Anul 1244: Mercenarii musulmani ocupă Ierusalimul, pierdut definitiv de creștini. Conform practicilor medievale, învingătorii au jefuit orașul, cu preponderență Cartierul Armenesc, unde au decimat populația creștină și de unde i-au alungat pe evrei.
În plus, au jefuit mormintele regilor Ierusalimului din Biserica Sfântului Mormânt și au împrăștiat osemintele. Mormântul lui Baldwin I și cel al lui Godfrey de Bouillon au devenit cavouri goale.
În ziua de 23 august 1244, Turnul lui David s-a predat forțelor Khwarazmian și aproximativ 6.000 de bărbați, femei și copii creștini au fost masacrați, deși li se promisese că, dacă oștile se vor preda, civilii vor putea trece granița. Din cele 6.000 de persoane, doar vreo 300 au reușit să se salveze.
Anul 1328: Este încoronat regele Filip al VI-lea al Franței. A aparținut dinastiei Capețienilor și a fost primul rege francez provenit din Casa de Valois. Două evenimente notorii au marcat epoca domniei lui Filip al VI-lea:
- Începerea războiului de o sută de ani
- „Marea ciumă” sau ciuma bubonică, declanșată în 1347. Se estimează că ciuma a făcut între 75.000.000 și 200.000.000 de victime, în decurs de 7 ani.
Anul 1754: Se naște regele Ludovic al XVI-lea al Franței, monarhul cu un destin tragic, ghilotinat în piața publică. Încă și astăzi vinovăția lui este foarte controversată, căci regele cedase de fapt principalelor revendicări ale revoluționarilor, iar despre „evadarea” de care era învinovățit (consemnată de istorie ca „fuga de la Varennes”) comentatorii susțin că ar fi fost o cursă, anume orchestrată, ca să pună în dificultate familia regală.
Anul 1806: Moare Charles Augustin de Coulomb, fizician francez. Este cunoscut pentru descoperirea legii lui Coulomb, care definește forța electrostatică de atracție sau respingere. Unitatea din Sistemul Internațional pentru sarcinile electrice, Coulombul, a fost numită astfel în memoria lui.
Anul 1821: Mexicul își câștigă independența față de Spania.
Anul 1833: În coloniile britanice, este abolită sclavia printr-o lege adoptată de Parlamentul Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei. Legea a fost abrogată în 1998 ca parte a unei largi reorganizări a legislației engleze, dar stipulările de interdicție a sclaviei au rămas în vigoare.
Anul 1842: Se naște Osborne Reynolds, om de știință britanic, membru al Royal Society. Este cunoscut în fizică, în speță în mecanica fluidelor, datorită constantei descoperită de el și consacrată ca „numărul lui Reynold”, un număr adimensional, definit ca „raportul dintre forțele de inerție și forțele de frecare viscoasă”
Anul 1866: Se încheie Pacea de la Praga, care marchează sfârșitul Războiului austro-prusac. Pacea favoriza Prusia, în detrimentul Austriei, care a fost nevoită să recunoască dizolvarea Confederației germane, a fost de acord cu "noua politică germană" și s-a angajat să recunoască noua uniune a statelor germane de nord, condusă de Prusia, inclusiv viitoarele anexări pe care Prusia intenționa să le opereze în nordul Germaniei.
Austria a renunțat la toate pretențiile sale asupra landului Schleswig-Holstein, în favoarea Prusiei, și s-a angajat să plătească acesteia un fel de contribuție, în valoare de 20 de milioane taleri prusaci. Ca rezultat al înțelegerii, hegemonia asupra statelor germane era abandonată de Austria și preluată de Prusia.
Anul 1881: Prin Decretul nr. 2134, regele Carol I autorizează funcționarea în urbea Brăila a Muzeului științific (în prezent „Muzeul Brăilei”) și a bibliotecii publice, fondate din inițiativă privată.
Anul 1914: Japonia declară război Germaniei și bombardează Qingdao, China.
Anul 1921: Faisal I este încoronat rege al Irakului.
Anul 1924: S-a născut Paul Everac, dramaturg român, decedat în anul 2011. A fost un autor prolific și talentat, care însă și-a pus talentul în slujba comunismului și a dictaturii lui Ceaușescu, pe care le-a servit cu loialitate.
Încercarea de a se reafirma în lumea democratică de după 1989 nu i-a reușit.
Anul 1926: Moare Rudolf Valentino, actor american de origine italiană, bărbatul fatal al filmului mut. Valentino a reprezentat unul dintre cele mai populare sex simboluri masculine ale anilor 1920.
Era idolul femeilor, în perioada de glorie a filmului mut, când pe ecran evoluau scene pe care astăzi le-am considera desuete, iar liniștea din sală era spartă doar de un pian, unde pianistul interpreta ce-i venea lui în minte, la întâmplare, ca să ilustreze sonor evenimentele de pe scenă.
Anul 1927: La Boston, au fost executați pe scaunul electric anarhiștii americani de origină italiană Nicola Sacco și Bartolomeo Vanzetti. Puternicele proteste internaționale, declanșate în susținerea anarhiștilor, nu au avut niciun efect.
Dar posteritatea a mai reflectat asupra acestui caz. La 23 august 1977, când se comemora al 50-lea an după execuția lor, guvernatorul Michael Dukakis a declarat respectiva zi drept Ziua Memorială Nicola Sacco și Bartolomeo Vanzetti.
Proclamația sa, publicată în limbile engleză și italiană, afirma că Sacco și Vanzetti au fost judecați și condamnați în mod injust și că „orice dezonoare trebuie ștearsă pentru totdeauna, legat de numele lor.”
El nu i-a grațiat postum, ceea ce ar fi însemnat că sunt recunoscuți ca vinovați. Nici nu a proclamat că ar fi nevinovați. Faptul a provocat o moțiune de cenzură contra lui Dukakis. Moțiunea a fost însă respinsă în Senatul din Massachusetts, cu o majoritate confortabilă.
Anul 1939: Germania Nazistă și Uniunea Sovietică au semnat, la Moscova, Pactul Ribbentrop-Molotov, al cărui protocol adițional secret stipula împărțirea Europei de Est și Centrale între cele două puteri și a stat la baza declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial.
Pe această bază, Polonia atacată a fost împărțită între Germania și URSS, țările baltice au fost preluate de aceasta din urmă, iar Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herţa au fost ocupate brutal, dar „pașnic” de către mustăciosul de la Kremlin, I.V.Stalin.
Anul 1942: Al Doilea Război Mondial: începutul Bătăliei de la Stalingrad, care va dura până la sfârșitul anului, când comandantul german, recent avansat la gradul de Feldmarschall Friedrich von Paulus, se va preda mareșalului sovietic Vasili Ciuicov.
N-a avut încotro. Clădirea în ale cărei subsoluri se instalase von Paulus cu statul său major, un fost magazin universal, era deja încercuită. Odată cu feldmareșalul, s-au predat peste 90.000 de militari germani, flămânzi, extenuați și demoralizați. Spre marea încântare a sovieticilor, printre aceștia se aflau și 22 de generali.
Numai 6.000 din cei peste 90.000 de prizonieri de război (puțin peste 6%) au supraviețuit detenției în Uniunea Sovietică și s-au mai întors acasă. Deși erau slăbiți de boli, foame și lipsa de îngrijire medicală, cei mai mulți dintre ei au fost trimiși în lagăre de muncă de pe tot întinsul Uniunii Sovietice, unde au murit de foame și de extenuare.
Istoricii consemnează că bătălia de la Stalingrad a fost cea mai sângeroasă confruntare, cu cele mai multe pierderi materiale și umane, produse într-o singură bătălie.
A durat 199 de zile. Pierderile în rândurile militarilor Axei au fost de circa 850.000 de oameni. Printre aceștia, 400.000 de germani, 200.000 de români, 130.000 de italieni și 120.000 de maghiari. Mai mult de 40.000 de civili sovietici au murit în oraș și în suburbii. Numărul militarilor sovietici căzuți în lupte nu a fost dat publicității de către autorități.
Anul 1943: Ia sfârșit Bătălia de la Kursk (23 august 1943), cea mai mare bătălie de blindate din toate timpurile.
Anul 1944: Al Doilea Război Mondial: România a ieșit din alianța cu Puterile Axei, trecând de partea aliaților. Mareșalul Ion Antonescu, conducător al statului, a fost arestat în cadrul loviturii de stat organizate de regele Mihai I, care a alcătuit pe loc un guvern nou, condus de șeful Casei Militare Regale, general Constantin Sănătescu.
O astfel de acțiune fusese pregătită mai demult de către politicienii aflați atunci în ilegalitate, dar nu erau încă asigurate condițiile pentru reușită. Între timp, bombardamentele aviației anglo-americane asupra industriei de război, a marilor aglomerări urbane și a principalelor noduri de comunicații au favorizat trecerea la acțiune a politicienilor.
Aceștia aveau acces la palat și erau susținuți de tânărul rege Mihai (23 ani), cu care conveniseră să declanșeze lovitura în ziua de 26 august. A intervenit însă un neprevăzut: cu trei zile înainte, la 23 august, mareșalul a hotărât să-și întrerupă tratamentul balnear de la Călimănești și să plece urgent pe front, unde situația se înrăutățise.
Întâmplător, informația a ajuns la un aghiotant regal, care l-a informat pe șeful Casei Militare Regale, generalul C. Sănătescu. Acesta a verificat știrea și l-a informat pe rege. Dacă Antonescu ar fi plecat pe front, planurile conspiratorilor s-ar fi încurcat. Dacă ar vrea să devanseze ziua de 26 august, regele nu avea cum să-i mai contacteze pe cei patru inițiatori ai puciului (șefii a patru partide), care între timp s-au făcut nevăzuți de teama serviciilor de securitate germane.
Și, atunci, regele i-a spus sec lui Sănătescu: „Acționăm singuri. Astăzi, numai noi, fără ei”. „Noi” însemna persoanele din aparatul Casei Regale. La ordinul regelui, Antonescu, împreună cu întregul guvern, urma să se prezinte la Palat, la orele 16.
Cu Antonescu, regele a avut o discuție formală, în care îi reamintea despre dezastrul de pe front și îi cerea să denunțe imediat alianța cu Germania. Întrucât Antonescu a refuzat, regele l-a arestat atât pe el, cât și pe miniștrii lui, care așteptau undeva într-o altă sală alăturată, să fie invitați și ei la rege.
Cu o iuțeală care, mai târziu, a mirat mult memorialiștii și istoricii, regele a constituit numaidecât un nou guvern, unde mandatul de prim ministru i-l încredința generalului Sănătescu, iar alte mandate consilierilor săi sau altor demnitari, dintre cei aflați atunci la palat.
Piatra de încercare a noului premier, una de care depindea însăși reușita loviturii de stat: atragerea, de către Sănătescu, a şefului de Stat Major care până atunci fusese mâna dreaptă a mareșalului.
Sănătescu s-a dus personal la Statul Major, al cărui șef era plecat pe front, dar l-a găsit pe adjunct. I-a arătat Decretul Regal de numire a noului guvern și a așteptat. Adjunctul a citit atent, a înțeles despre ce este vorba, s-a ridicat în picioare, a salutat și a spus: „Să trăiți, sunt la ordinele Majestății Sale și ale Domniei Voastre!”.
„Niciodată în viață n-am respirat ușurat, atât de adânc” – comentează Sănătescu în volumul său cu amintiri.
La orele 20.00, Sănătescu îl informa pe rege despre succesul obținut, iar după o jumătate de oră apărea în audiență la Palat baronul von Killinger, ambasadorul german la București, cu adjunctul său. Cerea lămuriri cu privire la unele zvonuri despre „unele evenimente”.
Regele a răspuns: „Este o chestiune strict internă, care nu privește Germania”, după care a chemat șeful de protocol al Palatului și i-a comunicat: „audiența acestor doi domni s-a terminat”.
Dat afară, baronul von Killinger a strigat din ușă: ”Mâine, Bucureștiul va fi o baie de sânge”.
N-a apucat să declanșeze baia de sânge, întrucât, în aceeași seară, baronul s-a sinucis, după ce a împușcat-o pe secretară, pentru ca, nu cumva, să denunțe vreun secret.
La ora 22.00, posturile românești de radio transmiteau proclamația către țară a regelui, prin care șeful statului informa populația că războiul contra aliaților a luat sfârșit. Spre dimineață, au început să apară la palat și ceilalți „complotiști”, pe care regele avusese grijă să-i introducă în noul guvern ca „miniștri fără portofolii”.
I-a primit Sănătescu, întrucât regele Mihai pleca spre o destinație secretă, unde urma să stea la adăpost în următoarele câteva zile, cât forțele germane ar mai avea putere de acțiune asupra țării.
Acesta a fost „actul de la 23 august”, lovitura de stat a tânărului rege, care a executat-o singur și folosind doar personalul existent la palat.
Anul 1944: Al Doilea Război Mondial: Marsilia este eliberată de aliați.
Anul 1948: Se naște Andrei Pleșu, filosof, scriitor și eseist român. A fost ministrul Culturii (între decembrie 1989 și octombrie 1991) în Guvernul Petre Roman și ministrul Afacerilor Externe în Guvernul Radu Vasile, de scurtă durată.
A renunțat la ideea ocupării de funcții în stat, dedicându-se scrisului. Este cunoscut publicului românesc pentru eseurile sale pe teme sociale. A fondat revista culturală Dilema (mai târziu redenumită Dilema Veche), în care publică săptămânal un editorial.
Anul 1956: Are loc înființarea Bibliotecii Centrale de Stat din București.
Anul 1966: Lunar Orbiter 1 face prima fotografie a Pământului de pe orbita sa, în jurul Lunii.
Anul 1973: Ilie Năstase devine lider mondial al clasamentului ATP, poziție păstrată timp de 40 săptămâni.
Anul 1983: Are loc prima transmisie color a Televiziunii Române cu ocazia festivităților prilejuite de Ziua Națională, de atunci. Primele transmisii puneau în lumină parada militară și civilă, desfășurate în Piața Aviatorilor (astăzi piața Charles de Gaulle), dar puneau într-o lumină și mai mare persoana lui Nicolae Ceaușescu, inclusiv cea a soției sale, Elena.
Anul 1986: Se naște interpreta de muzică ușoară Andra, născută Alexandra Irina Mihai, astăzi Alexandra Irina Măruță, soția unui cunoscut prezentator de emisiuni televizate.
Anul 1986: Moare Celâl Bayar, politician turc, președintele Turciei în perioada 1950-1960.
Anul 1989: Aproximativ două milioane de oameni au demonstrat în Țările Baltice în favoarea independenței față de URSS dându-și mâinile și formând un lanț uman de 600 km de la Vilnius la Tallinn.
Anul 1990: Proclamarea independenței Armeniei față de Uniunea Sovietică.
Anul 2007: Sunt descoperite în apropiere de Ekaterinburg, Rusia, rămășițele ultimilor membri ai familiei imperiale ruse, Alexei Nikolaevici, țareviciul Rusiei, și sora sa, Marea Ducesă Anastasia Nocolaevna.
Anul 2023: Moare Evgheni Prigojin, oligarh rus, decedat într-un accident aviatic foarte controversat. Apreciat pentru aportul său în războiul din Siria, Prigojin și-a asumat un rol și în războiul din Crimeea. Numele lui a început să atragă atenția atunci când și-a organizat o „armată paralelă” cu care intervenea îndeosebi acolo unde armata Kremlinului se cam împotmolea.
Nu se știe însă în ce context, Prigojin a apreciat deodată că nu i se acordă atenția cuvenită și a demarat un fel de marș, pornind de la Rostov pe Don, înspre Moscova, cu intenția declarată de a impune propria ordine în armata și în statul Federației Ruse.
Marșul a uluit întreaga țară. Nu i s-a opus nimeni, iar formațiile paramilitare ale lui Prigojin n-au întâmpinat rezistență și s-au declarat victorioase, până când ”Armata Wagner” s-a apropiat de porțile Moscovei. Atunci, în condiții iarăși neclare, marșul s-a oprit brusc, iar Prigojin a ordonat un fel de stânga-mprejur, renunțând la o acțiune care părea să-i aducă gloria.
Kremlinul n-a reacționat dur. S-a oferit să primească luptătorii „Wagner” în propria armată, le-a pregătit cazarmamente și o retragere „onorabilă” în statul vecin Belarus sau unde le-ar plăcea să-și aleagă singuri destinul, dacă nu doresc să beneficieze de facilitățile oferite.
Pe neașteptate, avionul care transporta liderii grupării, inclusiv pe Prigojin, de la Moscova la Petersburg, s-a prăbușit „întâmplător” și în condiții rămase până astăzi cel puțin controversate. Desigur, tot prin coincidență, unii comentatori din presa europeană îi prevestiseră mai demult lui Prigojin un final tragic, cam așa cum sfârșește într-un regim de dictatură oricine crâcnește împotriva atotputernicului Kremlin.
MEMENTO
- Ziua internațională a comemorării comerțului cu sclavi și a abolirii acestuia
- Bulgaria: ziua armatei populare bulgare (marchează începerea luptelor decisive în războiul ruso-turc din 1877–1878);
- România: sărbătoare națională, între anii 1948–1989, în prezent abolită
- Armenia: sărbătoare națională