Tinerii din ziua de azi sunt un model când vine vorba despre incluziunea socială. Perspectiva plină de idealuri și contextul în care s-au dezvoltat îi fac să ”mute munții” pentru țara lor. Mihai Cucu-Dumitrescu este un astfel de tânăr, sportiv de performanță care a revenit în țară după studii și care îi călăuzește pe tinerii defavorizați peste tot în lume reprezentând România la competiții internaționale de scrimă.
”De la o vârstă foarte fragedă am înțeles de ce echipele bine construite merg mai departe, de ce munca și constanța depășesc talentul, de ce mentoratul poate schimba viața cuiva în bine sau rău în egală măsura sau de ce procesul e mult mai important decât rezultatul pe moment”, spune Mihai Cucu-Dumitrescu, jurat în Juriul pentru Impact Social de la Gala Societății Civile 2024
Mihai este managerul comunității de ONG-uri și Întreprinderi Sociale a BCR Social Finance, managerul comunității de Fellows și Alumni a Aspen Institute Romania și co-fondatorul & președintele Asociației Sword Nation.
Mihai lucrează în mod activ cu sute de organizații, mii de beneficiari și comunități diverse, la nivel național si internațional, cu scopul promovării mobilității și incluziunii sociale.
Să ne cunoaștem: Spune-ne câteva cuvinte despre tine și ce te-a inspirat să te implici anul acesta în jurizarea Galei Societății Civile?
Salutare, sunt mihai, îmi place să îmi scriu numele cu literă mică, am 29 de ani, îmi împart timpul profesional între lucruri care îmi fac plăcere și în care cred. Sunt căsătorit cu Ana, mă încăpățânez să nu renunț în domenii în care nu am talent, cred că mă uit prea mult spre ce urmează și uit să mă bucur de ce se întâmplă în prezent.
Este primul an în care sunt implicat în jurizarea GSC și am bucuria de a cunoaște și înțelege mai în profunzime multe dintre proiectele care generează impact în România. Am spus “da” invitației, pentru că e o ocazie de a analiza proiectele înscrise în competiția GSC prin filtrele dezvoltate de Ashoka, filtre care au avantajul enorm de a privi generarea de impact social prin prisma schimbării sistemice și schimbării de perspectivă.
Campania GSC 2024 vorbește despre binele comun. Ce înseamnă pentru tine bine comun?
Îmi place să văd modurile în care inițiativele cu care intru în contact contribuie la binele comun.
Nu mă refer doar la inițiativele ONG-urilor, ci și la cele de antreprenoriat social, de business, ale instituțiilor publice locale, centrale, sau acțiunile punctuale ale indivizilor.
Cred că binele comun e ceva ce construim împreună și este în continuă adaptare la nevoile noastre ca societate. Într-adevăr, sectorul de impact are o responsabilitate în plus, cea de watchdog al binelui comun, iar asta face ca GSC si Juriul pentru Impact propus de Ashoka să fie cu atât mai relevant în această perioadă.
Și dacă vorbim despre binele comun, care crezi că este minima implicare pe care ar trebui să o aibă fiecare cetățean al României pentru a contribui la binele comun?
Fără cetățeni activi, curioși, dornici de a vedea și genera schimbare în bine în jurul lor, cred că orice comunitate sau societate are dificultăți în a-și continua acest drum lung, către binele comun.
Probabil o primă formă de implicare individuală ar fi să adere la orice formă de asociere cu alți cetățeni – poate o implicare activă în asociația de proprietari, în grupul de părinți de la școala copiilor, un ONG din cartier sau un ONG mare cu a cărui misiune simt că sunt aliniați.
Dialogul și asocierea între persoane cred că stau la baza unei societăţi sănătoase și oferă șansa unei conversații deschise în care putem explora ceea ce ne apropie sau desparte.
Tu cum contribui la binele comun?
Sunt recunoscător pentru întrebarea asta, fiindcă mi-a amintit că sunt norocos și fericit că fiecare din inițiativele și proiectele în care sunt implicat să aibă un impact în comunitate, să contribuie la binele comun și să ofere celor din jur oportunități de creștere și îmbunătățire a propriei condiții.
Vine însă la pachet cu o responsabilitate pe care o accept cu multă seriozitate, pentru că deși observ rezultatele muncii mele și ale colegilor mei din diferite organizații, realizez și că acest proces e dificil și consumator de resurse.
Iar efectul, pentru mine, ia diferite forme: tineri care își pun întrebări despre propriul rol de viitori lideri în comunitățile din care fac parte, comunităţi care cresc, organizații care își măresc capacitatea de a genera impact prin ceea ce fac, un sport nobil din România care își păstrează tradiția și crește organic, copii care își descoperă creativitatea și încrederea în propriile forțe sub ochii mei.
Ce mesaj ai transmite grupurilor de inițiativă și comunității în ansamblu pentru a încuraja și a mobiliza cât mai multe persoane să se implice în inițiative pentru binele comun?
Le-aș spune, în primul rând, că fac o treabă extraordinară și că munca lor e văzută și are impact. Iar pentru ca acest impact să fie amplificat, e nevoie de implicarea cât mai multora dintre noi în inițiativele care fac România un loc mai bun, mai inclusiv, mai generos cu toate resursele pe care le are de oferit.
Cred că e un moment important pentru societatea noastră, iar ONG-urile și întreprinderile sociale au rolul de a ține sub o privire atentă schimbările care se produc în jurul nostru.
În al doilea rand, la nivel individual și din proprie experiență, implicarea în inițiative pentru binele comun are marele beneficiu că ne oferă satisfacția de a fi luat parte la ceva mai mare decât noi inșine, la ceva ce contribuie şi la bunăstarea altora. Iar cu acest gând în minte fiecare final de zi are mult mai mult sens.
Care crezi că sunt cele mai importante trei ingrediente pentru ca o inițiativă să aibă un impact real în societate?
Principala frumusețe şi totodată dificultate în a analiza impactul social e cât de greu cuantificabil este. Iar asta face și ca rețeta care a funcționat pentru o inițiativă să fie foarte greu de aplicat de altele.
Însă aș alege viziunea, pragmatismul și dedicarea ca principale ingrediente pentru o inițiativă cu un impact amplu în societate. Viziunea e cea care asigură că soluția găsită e inovativă și ancorată în cauzele și nevoile reale care au generat problema, astfel încât să ducă la o schimbare sistemică și de mindset a unui grup larg de persoane.
În același timp, în lipsa unei abordări pragmatice și a unui număr (neașteptat de…) mare de nopți nedormite, viziunea rămâne la stadiu de idee, iar impactul real în societate nu este atins.
Privind mai atent în CV-ul tău, putem spune că ești un tânăr luptător pentru binele comun la cel mai înalt nivel. Vreau să ne spui ce te motivează pe tine și care a fost, poate, experiența care ți-a dat direcția la nivel profesional?
Ideea de “tânăr luptător” e interesantă pentru că duce cu ideea la o confruntare. Și nu e neapărat foarte departe de adevăr. Dar împotriva cui luptăm? Eu, personal, mă lupt împotriva stagnării și a inegalității.
Sunt motivat de idealul accesului egal la oportunități și văd în jurul meu cum copii și tineri defavorizați își imaginează, văd, simt și apoi își folosesc propriile aripi.
Mai văd cum organizații își redefinesc modelul de funcționare și ajung să fie mai sustenabile și mai pregătite pentru viitor. Mă motivează, pe scurt, potențialul nedescoperit al oamenilor și al creațiilor lor fascinante.
Direcția la nivel profesional, la fel ca multe alte aspecte ale vieții mele, a fost dată de experiența mea de sportiv de performanță. De la o vârstă foarte fragedă am înțeles de ce echipele bine construite merg mai departe, de ce munca și constanța depășesc talentul, de ce mentoratul poate schimba viața cuiva în bine sau rău în egală măsura sau de ce procesul e mult mai important decât rezultatul pe moment.
Probabil ăsta e motivul pentru care sportul cred că este cel mai eficient instrument de incluziune socială și educație non-formală. Și va mai rămâne mult timp, independent de orice evoluții tehnologice sau sociale.
Care este speranța ta pentru noile generații și ce ți-ai propus tu să faci pentru ele?
Speranța mea pentru noile generații este că vor trăi într-un mediu în care vocile lor să conteze și să fie implicate în procesele de luare a deciziilor care le impactează viețile.
De asemenea, mai sper ca fiecare copil să aibă acces la acel mix de resurse, oportunități, învățare formală și informală de care are nevoie pentru a-și îmbunătăţi condiția, a-și depăși limitele și a deveni un adult liniștit și productiv.
Diferențele de oportunități între copiii din diverse medii este uriașă și creează un gap care deja ne afectează întreaga societate, iar efectele acestui gap vor crește din ce în ce mai mult.
Ce-mi propun este să ajung, prin programele de incluziune socială și educație pe care le concept împreună cu colegii mei, la toți copiii care nu văd în jurul lor speranța și care nu au pe nimeni să le spună că sunt buni, că sunt talentați, că și vocea lor contează.
Am noroc să lucrez cu mulți copii și tineri – sute pe an, în diferite forme. Cu mulți dintre ei am conversații despre cele mai profunde convingeri despre natura umană și rolul comunităților noastre, pe alții îi ghidez prin momente de foarte mare tensiune în care încearcă să își canalizeze toate capacitățile către un obiectiv, iar cu alți tineri călătoresc peste tot în lume reprezentând România la competiții internaționale de scrimă.
Am, deci, multe contexte în care să îi văd în acțiune, să îi ascult și să le simt forța de a genera schimbare. Generația tânără vine cu foarte multe calități și multă viziune. Trebuie doar să creăm spațiu pentru ca ei să nu fie doar viitorul, ci și prezentul.
Ai studiat în afară, probabil ai fi avut mult mai multe oportunități de dezvoltare acolo. De ce ai ales să te întorci în România și care este viziunea/scopul tău?
Cred că oportunitățile de dezvoltare mai mari din afară pot fi și o preconcepție. Cu siguranță, sunt foarte relative la fiecare persoană, la obiectivele pe care le are și la care îi sunt valorile.
Studiile din Italia și Marea Britanie au fost, într-adevăr, esențiale pentru devenirea mea, pentru deschiderea perspectivelor și găsirea misiunii personale, însă oportunitățile de creștere profesională reale au venit din România și în România.
Motivul pentru care m-am întors în țară în 2018 a fost că îmi doream să generez cât mai mult impact social prin munca mea, în comunitatea în care crescusem.
Calculul nu a fost complicat: am luat în considerare cunoștințele mele, potențialul de implementare a ideilor mele și înțelegerea societății, culturii și istoriei din țara mea, iar rezultatul nu a fost neapărat pe gustul părinților mei, dar cu siguranță în favoarea creșterii mele: am revenit în România. Iar de atunci, fiecare săptămână și rezultatele pe care le generează mă conving că a fost cea mai buna alegere!
Știu că nu e un experiment ușor, dar îl recomand cu multă convingere tuturor!