Președintele României a spus că a parcurs pe bicicletă drumul de la reședința sa din cartierul Primăverii și până la Palatul Cotroceni pentru a încuraja modalitățile alternative de transport, mai sănătoase și mai ecologice.
Cu o zi înainte de acest episod pus în scenă de consilierii de imagine pentru ca șeful statului să apară într-o lumină bună în ochii publicului, pe o altă stradă din București, un bărbat de 39 de ani, care circula pe o trotinetă electrică, era aruncat în fața unei mașini de un motociclist cu care se șicanase în trafic.
Bărbatul a murit la scurt timp, iar motociclistul a fost reținut.
Într-o discuție cu un ofițer dintr-o secție de poliție, acesta a povestit că “polițiștii de la auto 90% din timp îl alocă actelor de violență din trafic”.
În Capitală, și nu numai, se circulă înfiorător. Aglomerația, blocajele și nerespectarea regulilor produc tensiuni care dau naștere la conflicte. Așa s-a ajuns ca în ultimii ani bătăile de la semafor să facă parte din cotidian, iar șicanările în trafic să apară în mod frecvent.
E un eșec al administrației orașului care e incapabilă să fluidizeze circulația și să ofere alternative funcționale la deplasarea cu automobilul personal.
Se vorbește mult despre soluții în această privință, dar se face puțin și încet.
Ca-ntr-o poveste absurdă, motociclistul care l-a agresat pe bărbatul de pe trotineta electrică era instructor și preda, atenție, “condus defensiv”.
Pentru ca toată întâmplarea să pară mai suprarealistă, același motociclist, de 52 de ani, e judecat pentru uciderea din culpă a unui biciclist.
Fapta s-a întâmplat în 2014, iar procesul nu s-a încheiat nici până acum.
Un instructor moto de “condus defensiv” ucide în trafic doi oameni, unul aflat pe bicicletă, celălalt pe trotinetă electrică.
A doua zi după ultima sa ispravă, președintele țării ne invită să mergem la birou cu bicicletele.
Nu cred că poate exista o înșiruire de fapte care se bat cap în cap în asemenea hal și care să descrie mai bine țara în care trăim.
Mă gândesc că, dacă i-aș povesti unui danez, de exemplu, această succesiune de evenimente, mi-ar spune că le-am inventat.
Dar aici, se vede încă o dată, dacă mai era nevoie, că atunci când există corupție, iar autoritatea publică nu-și face treaba, mor oameni.
Dacă procesul motociclistului pentru uciderea din culpă a primei persoane nu dura atâţia ani, atunci cel de pe trotinetă nu-și întâlnea sfârșitul într-un mod atât de violent și nedrept.
Acest caz ilustrează în mod tragic câte vieți se irosesc în România, câți oameni mor și sunt răniți, câte familii se destramă pentru că un polițist, un procuror sau un judecător nu-și fac treaba.
Dar mai presus de ei, cea mai mare responsabilitate o au oamenii politici care, o dată la patru ani, vin și cer votul oamenilor, făcând promisiuni pe care le uită imediat ce se văd cu sacii în căruță.
Călătoria pe bicicletă a lui Iohannis privită în contextul violentului eveniment anunță intrarea României într-o fază cronică a vidului de autoritate.
Dacă acest proces continuă, iar liderii nu-și asumă nicio responsabilitate, acest vid de autoritate, cum s-a întâmplat de atâtea ori în istorie, va fi umplut de cineva sau de ceva, până la urmă. Dar nu va avea nicio legătură cu democrația și libertatea.
La nivel de societate, avem o incapacitate cronică de a ține minte și de a trage la răspundere, mai apoi, liderii politici pentru faptul că nu-și țin promisiunile din programele politice.
N-aș vrea să fiu în locul celor care au avut puterea și datoria, în toți acești 7 ani, de a-l opri pe motociclist să comită noi acte de violență în trafic.
În fiecare noapte, trebuie să meargă la culcare, purtând povara unei vieți curmate pe nedrept. Oricât de nesimțiți ar fi, acolo, în întunericul nopții, sunt singuri cu demonii lor. Și nu le e deloc ușor.
