România supraviețuiește în pandemie datorită oamenilor cu suflet care își dedică viața și cariera pentru a face bine celor din jur. Gabriela Alexandrescu, președintele Salvați Copiii România, este unul dintre acești oameni către care medicii și-au întors privirile în ultimele luni.
Atunci când Institutul Inimii de la Târgu Mureș a cerut sprijin astfel încât medicii și pacienții de acolo să nu fie puși în pericol, ea nu a stat pe gânduri și a activat imediat fondul de urgență.
Nu a stat pe gânduri nici când medicii de la Spitalul Grigore Alexandrescu din București au avut nevoie de un ventilator respirator performant pentru cei mici ajunși pe secție.
Și situațiile au fost nenumărate, dar niciodată ignorate.
Organizația sa luptă acum ca fiecare copil să poată reveni la școală, și să nu resimtă nedreptatea inegalităților sociale.
Gabriela Alexandrescu este doctor în sociologie, are studii în management, economie și drept umanitar internațional. A urmat cursul de specializare în drepturile copiilor la Universitatea din Gent, Belgia.
Cu o experiență de peste 20 de ani, a coordonat de-a lungul timpului cercetări în domeniul drepturilor copiilor, a susținut cursuri și a derulat acțiuni de advocacy și lobby pentru îmbunătățirea implementării drepturilor copiilor și creșterea protecției acestora împotriva abuzului, neglijării și exploatării.
Aș vrea să ne spuneți mai multe despre dumneavoastră și despre motivul care v-a determinat să vă dedicați cariera copiilor care au nevoie de sprijin.
De 30 de ani de când sunt în echipa Salvați Copiii România - pentru că, iată, au trecut trei decenii, chiar dacă privit retrospectiv timpul pare comprimat – am încercat să dau voce copiilor care, în tot zgomotul acesta de fond aproape permanent, nu sunt auziți.
Au fost, pe rând, în cei 30 de ani așa: copiii din orfelinate, aceia pe care cine i-a văzut în 1990 i-a păstrat pe retină pentru toată viața, atât de crunte erau imaginile; copiii exploatați prin muncă; copiii victime ale abuzurilor și victoria de a fi impus o legislație care să incrimineze abuzul de orice fel contra copilului a fost în numele tuturor copiilor; copiii vulnerabili socio-economic, cei pentru care educația e un drept doar formal, pentru că, în viața de zi cu zi, pentru ei e un efort colosal să poată avea acces la școală; copiii născuți prematur, care mor, dacă maternitatea nu are aparatură medicală performantă.
După cum vedeți, după 30 de ani am înțeles poate cea mai prețioasă lecție: de fapt, toți acești copii mi-au dat mie voce. Și vorbindu-vă despre ei, v-am povestit despre mine și drumul meu umăr la umăr cu Organizația Salvați Copiii.
Cum v-a găsit criza Covid?
Pe teren. Eram în plină campanie de dotare a maternităților din România, în cel de-al nouălea an al programului de combatere a mortalității infantile.
Nu am pus pe hold acest program, nici nu aveam cum, întrucât, pentru ca un prematur sau un nou-născut cu patologii severe să supraviețuiască, nu există amânări. I-am asigurat pe medicii extraordinari cu care lucrăm de atâția ani, căutând soluții concrete pentru sistemul de neonatologie, că nu renunțăm la cauza acestor copii.
Tot împreună cu medicii, am deschis un front comun și anti-COVID-19.
La debutul pandemiei, Organizația Salvați Copiii a deschis două linii majore de intervenție – sprijinirea urgentă a medicilor și sprijinirea copiilor vulnerabili, în risc crescut de excluziune și marginalizare, pe fondul acestei crize care le-a tăiat practic accesul la servicii sociale de bază.
A fost deschis un Fond pentru spitale, iar astăzi sunt peste 65 de unități medicale care au accesat acest mecanism.
Practic, organizația a creat un hub de dialog cu medicii și a identificat atât surse de finanțare, cât și surse de achiziții, pentru că a fost mult mai greu să aduci în țară echipamente de protecție, ventilatoare de suport respirator.
Sunt peste 5.500 de cadre medicale pe care le-am sprijinit activ, cu peste 200.000 de articole medicale, 43 de spitale, 80 de cabinete ale medicilor de familie (județul Suceava) și e un proces în derulare, pentru că în fiecare zi este procesată o solicitare nouă.
În același timp, a fost creat un mecanism de sprijinire a copiilor vulnerabili, care nu au avut acces la educația online și astfel s-au trezit în situații discriminatorii.
Asistenții sociali și-au continuat munca în teren, sprijinind familiile afectate de sărăcie cu alimente, cu bunuri de strictă necesitate, dezinfectanți și materiale educative, ajungând la peste 4.000 de copii în întreaga țară.
Și pentru că izolarea socială strictă la care a fost supusă populația României are potențialul de a crea probleme mari din punct de vedere emoțional și psihologic părinților, a fost înființat un număr telefon gratuit, Family Tel 0800070009 cu sprijinul Digi România.
Ați publicat un raport cu pagini întregi de lucruri pe care le-ați făcut pentru ca niciun copil să nu simtă presiunea care apasă pe sistemul medical românesc. Care a fost însă cea mai dificilă misiune pe care ați îndeplinit-o de la începutul pandemiei și până acum?
Nimic nu a fost simplu în această perioadă. Din primele zile, au început să vină mesaje de la medici. Ne cereau sprijinul pentru ca ei și pacienții lor să nu fie puși în pericol. Vă dau exemplul Institutului Inimii, de la Târgu Mureș.
Imediat ce echipa de medici coordonată de prof. dr. Horaţiu Suciu ne-a cerut ajutorul, am activat fondul de urgență pe care l-am deschis pentru echiparea spitalelor.
Am reușit să mobilizăm resurse și să punem la dispoziția spitalului echipamentele de protecție și aparatura medicală de care avea atâta nevoie.
Din estimările medicilor, în România se efectuează anual aproximativ 450 de intervenții cardiovasculare pediatrice, dintre care 300 sunt realizate la Târgu Mureș. Începând cu anul 2005, au fost operați peste 3.600 de copii, dintre care peste 500 de nou născuți în urgență.
Echipamentele care au ajuns la spitalul din Târgu Mureș, centru medical de excelență și care realizează intervenții chirurgicale de o complexitate mare, sunt:
- Aspirator cu aburi
- Echipamente de protecție (mănuși, măști FFP2, măști în trei straturi, viziere, halate chirurgicale, botoși)
- Mașină de frecat aspirat BD 38/12 C Bp Pack
- Mașină de frecat aspirat BD 43/25 C Bp Pack.
- Ecograful cu două sonde
Apoi, a fost apelul de la Spitalul Grigore Alexandrescu din București. Riscau să piardă un ventilator respirator performant, pe care îl aveau, practic, împrumutat.
Ne-am mobilizat peste noapte, am identificat fonduri și am reușit ca de vineri până luni să îi liniștim pe medici și să le asigurăm aparatul necesar intervenției medicale.
Și nu, nu ne-am imunizat pe traseu la aceste apeluri cu adevărat dramatice. Fiecare dintre ele ne-a durut și mobilizat totodată.
La fel de grea însă a fost imaginea copiilor uitați. Copiii care, fără laptop sau tabletă și fără acces la Internet, au fost practic scoși în afara școlii.
O dramă de proporții, cu consecințe sociale și emoționale pe termen lung. De aceea, trebuie să ne asigurăm că marginalizarea lor nu se va mai întâmpla.
Copiii vor la școală, pentru că e dreptul lor universal și garantat.
Or, când educația e online doar pentru cei privilegiați, vorbim despre o încălcare gravă a drepturilor.
Suntem tot pe teren, așadar, vorbim cu autoritățile naționale și locale, pregătim pedagogi, am deschis școli speciale pentru restabilirea dreptului la educație.
A fost ceva ce v-ați propus să realizați și nu ați reușit, în această perioadă?
Prefer să spun că încă nu am reușit. Vreau să nu rămână niciun medic fără răspuns și sprijin și niciun copil în afara sistemului de educație.
Situația în care ne aflăm, din punct de vedere epidemiologic, nu este nici pe departe aproape de un sfârșit fericit. Din contră, oamenii par să nu mai aibă răbdare, iar asta sabotează munca medicilor și a celor care donează sau strâng bani pentru spitale. Ce mesaj aveți, în acest moment, pentru români?
Să nu uite că solidaritatea e capitalul social cel mai prețios și că binele comun înseamnă, de fapt, ca fiecare dintre noi să își poată crește copiii într-o societate funcțională.
Mai aveți speranța că România ”se va face bine”?
România a parcurs un traseu lung și dificil în cei 30 de ani de când există și Salvați Copiii România. Au fost lucruri care s-au făcut bine și chiar răni care s-au vindecat sau se vindecă.
Speranța mi-o dozez pentru ca politicienii care ajung la putere să facă din interesul superior al copilului cu adevărat o prioritate. Să nu propună reforme fără radiografii de sistem și să coboare cu noi, pe teren.
România se va face bine când noi toți vom face bine.
Ce planuri aveți pentru Salvați Copiii România?
Așa cum spuneam, Salvați Copiii România are 30 de ani. Planul meu e ca în următorii 30, organizația să rămână consecventă și să dea în continuare voce tuturor copiilor.
Citește și: