”Situația Ambasadei și a consulatelor române din Canada este de domeniul filmelor științifico-fantastice. Diaspora română din Canada este batjocorită prin serviciile pe care statul român le oferă.
Ambasada este acum deschisă, dar a fost mai mult închisă în ultimul an. Și este aproape imposibil să îți poți face o programare pentru întocmirea unui simplu act notarial”, ne-a povestit un român din Canada, sub protecția anonimatului.
Nu este pentru prima oară când românii din străinătate se plâng de umilințele pe care le îndură atunci când au nevoie de serviciile consulatelor.
O postare pe Facebook din luna februarie, în care se vorbea despre timpi de așteptare uriași, lipsa digitalizării sau telefoane la care de multe ori nu răspunde nimeni, a adunat peste 1.100 de comentarii de la români din toată lumea care spun că s-au confruntat cu aceleași probleme. Pot fi regăsite acolo mesaje din Castellon, Munchen, Copenhaga, Bonn, Montreal, Paris, Edinburgh, Londra, Stuttgart, Trieste, Toronto, Madrid, Milano, Berlin, Bruxelles, Bologna, Praga, Manchester, Atena, Barcelona, Salonic, Chișinău, Berna, Marseille, Belgrad, Dubai, Oslo, Dublin, Chicago.
Recent, am primit la redacție semnale de la români din Canada, exasperați de faptul că viața le este puternic perturbată din cauza modului în care funcționează relația lor cu statul român, prin intermediul ambasadei și a consulatelor.
Situațiile absurde în care sunt puși, conform relatărilor, denotă nu doar lipsă de organizare, ci și o lipsă crasă de interes a statului față de nevoile firești ale unor cetățeni români, de care politicienii își amintesc din 4 în 4 ani, la alegeri, după care îi lasă de izbeliște.
Problemele sunt confirmate parțial chiar într-un comunicat oficial:
”Persoanele care au trimis cereri pentru efectuarea unor servicii consulare și care au primit răspuns că aceste cereri au fost verificate, sunt rugate să se programeze în limita locurilor disponibile.
În prezent sunt circa 2.000 cereri trimise spre validare și peste 1.900 cereri verificate pentru care solicitanții se pot programa în limita locurilor disponibile săptămânal (lista programărilor săptămânale se deschide în fiecare zi de vineri pentru săptămâna care urmează) Datorită numărului foarte mare de cereri, deocamdată, timpul de verificare al cererilor poate depăși doua luni”, se arată într-un comunicat postat în luna aprilie pe site-ul MAE.
”Două luni ar fi ideal, superb...”, a comentat ironic unul dintre interlocutorii noștri, plecat în Canada de mai mulți ani.
Despre cum poți să faci sute de kilometri dus-întors inutil pentru că cineva de la București ți-a dat o informație greșită, despre pensionari care plâng pe la uși pentru că nu își pot ridica pensia cu lunile, despre programarea … programării după luni de așteptare sau imposibilitatea deschiderii unui cont bancar dacă nu parcurgi mii de kilometri în zbor, vă invităm să citiți în materialul care urmează, în care am decis de comun acord să nu publicăm niciun nume, pentru a nu afecta șansele cuiva de a obține documentele atât de necesare.
Jocul nervilor și al programărilor
”Când a murit tatăl meu, eu am venit în România ca să deschid succesiunea. Din păcate, pentru că în pașaportul meu canadian nu am numele mijlociu (aici este legal acest lucru), nu am putut face niciun act notarial.
Eu sunt plecată din România din 1993 și mai mult de jumătate din viața mea am trăit-o aici, în Canada, deci nu îmi sunt cunoscute legile din țară. Am aflat că, deoarece Canada nu a semnat Convenția de la Haga, actele notariale facute de un notar public în Canada nu sunt recunoscute în România și singurul loc unde se pot emite acte notariale recunoscute de sistemul judiciar român este ori Ambasada României, ori Consulatul României.
M-am întors în Canada. Aici începe nebunia.
Modus operandus ales de Ministerul Afacerilor Externe este să te înregistrezi la un website numit econsulat.ro - totul se face online și nu este ușor, trebuie să ai toate actele în regulă (copii de pașapoarte, certificate etc...) în formatul cerut de site.
Deci dacă nu ești prieten cu computerul, numai bunul Dumnezeu te poate ajuta de acum încolo. Și asta doar ca să te înregistrezi pentru a cere o programare! Iar dacă un act nu e în regulă, nu poți trece de această pre-selecție...
Da, o numesc pre-selecție, pentru că după ce, dacă, printr-o minune, ai înțeles toți termenii juridici la care trebuie să răspunzi și ai toate actele, mai aștepți câteva zile, în sfârșit primești în email o confirmare că cererea ta pentru o programare cu un notar la Ambasadă sau Consulat a fost aprobată.
La Ambasadă sau Consulat dacă suni, în general nu răspunde nimeni. În final ți se face o legătură cu o persoană mai mult sau mai puțin avizată din România (odată, când am sunat, fata care mi-a răspuns mi-a zis că ea nu știe ce să îmi spună, că ea e studentă și lucrează acolo part-time... în România)...
Din acest moment, începe jocul nervilor. În fiecare zi trebuie să intri pe website ca să vezi dacă - așa cum mi-a descris o "duamna" de la minister - "s-a mai deschis o șarjă de programări" - adică, dacă cineva de la Ambasada sau Consulat a avut bunăvoința să zică – ”Da, bine, mai dă și tu 10 ore la amărâții ăia din Toronto”.
Tu în acest timp, îți mănânci nervii încet și mărunt. Eu, de exemplu, după 2 luni în care am stat zilnic cu ochii în computer, am reușit să fac o programare... peste încă 4 luni.
La consulatul României din Toronto, la vremea respectivă, nu exista decât domnul consul, care venea o zi pe săptămână (deci vorbim de maximum 10 - 15 acte notariale pe săptămână la o populație de 50.000 de români doar în orașul Toronto – fără a vorbi de orașele aferente!)
Eu am reușit, dupa 8 luni, să fac un act notarial de împuternicire pentru deschiderea succesiunii. Dar aș avea foarte multe de povestit și mi-aș dori sa fiu vocea celor 250.000 de români nemulțumiți și mi-aș dori foarte mult ca cineva de la București să mă audă….”
Fără pensie luni de zile
”Mama e în Canada și își ia pensia din România. Sunt foarte mulți în situația asta, pentru că și-au adus aici și părinții. Și există o înțelegere între România și Canada ca pensia să poată fi transmisă, după atâția ani de muncă (la fel, și canadienii care se stabilesc în România pot să își ia pensia din Canada).
Când m-am dus la consulat, erau oameni care plângeau în fața ușii - nu își ridicaseră pensia de luni de zile, pentru ca nu puteau face împuternicire la ambasadă!
Eu, din fericire, am o situație materială destul de ok și pot să o ajut pe mama, dar sunt oameni care nu sunt în situația mea, care au 70 de ani și nu știu să opereze un calculator ca să se ducă pe e-consulat.ro, să încarce documente, poze…
Mai ales că trebuie încărcate în anumite formate, nu te lasă în Windows nu știu care, trebuie în Windows nu știu de care…Dacă nu cunoști sau nu ai pe cineva să te ajute, ești pur si simplu dat afară din sistem. Sistemul nu e făcut pentru acești oameni.
Apoi, problema se pune în felul următor: Pensia se transmite prin CEC. CEC-ul emite un card bancar (Visa sau Mastercard) care poate fi folosit oriunde, și aici în Canada. Numai că acest card expiră după doi ani. Și atunci, la fiecare doi ani, cei de aici, din Canada, sunt obligați să găsească pe cineva în România care să le ridice acest card și să îl trimită în Canada, că n-o să faci o astfel de călătorie la fiecare doi ani, costă 2.000 de dolari biletul. E mult, mai ales dacă ești pensionar.”
*********
”Eu m-am gândit sa fiu pro-active - cum se spune pe aici - și să îi fac și eu mamei mele cerere de programare pentru împuternicire pentru ridicarea cardului bancar de pensie... Din ianuarie până în prezent (iulie 2021, n.red.), am stat zilnic pe Internet să "prind o șarjă" de programări. Nu am prins niciuna.
Deci din ianuarie, dacă nu eram eu, mama mea, care are peste 80 de ani și nu știe să umble cu calculatorul - cum zice ea - nu și-ar fi putut ridica pensia pentru ca nu putea să facă un simplu act.
Nici măcar nu mi s-a răspuns că actele au fost verificate ca să mă pot califica pentru o programare... Deci aștept încă să aflu dacă pot fi programată - după care voi iniția jocul zilnic - vine sau nu șarja de programări.
Doamna de la MAE mi-a spus ”noi băgăm în fiecare zi o șarjă de locuri”. Nu e adevărat, dar și dacă bagă o șarjă de 2 locuri, adică 2 programări, sunt mii de români care se bat pe ele.
”Aveți răbdare!”
”Din cauza pandemiei și a restricțiilor de călătorie, plus a situației personale în care mă aflu, eu nu pot veni în România să fac acte notariale. Așa că mă aflu în situația de a trebui să dau o împuternicire pentru un act de partaj.
Am sunat la consulatul României, telefonul s-a auto-conectat în România, unde cineva din centrul MAE mi-a răspuns. Am vrut să aflu atât - cât durează până aflu data programării. Invariabil, răspunsul a fost - Nu știm. Însă și mai îngrijorător a fost răspunsul - Sunt mii de oameni în cazul dumneavoastră. Ceea ce știu și eu, pentru că văd nemulțumirea românilor de aici pe social media.
"Aveți răbdare!" mi s-a spus pe un ton ușor iritat, de către cineva de la MAE.
Nu știu ce păcate au de plătit românii din Canada guvernului român, însă știu că guvernul român nu are niciun fel de compasiune față de diaspora de aici.
La fiecare cădere de guvern, diaspora este prinsă în jocul politic. Însă nimic nu se face pentru diaspora.”
Informații greșite
”Când m-am dus la consulat, era un domn acolo care voia să își ridice pașaportul românesc. Pentru că nu știa exact ce acte îi trebuie ca să și-l ridice, dăduse înainte un telefon la consulat, telefonul a fost redirecționat automat la MAE call-center, de unde i-au dat …. informații greșite.
Omul, săracul, venise la Toronto de la 300 de km distanță ca să își facă pașaportul și cel de la ghișeu i-a spus: ”Păi, nu, nu trebuie actul ăsta, trebuie actul ăsta”.
Acum, gândiți-vă la săracul om, după ce a așteptat câteva luni (că aici și ca să-ți iei pașaportul durează…) a venit fericit la programare, dar pentru că persoana din România i-a dat datele greșite, n-a putut să și-l ridice.
Deci va trebui să intre din nou în sistem și cine știe când o să prindă o programare ca să își ridice pașaportul.
Este Kafka! Noi trăim Kafka în Canada. (Între timp s-a decis că nu mai e nevoie de programare pentru ridicarea pașapoartelor, dar domnul din cazul de mai sus, informat greșit din centrală, tot ar trebui să facă două drumuri lungi și costisitoare, ca să aducă actul corect - n.red.)”
Relația absurdă cu băncile
”În această perioadă am încercat să deschid un cont în România ca să pot face mai ușor transferul de bani reveniți dintr-o moștenire - o adevărată nebunie a la Eugen Ionescu.
Eu nu înțeleg cum se face business în România în aceste condiții. Nu există o formă de a deschide cont online decât dacă ești cetățean român cu domiciliul în România. Dacă ești stabilit în afară, nu poți. Există posibilitatea de a-ți deschide cont, însă doar dacă te duci personal cu pașaportul, ceea ce, vă dați seama, acum, cu pandemia, este imposibil.
Singura soluție pe care Banca Transilvania mi-a dat-o a fost ... să fac o împuternicire pentru asta - care e o glumă bună, pentru că trebuie să intru în sistemul imposibil al ambasadei și consulatului României ...
Am emailuri și emailuri în care am rugat banca să găseasca o soluție pentru asta. De fiecare dată primesc un răspuns standard, de parcă nu ar mai exista bunăvoință în lume. Toți suntem niște roboței care nu ieșim din linia de manufactură...
Iar banca mi-a cerut să fac o împuternicire cu apostilă, care nu se poate face decât în Ottawa. Deci eu trebuie să călătoresc 450 de km ca să fac acest document.
Iar eu sunt o persoană norocoasă, fiindcă locuiesc la 450 de km distanță, dar Canada e imensă. Dacă locuiam în Vancouver (o altă metropolă) și voiam să fac un document cu apostilă trebuia să ajung tot în Ottawa, ceea ce înseamnă 4.500 de km distanță. E strigător la cer!”
********
”Soțul meu a vrut să facă business cu România, la un moment dat, și acum un an a încercat să își deschidă un cont. Este imposibil dacă ești cetățean străin să îți deschizi un cont la o bancă din România. Nu poți decât dacă ai domiciliul în România. Și dacă te duci personal, se poate deschide numai cont personal, nu și business.
Deci cont personal poți să deschizi numai dacă te duci personal la bancă, ceea ce în timpul pandemiei a fost exclus.
Să zicem că ies din Canada, pentru asta trebuie să cheltuiesc mii de dolari ca să ajung în România să deschid un cont la bancă. Aici, în Canada, cineva poate să facă asta la Banca Ciprului, la o bancă austriacă, să zicem, intrând pur și simplu online. Nici nu trebuie să pleci din casă.
Bineînțeles că poți să deschizi un cont online și la o bancă din România, dar nu ți se dă posibilitatea să alegi faptul că ai domiciliul într-o altă țară, ți se spune NU, se blochează practic. Trebuie să pui o adresă din România, pe care tu nu o ai.
Am întrebat dacă nu poate cineva de la IT sa adauge țara, au spus ca nu se poate. Iar ei trimit răspunsuri standard. Când i-am rugat să trimită cererea mea unei persoane cu autoritate din bancă, mi-au zis că îmi vor da un răspuns în 15 zile lucrătoare (râde, n.red.). În 15 zile lucrătoare se pot schimba multe în lume!
Este de domeniul fantasticului…
Iar aici se interferează din nou cu ambasada, pentru că singurul mod în care poți deschide un cont la o bancă din țară este .. să împuternicești pe cineva ca să deschidă un cont pe numele tău. Și iarăși intrăm în circuitul de la început.
E un fel de nod gordian, un fel de cerc vicios, în care nu se poate funcționa”.
Certificat de naștere după un an
”Am citit acum în media despre o doamnă care a născut și de un an încearcă să își înregistreze copilul în România. Nu contează dacă părinții sunt sau nu și cetățeni canadieni, ei sunt și cetățeni români, noi avem dreptul să avem dublă cetățenie.
Trecea anul și săracul copil nu putea fi înregistrat în România fiindcă Ambasada nu funcționa, ca să facă acest lucru.
Dacă vă duceți pe paginile de Facebook ale consulatului sau ambasadei României din Canada o să vedeți o tonă de povești și comentarii de felul ăsta.”
DE CE?
”Poate cu SUA există alt sistem, dar la noi problema vine de la sistemul judiciar. Canada face parte din Commonwealth (alături de Australia, Noua Zeelandă etc) iar sistemul judiciar, de tip britanic, este complet diferit de cel european. Din cauza asta există divergențe care probabil sunt greu de depășit. Eu nu pot face un act notarial aici ca să fie luat în considerare ca legal în România și viceversa.
Asta este o mare problemă, pentru că îi forțează pe românii aflați în aceste țări să se ducă la ambasade și consulate, dacă vor să acționeze juridic, în orice formă, de exemplu, să își deschidă un cont în bancă, adică ceva foarte simplu. Ei trebuie să se ducă la ambasadă sau la consulat, ca să facă o împuternicire. Și pentru un certificat de căsătorie sau de naștere, la fel.
Dvs puteți să vă duceți la colțul blocului ca să faceți asta, veți găsi un notar. Eu ca să fac asta trebuie să mă duc online, să pun acolo toate actele și să aștept să îmi spună cineva Ai fost aprobat pentru programare! După care trebuie să intru pe site in fiecare zi.
Iar eu cred că aceeași problemă o au și cei din Australia, Noua Zeelandă, uitați-vă pe paginile lor, pe grupuri, la ”Români din Sidney”, de exemplu.”
Chestiuni organizatorice
”Sunt foarte puțini oameni care lucrează acolo, la consulat. Consulul vine o dată pe săptămână în Toronto din Ottawa, pentru că în Ottawa este ambasada.
Ottawa e un oraș mic, Toronto e un oraș foarte mare, e o metropolă, aici sunt 50.000 de români. Și totuși la Ambasadă, la Ottawa, lucrează mai mulți oameni decât la consulatul din Toronto, unde cred că sunt vreo 3.
Iar populația românilor din Canada a crescut. Datele sunt din recensământul din 2016, anul acesta s-a făcut un altul, vor fi alte date și pun pariu că vor fi mult mai mulți români decât acum 5 ani.
Și să știți că în timpul pandemiei ambasada a fost mai mult închisă decât deschisă, deși pentru noi e ceva vital, mai ales într-o țară unde nu poți să îți faci acte legale decât la ambasadă.
E o situație gata să explodeze.
Și nu mai există gândire normală. Tuturor le e frică să spună ce au de spus. Eu încerc să le explic uman: Eu nu pot să plec în România. Ajută-mă să fac asta!
Dar nu mai există umanitate. ”Nu, nu pot, trebuie să mergeți pe calea respectivă…””
Înainte era mai bine?
”Înainte era mai bine. Când acest sistem econsulat.ro nu exista, te duceai pur și simplu la ambasadă și îți făceai actul de care aveai nevoie. Sau dădeai telefon și întrebai: Pot să vin în ziua de…? Și îți răspundea o persoană, un om care știe despre ce e vorba, care este în Canada, care e notar acolo, la consulatul român. Nu îmi răspundea, ca acum, un student din România care habar nu are sau cineva care greșește…
Site-ul econsulat.ro nu ajută, din contră!
Ce e interesant e că eu sun la numărul din Canada și imediat mă transferă la București sau unde e acel call-center din România. Canadienii, români sau nu, nu pot vorbi aici la consulat!
Nici dacă un canadian vrea să se căsătorească cu o româncă, el nu poate să vorbească cu o persoană avizată care lucrează la consulatul din Toronto sau din Ottawa.
Este o bătaie de joc.
Se pornește de la presupunerea ”Lasă-i, că ăștia au!” Dar, totuși, sunt acte, asta ține de valoarea umană, cum mă vezi tu pe mine ca fiind parte din România. Tu aștepți de la mine ca român, ca cetățean, oarecum să aduc faimă acestei țări.
Nu există compasiune. Să găsești pe cineva să îi spui ”Ajută-mă! Înțelege-mă!”
Probabil că cel care lucrează în acel call-center primește mii de telefoane și a devenit oarecum inert la emoțiile noastre. Și, probabil, există și represiunea șefilor, care îi spun Asta trebuie să zici, asta trebuie să faci.
Am devenit oameni care spunem DA sau NU fiindcă așa ni s-a zis de sus. Nu mai e loc de gândire.
Și să știți că, datorită job-ului, eu sun la tot felul de ambasade. La cea cubaneză, de exemplu. Sau a trebuit să am de-a face cu ambasada Coreei de Nord, am avut astfel de clienți. Nu am pățit așa ceva!”
