Anul 68 d.Hr.: Moare Nero, împărat roman, cel despre care se spune că ar fi dat foc Romei doar pentru plăcerea de a vedea cum arde pălălău o capitală.
Anul 1598: La Mănăstirea Dealu, se încheia, între împăratul Rudolf al II-lea și Mihai Viteazul, un tratat prin care domnul Țării Românești recunoștea suzeranitatea împăratului, iar Rudolf al II-lea se obliga la următoarele:
Punctul unu - să-i asigure domnului subsidii pentru întreținerea armatei,
Punctul doi - să-i recunoască domnului caracterul ereditar al domniei.
Tratatul era, firește, un afront la adresa sultanului, care se considera suzeranul de drept al lui Mihai, dar acesta se cam scuturase de vasalitatea Porții, pe care de altfel o înfruntase militar.
Tratatul însă ne transmite și un mesaj de opțiune pro-europeană a lui Mihai, care prefera să-i fie vasal împăratului decât sultanului. În limbajul de astăzi, aș zice că se dorea european, nu balcanic. Acum, extrapolând și intrând cumva în domeniul imaginației, îmi permit o întrebare: cum ar fi arătat astăzi România, dacă, în loc să se subordoneze atâția ani Sublimei Porți, ar fi fost sub suzeranitatea Austriei?
Răspunsul mi se pare evident: ar fi arătat incomparabil mai puțin balcanică și mult mai europeană. Nu zic neapărat ca Franța sau ca Germania, dar cu siguranță mai prosperă decât alte colege din Europa de Est, care nu s-au bucurat nici pe departe de varietatea și belșugul resurselor naturale ale României: energie, agricultură, sare, metale, păduri, iar lista este foarte lungă.
Insistența cu care Mihai Viteazul încerca să se apropie de Viena, în dauna Stanbulului, sugerează că, în calitatea lui de domn valah și principe transilvan, înțelegea prea bine cât de păguboasă era de pe atunci continuarea balcanizării spațiului românesc, prin suzeranitatea otomană.
Anul 1815: Se semnează, în capitala Austriei, actul final al Congresului de la Viena, care va aduce o perioadă de relativă pace în această parte a continentului, pe o perioadă de fix 100 de ani: începea în 1915, odată cu ultima înfrângere a lui lui Napoleon, la Watterloo, și urma să dureze până s-a tras primul glonț al Celui Dintâi Război Mondial, în 1914, la Sarajevo.
Iată și prețul acestei perioade, pe care unii au numit-o pacea de o sută de ani: Franța (păgubașă) a acceptat să fie redusă la granițele din 1792, Austria (câștigătoare) a primit Galiția, Tirolul, Triestul, Dalmația, Stiria, Lombardia și Veneția, Olanda a înghițit Belgia, iar uriașa Rusie a înghițit și ea o bucățică din micuțul principat Moldova (Basarabia).
Anul 1818: Pentru prima oară în istorie, zboară deasupra Bucureștiului un balon cu aer cald, fără pasageri, dar impresionant atât prin dimensiuni, cât și bizareria evenimentului. Contemporanii au căutat numaidecât un nume pentru interesantul aerostat și i-au zis, spre hazul multora, bășica lui Vodă Caragea.
Posteritatea, însă, a simțit ca un fel de profanare să-l amesteci pe vodă cu cazul bășicii, mai ales că același Caragea mai era marcat și cu cazul unei ciume și i-a zis, mult mai elegant, ca pentru istorie: „Balonul Mihai Bravul”. Asta, bineînțeles, de formă, căci marele Mihai n-avea nicio treabă cu respectivul balon.
Dar, revenind la bășica lui Vodă Caragea, citesc în documente vechi că ideea n-a fost a vreunui precursor al aviației, ci a domniței Ralu, fiica lui Vodă Caragea, autoarea multor idei originale, printre care și aceea de a aduce un pian de la Viena la București cu carul tras de boi și pe drumuri înglodate, căci autostrăzi nu erau ioc.
După ce pianul a ajuns cu bine, iar domnița a dat câteva concerte în fața bucureștenilor uluiți, nu s-a mai mirat nimeni că va zbura și balonul. Așa că, în ziua de 9 iunie 1818, „bășica” a început să se înalțe spre cerul de deasupra Dealului Spirii și s-a tot dus în sus, până „s-a înălțat în slăvi, de deabia se mai vedea” – cum relata, mai târziu, din amintiri, un pretins martor ocular.
Același martor mai spunea că, după ce și-a terminat zborul, balonul a coborât dezumflat pe câmpul Dudeștilor.
Anul 1843: Se naște Bertha von Suttner, scriitoare austriacă, cunoscut pacifistă și prima femeie distinsă cu premiul Nobel pentru Pace (1905).
Concepțiile ei pacifiste l-au influențat puternic pe Alfred Nobel, a cărui prietenă apropiată a fost. După cum relatează unii autori, ideea instituirii Premiilor Nobel i-a aparținut Berthei, care a reușit să-l influențeze pe Nobel, iar acesta a preluat-o cu încântare. Persoană charismatică, Bertha von Suttner a avut numeroși prieteni în mediile de cultură ai epocii sale, printre care cunoscutul filosof, biolog și antropolog Herbert Spencer, precum și celebrul evoluționist Charles Darwin, cu care a întreținut, de asemenea, relații de bună prietenie.
ASTĂZI PE SPOT:
Anul 1848: Începutul revoluției pașoptiste în Muntenia. Adunarea de la Islaz. Ion Heliade Rădulescu citește Proclamația de la Islaz, un adevărat program al revoluției în Țara Românească.
Anul 1856: Vasile Alecsandri a publicat, în revista „Steaua Dunării", editată de Mihail Kogălniceanu, poezia „Hora Unirii". În scurt timp, Hora Unirii a devenit imnul de luptă pentru Unirea Principatelor, imnul unității naționale românești.
Dar, dacă despre versurile „Horei” știe și un elev din primele clase că-i aparțin lui Vasile Alecsandri, mulți români – aș crede chiar că foarte mulți – nici nu și-au pus întrebarea cine a compus muzica. Ei bine, muzica i-a aparținut unui nume mai puțin cunoscut, Alexandru Flechtenmacher.
În ciuda numelui său, Alexandru Flechtermacher era, totuși, român și chiar unul unionist. Născut la Iași, a studiat în școli ieșene, iar mai târziu a ajuns director la Conservatorul de Muzică și Declamațiune din București. Este autorul primei operete românești, Baba Hârca, precum și autorul a numeroase vodeviluri, jucate atât la Iași, cât și la București, dar și autorul unei opere, Fata de la Cozia.
Tatăl muzicianului, Cristian Flechtermacher, a fost un jurist sas din Brașov, stabilit în principatul Moldova, anterior Unirii. A fost unul dintre cei mai de seamă juriști din spațiul românesc, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cu studiile de drept și de filosofie absolvite la Viena.
Anul 1868: Se naște portretistul Jørgen Aabye, pictor danez. Lucrările sale, foarte apreciate în întreaga Europă, includ peisaje, interioare, picturi florale, portrete și subiecte de gen.
Anul 1870: Moare Charles Dickens, scriitor englez, unul din geniile literaturii universale. Aș aminti doar câteva titluri:
- Oliver Twist
- Nicholas Nickleby
- David Copperfield
- Micuța Dorrit
- Marile speranțe
Anul 1891: Moare Ludvig Lorenz, fizician și matematician danez.
Anul 1912: Moare Ion Luca Caragiale, literat român, dramaturg și prozator. Nu mă voi apuca să înșir câteva din capodoperele sale, arhicunoscute de toată lumea. Aș prefera să mă refer doar la unele personaje, despre ale căror nume poate nu știe chiar toată lumea de unde coboară ele:
- Tipătescu (în original Țipătescu, adică cel care țipă, care vrea să-și impună autoritatea țipând).
- Cațavencu (evident, de la Cață)
- Trahanache (trahana = un fel de aluat nedospit, ceva fleșcăit și fără formă)
- Dandanache (de la dandana)
- Pristanda (pristandă = numele unui dans popular, care presupune să joci așa cum ți se cântă)
Anul 1934: Personajul de desene animate Donald, creat de Walt Disney, debutează pe ecrane în filmul „Găinușa cea înțeleaptă".
Anul 1939: Se naște Ileana Cotrubaș, una din cele mai cunoscute soprane lirice române, care a strălucit pe mai toate marile scene ale lumii în ultima parte a secolului XX.
A intrat în legendă cazul sopranei române, când încă nu ajunsese o somitate în carieră, căreia i s-a oferit o neașteptată ocazie să se afirme, ocazie pe care ea nu a pierdut-o. În acea seară de 7 ianuarie 1975, devenise indisponibilă celebra soprană Mirella Freni, distribuită la Scala din Milano în rolul Mimi din Boema de Puccini.
S-a apelat la Ileana Cotrubaș, care cunoștea bine rolul, dar nu se afla la Milano: era acasă, în Kent, Marea Britanie. N-a stat mult pe gânduri. A luat avionul și a ajuns la spectacol cu doar o oră înainte de ridicarea cortinei.
Unii spectatori nici nu auziseră de ea, dar prestația impecabilă de pe scenă s-a soldat cu un entuziasm de nedescris, manifestat atât de către publicul meloman, cât și de severii critici milanezi.
Succesul a atras atenția multor organizatori de spectacole de operă. În 1977, cânta la Metropolitan Opera din New York același rol Mimi, avându-i ca parteneri pe José Carreras și Renata Scotto. Tot la Metropolitan Opera, Cotrubaș a mai cântat alături de Placido Domingo, de Cornell MacNeil și mulți alții, monștri sacri ai artei cântului.
Născută la 9 iunie 1939, Ileana Cotrubaș împlinește astăzi 85 de ani. La mulți ani!
Anul 1949: Moare, la nici 39 de ani, Maria Cebotari, soprană de coloratură din Basarabia interbelică, care a evoluat cu un deosebit succes pe mai multe scene de operă europene.
Anul 1959: Este lansat la apă submarinul „George Washington", primul vas subacvatic dotat cu rachete balistice.
Anul 1978: Moare principele Nicolae al României. Bineînțeles, nu este vorba de nepotul regelui Mihai, ci de unchiul regelui, respectiv fratele mai mic al regelui Carol al II-lea. Acel Nicolae a ratat șansa să ajungă un apreciat om de stat, în perioada crizei dinastice din anii 1927-1930, când regele Ferdinand murise iar recent încoronatul Mihai I abia împlinise vreo cinici ani.
S-a constituit atunci consiliul de regență, alcătuit din prințul Nicolae, patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Casație. Buzdugan se afirmase demult ca magistrat de înalt profesionalism, patriarhul reprezenta personificarea principiilor de etică și morală și nu trebuia decât să se situeze și prințul la nivelul înaltei misiuni, pentru că regența să funcționeze perfect.
Dar Nicolae a încercat să-și supraevalueze poziția de unic fiu rămas după renegarea lui Carol, jinduind la tron și încercând nu să colaboreze cu ceilalți doi membri ai regenței, ci să-i surclaseze, să pretindă de la ceilalți condescendență față de el – bineînțeles inacceptabilă pentru ei.
Pe scurt, regența nu a funcționat, faptul i-a pregătit terenul lui Carol să încerce și să reușească restaurația din 1930, iar înfumuratul Nicolae a ieșit de tot din memoria istoriei.
Anul 2005: Muzeul Memorial de la Sighet inaugurează o nouă sală ce va face cunoscută vizitatorilor „poezia din închisori". Sunt versuri compuse de deținuții politici ai sistemului comunist.
Anul 2017: Aflat într-o vizită oficială de șase zile în Statele Unite, președintele Klaus Iohannis s-a întâlnit cu președintele Donald Trump la Casa Albă. La finalul discuțiilor, care au durat 45 de minute, cei doi oficiali au susținut o declarație de presă comună.