Există o legătură directă între sărăcie și nivelul educației, între partidul care câștigă alegerile și capacitatea de dezvoltare a localităților, județelor sau regiunilor, între locuitorii din sud și est și cei din vest.
1 din 5 români e sărac, dar sunt mai mulți săraci în sudul și estul țării decât în vestul ei. În afară de București și perimetrul adiacent, Ardealul pare să avanseze cel mai repede, mai ales acolo unde PSD nu a avut control în ultimii 20 de ani.
În nord-vestul țării, de pildă (județele Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu-Mare, Sălaj), gradul de sărăcie e comparabil cu cel din Austria sau Germania. Deși în regiunea de nord-vest există și două județe rămase în urmă, Bistrița-Năsăud și Sălaj, Bihor și Cluj compensează însă, pentru că acolo standardul de trai se apropie tot mai mult de cel occidental.
În schimb, cea mai mare rată a riscului de sărăcie sau excluziune socială s-a înregistrat în regiunea sud-est, 46,9%, regiune care cuprinde județele Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea, Vrancea, urmată îndeaproape de regiunea sud-vest Oltenia (care are în componență Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea). Cea mai mică rată s-a observat în regiunea București-Ilfov (19,2%).
Există explicații istorice și politice ale disparităților regionale, fiindcă majoritatea județelor aflate în zonele de sărăcie accentuată sunt controlate de PSD.
În plus, o hartă cu sumele și numărul proiectelor europene accesate de fiecare județ în parte întărește ideea că județele roșii, adjudecate la alegerile din 2020 de PSD, se află - cu o singură excepție - în urma celor în care sunt preponderenți liberalii și cei de la USR.
De pildă, cei mai mulți bani europeni au fost atrași de București-Ilfov, Cluj, Constanța, Iași, Timiș, Bacău.
Nu e de mirare că cele mai mari salarii din economie sunt în Bucureşti, Cluj si Sibiu, toate cu o medie de peste 5.000 de lei net pe lună. Un angajat din Capitală, de pildă, câștigă 5.800 de lei net pe lună, ceea ce înseamnă aproape dublu față de salariații din Teleorman, unde sunt cele mai mici venituri din țară.
Nu e întâmplător că, în zonele cele mai sărace, copiii au rezultatele cele mai slabe, dacă luăm în calcul Evaluarea Națională din 2023. Topul performanțelor slabe e condus de județele Teleorman, Călărași, Vaslui și Botoșani, toate fiefuri tradiționale ale PSD, în care primarii nu prea reușesc să atragă fonduri europene și nici investițiile străine nu ajung.
Altfel spus, există o legătură directă între sărăcie și nivelul educației, între partidul care câștigă alegerile și capacitatea de dezvoltare a unei localități, a unui județ sau a unei regiuni. Între investițiile străine și veniturile oamenilor.
La întrebarea de ce România rămâne pe ultimele locuri din Uniunea Europeană în clasamentul sărăciei, probabil că răspunsul ar trebui să înceapă de la educație: cât investește statul în învățământ în orașele și județele cele mai rămase în urmă? Dar în infrastructura acestora? Cum ar putea să iasă din sărăcie o localitate, dacă nu există soluții de recalificare a celor aflați în deplinătatea forțelor și dacă nu sunt create condiții pentru atragerea investițiilor?
Creșterea salariului minim pe economie prin lege și pornind de aici majorările veniturilor tuturor e doar una din soluții pentru ieșirea din negura sărăciei. Fiindcă acest salt are nevoie de susținere în economie.
În România, potrivit ultimelor date ale Institutului Național de Statistică, aproape un sfert din populația țării a fost afectată de „deprivare materială și socială gravă” în 2022, iar aproximativ 600.000 de persoane au muncit puțin sau deloc anul trecut.
Cei mai afectați de sărăcie sunt copiii până la 17 ani, în proporție de 27%, și cu același procentaj și tinerii între 18 și 24 de ani. Marii vulnerabili sunt cei aflați la începutul vieții și cei care se îndreaptă spre finalul ei.
Dacă în anul 2022 nu s-ar fi plătit pensiile şi celelalte ajutoare sociale, aproape jumătate din populaţie (45,0%) s-ar fi situat sub pragul sărăciei relative şi în mod evident situaţia s-ar fi înrăutăţit în cazul persoanelor vârstnice peste 65 de ani. Practic, 85% dintre pensionari nu s-ar fi descurcat dacă dintr-un motiv sau altul nu ar fi primit pensia de la stat.
Potrivit analizei Institutului Național de Statistică, în România există 6,5 milioane de persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială, ceea ce înseamnă aproape o treime din electorat, dacă scădem copiii aflați în situații limită.
Acești oameni sunt în mare măsură dependenți de sprijinul statului și deci pot deveni victime ale promisiunilor electorale excesive. AUR se îndreaptă în mod special către ei, dar și PSD are platforme tradiționale în această direcție, la care se adaugă pensionarii, pentru care social-democrații sunt gata să arunce bugetul de stat în aer.
Eliminarea sărăciei nu se poate face însă doar cu ajutoare. Guvernul ar trebui să pornească de la cauzele care provoacă subdezvoltarea economică în anumite zone. Investițiile eficiente în educație ar putea fi vitale, fiindcă schimbarea mentalităților și a tendințelor de așteptare a ajutoarelor de la stat nu poate avea loc fără o nouă perspectivă asupra educației.