În doar câțiva ani am trecut de la reziliență la procrastinare. Cuvinte intrate recent în vocabularul curent pentru a descrie comportamente de când lumea. Doar că unele comportamente ne-au ajutat să ajungem aici, în 2024, iar altele nu duc nicăieri…
Adevărul este că orice drum are un punct de pornire și un moment pentru atingerea acelui punct. Nu trebuie pași mari, trebuie un prim pas. Acel prim pas. Apoi, la fel ca respirația, urmărirea drumului devine ceva natural la care nu ne mai gândim prea mult.
Dar pentru pornire, trebuie să avem un drum și o destinație, o țintă. Mai trebuie și să fim pe drumul potrivit, pentru că altfel fiecare pas ne poartă într-o lume necunoscută și, oricât de rezilienți suntem, tot simțim nevoia unor ancore, fie în familie, prieteni, pasiuni sau ambiția că ne urmărim un vis sau un proiect important.
Ar mai putea să fie frica de ce urmează, nepăsarea față de consecințe sau o stare de depresie care ne face să nu mai vedem vreun drum pentru noi.
Dar ce înseamnă procrastinare? Pe scurt, amânare. Pe lung, „amânarea începerii realizării unei sarcini sau activități, până când termenul-limită se apropie foarte mult sau chiar este depășit, ceea ce duce la consecințe negative” (sursa).
Mai ales pentru ceea ce nu are suficiente ancore în prezent, amânăm până când nu mai sunt alternative. Amânarea face de multe ori ca sarcinile simple să fie mai complicate. Ies de pe drumul de care scriam mai devreme pentru a ilustra comportamentul față de o sarcină simplă, cumva legată de motivul pentru care am ales titlul articolului: curățarea de praf.
E ușor de văzut cum, dacă lași mai multe zile praful să se adune, nu mai este atât de rapidă și simplă sarcina îndepărtării lui. Poate nu mai ajunge o „plimbare” cu aspiratorul. Dacă a fost umezeală, praful s-a metamorfozat. Dacă a stat destul de mult, s-a transformat de-a dreptul într-un „monstru”, iar ceea ce putea să fie o sarcină de minute, acum cere ore.
Dar dacă maschezi praful și lași pe altcineva să se ocupe de el?
Cuvântul anului 2024: procrastinare. Da, pentru că 2024 are patru rânduri de alegeri, pentru că începutul de an arată calcule fiscale evident eronate și promisiuni fanteziste, dar cei care se ocupă de ele se folosesc de procrastinare sperând că vor ajunge problema altora și oricum vor avea încă 4-5 ani în care să procrastineze mai departe.
Dacă pentru unii procrastinarea este strategie câștigătoare, pentru cei mai mulți este drumul care nu duce nicăieri. Așa că atunci când apare nevoia repetată de amânare, poate nu suntem pe drumul corect, poate grijile adunate ne fac să nu mai vedem drumul sau poate suntem politicieni în anul electoral 2024.
Dacă nu suntem în ultima categorie, să nu facem din procrastinare cuvântul anului și pentru noi. Orice drum începe cu un prim pas. Oricât de greu ar fi. Un pas făcut la timp ne dă ocazia să ne bucurăm mai mult de drum!
Împreună schimbăm lumea în care trăim!