Pe la ora șase seara, când închide laptopul după o zi de ședințe online și de tabele, cel care lucrează la birou se ridică de pe scaun în etape: întâi își îndreaptă spatele, apoi își freacă ceafa, iar la primii pași simte o amorțeală ușoară în spatele coapselor. Senzațiile acestea apar atât de des încât ajung să pară parte din meserie, deși multe dintre ele au o explicație mecanică destul de simplă și țin de felul în care scaunul a susținut corpul, sau nu l-a susținut, timp de opt ore.
Un scaun nu tratează nimic, așa că o durere care persistă săptămâni la rând sau care coboară pe picior cere un consult la medic ori la kinetoterapeut, oricât de bun ar fi locul de lucru. Pentru oboseala obișnuită de la finalul zilei, în schimb, corpul dă indicii destul de precise, pentru că fiecare zonă care obosește arată piesa de pe scaun care lipsește sau care a rămas reglată greșit.
Spatele de jos obosește atunci când lipsește sprijinul lombar
Zona lombară are o curbură naturală spre înainte, care se aplatizează după prima oră atunci când spătarul e drept sau prea departe de corp, pe măsură ce umerii alunecă spre ecran și bazinul se rotește spre spate. Seara, efectul se resimte ca o rigiditate în partea de jos a spatelui, care trece după câțiva pași și revine a doua zi în același loc. Sprijinul lombar umple tocmai golul dintre spătar și această curbură, însă modelele diferă mult prin cât de mult se poate regla el: unele au o pernă fixă, cusută în spătar, altele o pernă care urcă și coboară, iar cele mai elaborate au un suport care urmează spatele atunci când te apleci spre tastatură sau te lași pe spate.
Reglajul se face stând jos, cu bazinul împins până la capătul șezutului, astfel încât suportul să ajungă în dreptul curburii, cam la nivelul curelei, fără să împingă corpul înainte. Dacă perna apasă ca un pumn, e prea sus sau prea groasă, iar dacă nu se simte deloc, spătarul e prea înclinat ori perna a coborât sub zona pentru care a fost gândită.
Umerii și ceafa depind de cotiere și de tetieră
Umerii ridicați spre urechi la sfârșitul zilei vin, de cele mai multe ori, din cotiere așezate prea sus sau din lipsa lor, fiindcă antebrațele rămân suspendate deasupra tastaturii și mușchii din jurul gâtului le țin acolo ore în șir. Cotierele bine reglate stau aproximativ la nivelul cotului îndoit în unghi drept, cu umerii lăsați, iar cele care se reglează și pe orizontală pot fi apropiate de corp, ca brațele să nu se depărteze de trunchi atunci când lucrezi cu mouse-ul. Tetiera ajută mai puțin în timpul scrisului și mai mult în momentele în care te lași pe spate pentru un apel lung sau pentru citit, când capul are unde să se sprijine fără ca ceafa să-l țină singură.
Coapsele și genunchii arată dacă șezutul are înălțimea și adâncimea potrivite
Amorțeala din spatele coapselor apare atunci când marginea din față a șezutului apasă pe picioare, fie pentru că scaunul e prea sus și tălpile abia ating podeaua, fie pentru că șezutul e prea adânc pentru lungimea coapselor. Înălțimea se reglează din pistonul cu gaz până când tălpile stau întregi pe podea, cu genunchii cam la nivelul șoldurilor sau puțin mai jos, iar între marginea șezutului și spatele genunchiului ar trebui să încapă două-trei degete. Pentru persoanele scunde care lucrează la un birou înalt, un suport pentru picioare rezolvă ceea ce pistonul nu poate rezolva fără să coboare cotierele sub nivelul mesei.
Privit astfel, un scaun de birou ergonomic se definește mai puțin prin aspect sau prin denumirea din catalog și mai mult prin câte dintre aceste piese pot fi potrivite pe corpul celui care stă pe el, de la sprijinul lombar și cotiere până la tetieră, înălțimea șezutului și unghiul spătarului.
Specificațiile publicate pentru trei modele cu înfățișare asemănătoare arată cât de diferit pot fi rezolvate aceleași cerințe:
- Modelul cu cotiere 3D și lombar dinamic: un scaun HOMCOM din plasă de poliester, de 73 x 75 x 120-128 cm, are sprijin lombar dinamic pe trei zone, cotiere reglabile în trei direcții, aflate între 19,5 și 27 cm deasupra șezutului, tetieră reglabilă și șezut de 51 x 53 cm, cu înălțimea între 50 și 58 cm. Spătarul se înclină până la 135 de grade, iar suportul extensibil pentru picioare și cuierul din spatele spătarului îl apropie de un loc de lucru complet, pentru o greutate de până la 120 kg.
- Modelul din plasă cu tetieră mobilă: mai compact, de 60 x 59 x 114-122 cm, are șezut reglabil între 45 și 53 cm, sprijin lombar reglabil și o tetieră care se ridică, se rotește și se poate demonta, pentru cei care nu vor sprijin pentru cap în timpul lucrului, dar îl folosesc în pauze, cu aceeași sarcină maximă de 120 kg.
- Modelul cu aspect de in și cotiere rabatabile: are 68 x 76 x 109-117 cm, șezut de 53 x 46 cm, reglabil între 44 și 52 cm, spumă de 10 cm și o pernă lombară reglabilă de 40 x 35 x 4 cm, iar cotierele se ridică și lasă scaunul să intre complet sub birou.
Fiecare model răspunde altui tip de oboseală
Puse lângă lista de senzații de la început, cele trei variante acoperă situații diferite: primul model acoperă aproape toate zonele, de la spatele de jos la ceafă, și se potrivește celor care rămân la birou și după program. Al doilea rezolvă bine spatele și pauzele cu capul sprijinit într-o cameră mică, iar al treilea e gândit pentru cine are biroul într-un colț de sufragerie și vrea ca scaunul să dispară sub masă după ora șase. Pentru persoanele mai scunde, primul lucru de comparat rămâne limita de jos a șezutului, fiindcă diferența dintre 44 și 50 de centimetri decide dacă tălpile ajung pe podea fără suport.
Contează și ordinea în care se fac reglajele, deoarece fiecare îl influențează pe următorul: întâi înălțimea șezutului, după tălpi, apoi poziția bazinului pe adâncimea șezutului, apoi lombarul, cotierele aduse la nivelul mesei și, la final, tetiera. Un scaun potrivit o singură dată, în prima zi, se dereglează odată cu obiceiurile celui care stă pe el, așa că o verificare la câteva săptămâni, mai ales după ce l-a folosit și altcineva din casă, păstrează poziția aleasă.
Niciun reglaj nu compensează însă orele petrecute fără ridicare, motiv pentru care cei care lucrează opt ore la birou simt diferența abia atunci când pauzele scurte, de câteva minute la fiecare oră, devin un obicei: un corp care își schimbă des poziția nu mai apasă mereu pe aceleași zone, iar scaunul bine reglat susține corpul în intervalele dintre aceste ridicări.
