Oamenii amânau plecarea. Așteptau să se mai întâmple ceva, prinși fără scăpare între entuziasmul învingătorilor și deznădejdea învinșilor. După un an trist, fotbalul a adus acest meci ca un dar prin care am reînvățat bucuria.
Avea în jur de 20 de ani. Era tuns scurt, aproape zero, în părțile laterale ale capului. În față, părul strălucitor fusese fixat geometric să-i acopere partea stângă a frunții.
Purta un tricou negru și pantaloni scurți, gri. Se mișca dezinvolt în sus și în jos prin peluza în care spectatorii își căutau locurile, preocupați să nu verse băuturile pe care le cărau grijulii.
Tânărul avea multă treabă. De exemplu, așeza pe scaunele neocupate din primul rând un steag al Algeriei, dar și unul al Tunisiei. Se deplasa rapid, negocia cu oamenii de la securitate, discuta cu cei din grupul cu care venise, râdea și filma cu telefonul ecranele uriașe ale stadionului în speranța că va surprinde momentul în care steagurile vor fi filmate de operatori. N-au fost.
Vorbea franceză, era francez, iar prietenii lui, un grup de vreo 20 de tineri, veniți în România ca suporteri ai Franței, erau îmbrăcați în tricourile echipelor Algeriei și Tunisiei.
Puștiul de 20 de ani era un fel de lider. N-a fost violent, nici el, nici cei din grupul lui, dar paradoxal, acești suporteri francezi nu țineau cu Franța.
Reprezentau o parte a minorității arabe, tineri neadaptați și furioși, unii dintre ei intrați în conflict cu valorile europene și din rândul cărora au apărut și cei care s-au radicalizat și au provocat atâta rău și moarte prin atentate.
A fost interesant să observi la București, în desfășurare, acea tensiune despre care se vorbește atât de des la Paris.
Euro 2020, un carusel de emoții
Acest campionat european de fotbal, găzduit de 11 orașe, în timpul unei crize sanitare cum generațiile actuale n-au mai întâlnit, a fost un carusel de emoții, de confruntări politice, de luări de poziție, dar și de fotbal jucat la o intensitate cum nimeni nu se aștepta.
Deși meciurile se desfășoară cu restricții de participare, cu proceduri complicate de acces și cu obligativitatea vaccinării sau testării, motivația jucătorilor și entuziasmul spectatorilor au transformat campionatul într-un eveniment exploziv.
“Ultimul meci de la Euro 2020 organizat pe Arena Națională a însemnat o seară de vis, un spectacol de vis, o atmosferă de vis”, a scris Gică Popescu, fostul internațional român, implicat în organizarea evenimentului în România, pe pagina sa de Facebook.
“Am disputat atâtea partide importante în cariera mea, dar mă întreb ce m-a impresionat mai mult la Franța – Elveția. Meciul sau atmosfera creată de publicul nostru?”, a adăugat el, descriind atât nivelul fotbalistic al partidei, cât și participarea celor din tribună.
“A fost un meci cu de toate. Răsturnări de scor, un penalty ratat, o bară în minutul 90. Prelungiri și lovituri de departajare. I-a fost dat Bucureștiului să găzduiască cea mai frumoasă și mai tensionată partidă de până acum la acest Campionat European. O partidă despre care se va vorbi mereu”, a subliniat fostul mare jucător, care a evoluat pe parcursul carierei la Tottenham Hotspur și Barcelona.
Frustrarea și mândria au strigat “Hai România!”
În tribună au fost 25.000 de persoane care au cumpărat bilete cu prețuri de la 30 de euro până la 150, iar pentru acest meci desfășurat la București, la care UEFA a fost de acord să suplimenteze numărul de spectatori, toți cei care doreau să-și ia bilet au fost obligați să facă dovada schemei complete de vaccinare sau să se vaccineze cu cel puțin o doză înaintea partidei.
Elveția a câștigat în fața Franței, deținătoarea titlului mondial, un meci despre care unii comentatori spun că a fost cel mai frumos din istoria de 90 de ani a turneelor finale.
Poate e o exagerare, dar cei care au fost pe stadion depun mărturie că au asistat la o experiență unică.
Kylian Mbappe, jucătorul simbol al Franței, a cărui valoare este de 160 de milioane de euro, a ratat ultima lovitură de departajare în fața unor spectatori care țineau cu ambele echipe.
“Nu sunt un mare consumator de fotbal. M-am dus la meciul Franța-Elveția doar pentru atmosferă. Am plecat spre stadion fără mari așteptări, dar am avut parte de un meci entuziasmant”, a comentat jurnalistul Adelin Petrișor, pe pagina sa de Facebook, impactul partidei asupra sa.
“Atmosfera în tribune a fost super: s-au făcut valuri și, la un moment dat, 25.000 de oameni au scandat 'România'… Am răgușit și mă dor palmele”, a mai scris reporterul TVR.
Acel episod în care câteva mii de oameni strigă “România” la un meci Franța-Elveția, într-un turneu final la care echipa națională nu s-a calificat, a fost o descătușare de frustrare amestecată cu emoție.
Spectatorii au vrut să-și arate părerea de rău că jucătorii români nu sunt acolo, nemulțumirea față de toți cei care au prăbușit fotbalul din țară, dar și un strop de mândrie că o partidă memorabilă se desfășoară la București.
Pe strada Pierre de Coubertin
Meciul din seara zilei de luni, 28 iunie, a mai arătat ceva. Faptul că după un an și jumătate de restricții, oamenii vor să se întoarcă la viața pierdută, vor să se întâlnească și să se bucure împreună.
În emoția generală, în amestecul de strigăte, gesturi și oameni, ura nu și-a făcut loc, iar fotbalul a reușit să-i unească și să-i încânte pe toți.
Efectiv, după meci, am primit mesaje de la prieteni din Marea Britanie, din Elveția, dar și din România, care spuneau că sunt invidioși pentru că am avut ocazia să văd o asemenea partidă.
Fotbalul a reușit din nou. A reușit să aducă oamenii împreună, să-i ajute să scape de povara îngrijorării, să se bucure și să admire forța fizică în acțiune și forța minții prinse în dansul din jurul mingii.
La ieșire, reporterii televiziunilor și agențiilor de știri, aliniați pe strada Pierre de Coubertin, îi așteptau pe suporterii francezi pentru a le lua declarații despre evenimentul extraordinar la care, tocmai, fuseseră martori.
Elveția învinsese Franța în optimile Campionatului European de Fotbal, un turneu ce trebuia să se desfășoare anul trecut, fiind amânat din cauza pandemiei.
După timpul regulamentar de joc, scorul a fost 3-3, asta după ce Franța a condus cu 3-1, două goluri fiind marcate de Benzema, jucător vedetă la Real Madrid, și unul de Pogba, starul lui Manchester United.
Pentru Elveția a înscris Seferovic de două ori, iar în minutul 90, Gavranovic a egalat.
La loviturile de departajare, elvețienii nu au ratat niciuna din calupul de cinci, în timp ce francezii au ratat-o pe ultima prin Mbappe. Elvețienii au câștigat cu scorul general de 8-7.
O echipă care să-și merită spectatorii
Confruntarea a fost atât de nebunească și unică încât un suporter al echipei elvețiene, care își exprima emoțiile în momente diferite ale partidei, trecând de la agonie, atunci când Franța era în avantaj, la extaz, atunci când Elveția a egalat, a devenit vedetă pe rețelele sociale.
Două imagini care-i arată trăirile au fost distribuite intens pe Twitter, Facebook și Instagram.
Însuși primarul Londrei postează imaginile pe Twitter cu mesajul: “Fotbal, pe toți dracii! Incredibil! Multe, multe felicitări Elveției. Le merită din plin”.
Cei 25.000 de oameni care au fost martorii unei partide de fotbal unice s-au pierdut în țesătura umedă a nopții de vară, una în care au trecut prin toate emoțiile și au regăsit bucuria pierdută în labirintul pandemiei.
Poate, undeva, acest meci a declanșat un mecanism subtil de mobilizare colectivă prin care cei ce se ocupă de fotbal în România au înțeles că așa cum se poate organiza un astfel de eveniment se poate construi și o echipă care să-și merite spectatorii.
