De când sunt descoperite comorile lumii antice în Grecia, Egipt, Mesopotamia, dar și în Roma și Pompei, foarte bine conservate de-a lungul timpului, la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea începe restaurarea acestora în vederea păstrării autenticității. Deoarece sunt expuse publicului larg, se înțelege foarte clar că acestea sunt lăsate moștenire de către înaintași și, de aceea, se lasă în continuare în patrimoniul cultural pentru posteritate.
Dacă vrei să afli ce reprezintă patrimoniul cultural, vei descoperi în continuare detalii importante, inclusiv exemple semnificative din România și modul în care se protejează în condiții optime pentru a fi lăsate moștenire generațiilor următoare.
Cuprins
1. Patrimoniu cultural - ce reprezintă?
Foto: Mika/ Pexels
Nevoia omului de cultură face parte din dezvoltarea acestuia pe tot parcursul vieții. În afară de operele de artă sau clădirile care se realizează în prezent, există o mulțime de monumente arhitectonice și vestigii istorice lăsate moștenire de către înaintașii noștri de-a lungul timpului. Astfel, publicul larg descoperă, explorează și înțelege din ce în ce mai bine ce reprezintă moștenirile acestea lăsate de înaintași. Dacă stai să conștientizezi după câți ani te poți bucura de unele din aceste moșteniri, valoarea lor este inestimabilă și merită efortul să fie conservate de-a lungul timpului.
Ce este patrimoniul cultural?
Conceptul de patrimoniu cultural este în strânsă legătură cu cuvântul „moștenire” și reprezintă o extindere a noțiunii de patrimoniu artistic, de-a lungul istoriei, grație ideii filozofului francez Henri Bergson care a scris foarte mult în acest sens.
Ca și definiție, conform legislației în vigoare din țara noastră, patrimoniul cultural reprezintă totalitatea bunurilor care rămân mărturie a credințelor, cunoștințelor, tradițiilor și valorilor, precum și o expresie a acestora, făcând abstracție de regimul de proprietate pe care îl au. Este adevărat că aceste credințe, cunoștințe, tradiții și valori sunt într-o permanentă evoluție și de aceea este necesară protejarea, dar și conservarea lor.
Astfel, Legea nr. 182 din 25 octombrie 2000 republicată privind protejarea patrimoniului cultural național mobil nu numai că prevede includerea acestuia în patrimoniul național, dar reglementează protejarea lui.
Când o comunitate transmite modul său de viață care se dezvoltă din generație în generație, putem vorbi de menținerea patrimoniului cultural prin: locuri, expresii artistice, obiecte, obiceiuri, practici, valori culturale.
Ce cuprinde patrimoniul cultural?
- Bunuri mobile și imobile, precum:
- bunuri arheologice și istorice;
- bunuri cu semnificație artistică;
- bunuri cu semnificație etnografică;
- bunuri de importanță științifică;
- bunuri de importanță tehnică.
- Expresii culturale imateriale sau patrimoniul cultural imaterial al umanității, precum:
- ritualuri specifice unor zone
- cântece populare
- jocuri populare
- tehnici specifice diferitelor zone ale țării
- Tradiții și obiceiuri care se mențin din generație în generație, precum:
- confecționarea ceramicii
- creșterea cailor lipițani
- confecționarea mărțișoarelor
- colindatul prin sate.
Ce este patrimoniul UNESCO?
Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), prin „Convenția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural” propune planul de protejare a bunurilor culturale din lume. Această lege este aprobată încă din anul 1972 și cuprinde o listă cu bunuri și locuri incluse în patrimoniul mondial, numit și „Patrimoniul Comun al Umanității”. Cu alte cuvinte, fiecare țară beneficiază de o listă cu bunuri culturale protejate de UNESCO și este în măsură să mențină permanent patrimoniul cultural.
Deoarece patrimoniul cultural cuprinde situri (situri istorice și arheologice), grupuri de clădiri (istorice sau culturale), monumente (monumente arhitectonice, sculpturi sau inscripții), putem afirma cu tărie că România este deschisă pentru conservarea permanentă a acestora și a semnat acordul încă din anul 1990. De atunci au intrat pe lista patrimoniului mondial UNESCO siturile din România.
2. Patrimoniu național - exemple semnificative din România
Foto: Reanimated Man X/Pexels
Există și Patrimoniul Digital UNESCO, care cuprinde toate informațiile necesare despre patrimoniul mondial, deosebit de utile pentru generațiile actuale și viitoare.
Ce cuprinde patrimoniul mondial UNESCO din România? Iată aici!
- Cele 7 Situri culturale
- Biserici din Moldova
- Biserica „Buna Vestire” din cadrul Mănăstirii Moldovița
- Biserica „Învierea Domnului” din cadrul Mănăstirii Sucevița
- Biserica „Sfântul Gheorghe” din cadrul Mănăstirii Voroneț
- Biserica „Sfântul Gheorghe” din cadrul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”
- Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din satul Arbore
- Biserica „Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Gheorghe” din cadrul Mănăstirii Humor
- Biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți.
- Mânăstirea Hurezi din Vâlcea
- Sate cu biserici fortificate din Transilvania
- Situl rural Biertan
- Situl rural Câlnic
- Situl rural Dârjiu
- Situl rural Prejmer
- Situl rural Saschiz
- Situl rural Valea Viilor
- Situl rural Viscri.
- Cetățile Dacice din Munții Orăștiei
- Sarmizegetusa Regia, de la Grădiștea de Munte
- Cetățuia, de la Costești
- Blidaru, de la Costești
- Luncani, de la Piatra Roșie
- Bănița
- Căpâlna.
- Centrul Istoric Sighișoara
- Biserici de lemn din Maramureș
- Biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, aflată în Bârsana
- Biserica „Sfântul Nicolae”, aflată în Budești
- Biserica „Sfânta Paraschiva”, aflată în Desești
- Biserica „Sfântul Arhanghel”, aflată în Rogoz
- Biserica „Sfânta Paraschiva”, aflată în Poienile Izei
- Biserica „Sfântul Arhanghel”, aflată în Surdești
- Biserica „Nașterea Maicii Domnului”, aflată în Ieud-Deal.
- Biserica „Sfântul Arhanghel”, aflată în Plopiș.
- Peisajul cultural minier de la Roșia Montană (aflat în pericol de exploatare)
- Cele 2 Situri naturale
- Delta Dunării
- Pădurile seculare și virgine de fag din Munții Carpați.
Mai mult decât atât, în Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO din România sunt incluse unele elemente care se mențin vii și astăzi grație implicării acestui organism internațional care promovează valorile, tradițiile și obiceiurile.
Patrimoniu cultural - exemple din Patrimoniul Cultural Național Imaterial:
- Ritualul Călușului
- Doina
- Artizanatul ceramic de Horezu
- Colindatul de ceată bărbătească
- Jocul fecioresc
- Tehnicile tradiționale de realizare a scoarței
- Practicile culturale dedicate zilei de 1 Martie- Mărțișorul
- Arta cămășii cu altiță sau a iei.
De când este Cămașa cu Altiță în Patrimoniul UNESCO se organizează diferite manifestări cultural-artistice și expoziții în diferite zone ale țării.
Propunerile sunt trimise de către România la UNESCO și aceasta verifică dosarele în vederea aprobării includerii în patrimoniul cultural mondial.
Există o Listă Indicativă a Patrimoniului Mondial UNESCO, unde România are 16 locuri și bunuri înscrise.
Pe de altă parte, Mersul ciobanilor cu oile la munte a fost înscris în patrimoniul național și urmează să fie recunoscut de UNESCO, drept care transhumanța se practică și astăzi în România.
Locurile și bunurile din România înscrise în Patrimoniul UNESCO cuprind 12 obiective culturale și 4 obiective naturale.
- Obiective culturale:
- Ansamblul monumental de la Târgu Jiu
- Ansamblul rupestru din Basarabi
- Bisericile bizantine și post-bizantine de la Curtea de Argeș
- Biserica de la Densuș
- Biserica Sfinții 3 Ierarhi de la Iași
- Frontierele Imperiului Roman din Dacia
- Frontierele Imperiului Roman din Limesul dunărean
- Mănăstirea Neamț
- Centrul vechi al orașului Alba Iulia
- Culele din Oltenia
- Centrul istoric și ansamblul de piețe din Sibiu
- Satele istorice Hollókő, rimetea și împrejurimile acestora.
- Obiective naturale:
- Masivul Retezat
- Pietrosul Rodnei
- Situl paleontologic Sânpetru
- Codrul Secular Slătioara.
Obiectele de patrimoniu din România sunt cuprinse în listele de:
- Bunuri cu valoare arheologică
- Bunuri cu valoare artistică
- Bunuri cu valoare cinematografică
- Bunuri cu valoare documentară
- Bunuri cu valoare etnografică
- Bunuri cu valoare istorică
- Bunuri cu valoare literară
- Bunuri cu valoare științifică și tehnică
- Bunuri cu valoare filatelică
- Bunuri cu valoare heraldică
- Bunuri cu valoare bibliofilă
- Bunuri cu valoare numismatică
- Bunuri cu valoare cartografică
- Bunuri cu valoare epigrafică.
Dintre acestea, se remarcă:
- Bunurile arheologice și istorico-documentare, precum: descoperirile arheologice, monedele, bijuteriile, sigiliile, drapelele, mărcile poștale, insignele, manuscrisele, documentele și tipăriturile, uniformele militare, instrumentele muzicale.
- Bunurile care au semnificație artistică, precum: operele de artă plastică (picturi, sculpturi, gravuri) și decorativă (sticlă, ceramică, metal, podoabe), obiectele de cult (icoane, mobilier).
- Bunurile care au semnificație etnografică, precum: piese de mobilier, unelte de uz casnic, ceramică, textile, pielărie, obiecte din materiale naturale, obiecte de cult, podoabe.
- Bunurile care au importanță științifică, precum: colecții și specimene rare de botanică, zoologie, anatomie și mineralogie.
- Bunurile care au importanță tehnică, precum: unicate de creații tehnice, rarități, prototipuri, matrițe și alte realizări ale tehnicii.
Toate bunurile din patrimoniul cultural național fac parte fie din tezaurul patrimoniului cultural național mobil, fie din fondul patrimoniului cultural național mobil, în funcție de încadrarea și importanța acestora.
Bunurile pot fi în proprietatea statului, a unităților administrativ-teritoriale, a persoanelor juridice de drept privat sau a persoanelor fizice, cu drept de administrare sau cu alte drepturi reale.
3. Patrimoniul cultural al României - cum se protejează în condiții optime
Foto: Reanimated Man X/Pexels
Protejarea patrimoniului cultural este o prioritate când vine vorba de Convențiile UNESCO, la care România participă prin desfășurarea diferitelor acțiuni. În caz de conflict armat se ratifică protejarea bunurilor culturale, în timp ce se protejează și patrimoniul mondial, cultural și natural. Se iau permanent măsuri de interzicere a importului, exportului sau transferului proprietății bunurilor culturale. Se protejează și se promovează expresia diversității expresiilor culturale, în timp ce se protejează chiar și patrimoniul cultural subacvatic. Toate aceste măsuri au o valoare universală excepțională, mai ales dacă există colaborare și onestitate între statele înscrise în această organizație internațională.
Comorile românești înscrise în patrimoniul cultural imaterial al umanității din lista aprobată în 2008 sunt menținute grație Convenției pentru salvgardarea acestora, semnată în 2003 la Paris, în cadrul căreia România participă cu cele 9 elemente:
- Doina- creație lirică, vocală sau instrumentală, specifică poporului român
- Ritualul Călușului- dans tradițional românesc al călușarilor, în Oltenia, Moldova și Transilvania.
- Prelucrarea ceramicii de Horezu în tehnici specifice locuitorilor din zona Horezu.
- Jocul fecioresc- un dans popular specific.
- Colindatul de către ceată bărbătească- cântări specifice tradiționale în perioada iernii.
- Tehnici tradiționale de realizare a scoarței
- Practici tradiționale asociate zilei de 1 Martie- Mărțișorul, mic obiect de podoabă legat cu un fir alb și altul roșu.
- Arta cămășii cu altiță sau iei este reprezentată de realizarea unor cămăși cu broderii sasu cusături tradiționale, specifice fiecărei zone.
- Tradiția creșterii cailor lipițani, cu abilități deosebite în arta spectacolului, concursurilor, călăriei și echitației. Acești cai execută cu măiestrie toate comenzile de dresaj și sunt foarte apreciați pe plan internațional.
În ultimii ani se vorbește chiar și de patrimoniul digital, care cuprinde totalitatea materialelor informatice sau documente fundamentale cu valoare inestimabilă. În cadrul Bibliotecii Digitale Mondiale găsești manuscrise, cărți rare, hărți, filme, fotografii, gravuri sau înregistrări audio rare. Cele două materiale despre România nu pot decât să ne onoreze: Hărțile Deltei Dunării din anul 1887 și Albumul de călătorie Prin Sudul Rusiei, Crimeea, via Ungaria, Valahia și Moldova din anul 1837.
Patrimoniul cultural imobil face parte din patrimoniul material care cuprinde clădirile, peisajele și artefactele.
Patrimoniul imaterial cuprinde limba, muzica, obiceiurile și tradițiile, în funcție de specificul fiecărei zone sau țări.
Patrimoniu național - exemple de obiective transfrontaliere sunt pădurile primare și bătrâne de fag din Munții Carpați și din alte regiuni ale Europei, încă din anul 2017.
Patrimoniul național UNESCO este de fapt parte din patrimoniul mondial și este sărbătorit la noi în România pe 16 noiembrie, conform Legii nr. 160 din anul 2013.
Când te gândești la exemple de patrimoniu nu este cazul să iei în calcul numai lucruri vechi, lucruri frumoase sau alte obiecte materiale care se doresc a rămâne pentru posteritate.
Principalele tipuri de patrimoniu (material și imaterial) cuprinde o varietate de exemple, care mai de care mai semnificative pentru cultura națională.
Acum, că ai aflat ce este patrimoniul național cultural este momentul să le transmiți urmașilor tăi toate aceste informații și să iei în calcul protejarea acestuia în condiții optime.
Pentru a ști ce este patrimoniul național, putem exemplifica prin împărțirea monumentelor istorice din țara noastră. Astfel, există monumente din grupa A, care au importanță națională și chiar mondială, precum și monumente din grupa B, care au importanță locală. Patrimoniul cultural local poate cuprinde, la rândul său, monumente arheologice (fortificații dacice, orașe antice), arhitecturale (cetăți, castele, palate, cule), memoriale sau funerare (case memoriale, cruci de hotar, cimitire) și de for public (busturi, statui).
De când unele state au cerut ajutorul UNESCO pentru salvarea bunurilor din patrimoniu aflate în pericol, s-au luat tot felul de măsuri salvatoare și de conservare la nivel mondial, național și local.
Nevoia oamenilor de a-și afirma superioritatea prin evidențierea celor mai semnificative creații ale inteligenței acestora a generat conceptul de patrimoniu, care se pare că a început încă din Antichitate. Astfel, cele șapte monumente care au fost denumite minuni ale lumii antice (Marea Piramidă din Gizeh, Statuia lui Zeus din Olimp, Templul Zeiței Artemis din Efes, Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rhodos, Farul din Alexandria și Grădinile Suspendate ale Semiramidei) au deschis drumul către adoptarea unor măsuri de protejare pe plan internațional și nu numai.
Prin urmare, dacă vrei să fii permanent în temă cu cele mai noi și mai interesante detalii cu privire la patrimoniul cultural, te poți informa fie în sistem online, fie vizitând comorile românești înscrise în acest patrimoniu pentru a le lăsa moștenire urmașilor tot mai multe informații și bunuri.