Într-un amplu material intitulat “Copiii nu sunt bine. Cum îşi ratează şansa Generaţia Covid”, Financial Times trage un semnal de alarmă cu privire la situaţia tinerilor, care, deşi mai puţin predispuşi la forme grave de COVID-19, sunt mai afectaţi decât alte grupuri de impactul pe care pandemia îl are asupra economiei.
Pandemia a amplificat tendinţe deja existente, printre care salariile mici, stagnarea pieţei muncii şi creşterea datoriilor studenţilor. Una dintre consecinţele acestei situaţii este dezvoltarea unor sentimente ostile faţă de generaţiile mai în vârstă, arată un sondaj internaţional derulat de Financial Times.
“Nu suntem în asta împreună. Generaţia millennials trebuie să îndure cea mai mare parte a sacrificiului în această situaţie. Dacă voi nu aveţi grijă să nu ajungem şomeri şi mai săraci, de ce ar trebui să vă protejăm?”, întreabă Polina R., 30 de ani, din Montreal, Canada.
Milioane de tineri din întreaga lume s-au mutat înapoi cu părinţii din cauza pandemiei de coronavirus.
În martie, luna în care noul coronavirus a silit Organizaţia Mondială a Sănătăţii să declare pandemie globală, surorile Mary şi Meg Finnegan, 27 de ani, respectiv 22 de ani, şi-au părăsit apartamentul din Brooklyn şi s-au întors în casa părintească, în New Jersey. Cele două săptămâni cât plănuiau să stea s-au transformat în câteva luni. Pe măsură ce situaţia epidemiologică începea să se agraveze, li s-au alăturat şi ceilalţi fraţi.
Cazul familiei Finnegans este departe de a fi unic. În Statele Unite, numărul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 şi 29 de ani care locuiesc cu părinţii este mai mare ca oricând.
Jurnaliştii britanici au stat de vorbă cu tineri din diverse părţi ale globului despre modul în care viaţa le-a fost afectată de pandemie.
Juyeon Lee from Daegu, 25 de ani, din Coreea de Sud, a absolvit facultatea în august şi încearcă de atunci să-si găsească un loc de muncă.
“Nu vreau să mă infectez pentru ca atunci căutarea unui job va fi şi mai dificilă. Mă simt inutilă”, spune tânăra.
Sunt tineri care şi-au pierdut locul de muncă la începutul pandemiei, iar pentru locuitorii ţărilor în curs de dezvoltare acest lucru înseamnă de multe ori imposibilitatea de a întreţine mai multe generaţii care depind de un membru al familiei. Acesta este cazul lui Komal Kadam, 28 de ani, din India. “Mi-e teamă de orice. Pot să-mi găsesc un nou job? Cum îmi voi plăti împrumuturile? Am multe pe cap”, spune tânăra.
Nu toţi tinerii se tem de posibilitatea de a se infecta sau de a transmite virusul. “Nu am respectat recomandările. Am călătorit peste graniţe de două ori şi am fost în baruri, restaurante şi cinematografe de zeci de ori”, recunoaşte Polina din Montreal, referindu-se la lockdown-ul din primăvară.
“Toleranţa mea la risc este ridicată şi refuz să mă opresc din a mă bucura de viaţă când nimeni nu are niciun plan şi oamenii aflaţi la putere nu îşi asumă niciun un risc personal”, adaugă ea.
Pierderea încrederii în liderii politici, care cunoaşte un declin la nivel mondial încă din 2016, şi sentimentul că pandemia este prost gestionată sunt prevalente printre participanţii la sondaj.
“Suntem toţi învinuiţi pentru o criză de leadership”, afirmă Anthony, 23 de ani, din Franţa.
În special tinerii americani şi britanici se plâng de faptul că guvernele din ţările lor au avut un răspuns inconsistent sau au acţionat prea târziu.
“Generaţiile Z şi millennials sunt mai inclinate decât generaţiile mai în vârstă să creadă că situaţia din ţara lor este scăpată de sub control”, spune Naumi Haque, vicepreşedinte senior la compania de cercetare Ipsos.
Mulţi dintre tinerii chestionaţi mărturisesc că au avut gânduri de autovătămare.
“Somajul, dificulăţile privind sănătatea mintală, incertitudinea cu privire la când se va sfârşi această situaţie alcătuiesc o perspectivă dezolantă. La un moment dat am luat în considerare sinuciderea”, spune James, 30 de ani, din Londra.
Cinci dintre cei zece copii ai familiei Finnegan au început să facă terapie de la izbucnirea pandemiei. “În fiecare săptămână cineva avea o cădere nervoasă”, povesteşte Mary.
“Lucrurile au fost foarte stricte cât timp am locuit cu părinţii mei în vârstă. Acum, după ce am devenit o călugăriţă alcoolică timp de şase luni, voi risca Covid pentru şansa de a avea din nou o întânire”, spune Mary.
Sunt tineri care au găsit şi părţi pozitive în această situaţie, susţinând, de exemplu, că le-a oferit oportunitatea de a se reconecta cu familia şi cu natura, de a se rupe de mediul toxic de la birou şi de a cheltui mai puţin.
C.S.