
Șansa vieții ei a trimis-o la Paris în anul 1925, când avea 19 ani. În capitala Franței, exotica apariție a atras toate privirile. Nu s-a sfiit să afișeze dansul erotic și nici să apară nud pe scenă. Publicul francez era amator de asemenea spectacole, publicul american mai puțin.
În 1926, a făcut contractul vieții ei pentru a juca la Folies Bergère, unde a făcut furori nu numai imaginea ei exotică, dar și ținuta definită într-un ziar de epocă a fi „nu mai mult decât o fustă, alcătuită din câteva banane artificiale agățate pe un șnur”.
Succesul ei a exacerbat la Expoziția de Arte Decorative din 1925, unde apărea cu un pui de ghepard, „Chiquita”, cu care se prezenta pe scenă. Iar Chiquita mai „scăpa” din când în când în fosa orchestrei, terorizându-i pe muzicieni și adăugând un puternic impuls emoțional publicului din sală.
În curând, Baker va deveni vedeta teatrelor de revistă și de divertisment ale Parisului. Marele Ernest Hemingway a numit-o ca fiind „cea mai senzațională femeie pe care a văzut-o vreodată”. Nu se mai sătura petrecând cu ea ore întregi prin barurile pariziene. Picasso îi descria fascinat frumusețea atrăgătoare. Jean Cocteau îi căuta prietenia și a ajutat-o efectiv să atingă celebritatea internațională, lângă cea a lui.
În anul 1949, Baker s-a întors în triumf la Folies Bergère, iar în 1951, i s-a oferit un ispititor angajament în țara ei natală, SUA, într-un renumit club de noapte din Miami. Nu mai era demult acea amărâtă care își caută rostul în viață. Era vedeta franceză, solicitată să onoreze publicul și în America.
Parisul recunoscător a denumit cu numele ei o piață din cartierul Montparnasse: „Place Joséphine Baker”. America de asemenea a redenumit mai multe bulevarde, acordându-le numele cântăreței. O sculptură în ceară a lui Baker este expusă permanent la Muzeul Griot de Istorie Neagră din NY.
Acestea din urmă, post mortem, bineînțeles.
Anul 2000: În cursul unei ceremonii impresionante, Papa Ioan Paul al II-lea – primul papă provenit dintr-o țară est-europeană – a făcut o mea culpa istorică pentru toate greșelile Bisericii Catolice din trecut.
Anul 2000: Cel puțin 15 persoane au fost ucise și alte 20 rănite în cursul unui atac cu grenade și arme automate care a avut loc într–o moschee șiită din Malhowali, localitate din Nord–Estul Pakistanului.
MEMENTO
- Ziua mondială a aviației și a cosmonauticii