Dintre cei 86.263 de copii care au unul sau ambii părinți plecați să muncească în afara țării, 3.500 se află într-o situație suplimentară de vulnerabilizare, în sistemul de protecție specială.
Pentru a preîntâmpina separarea copiilor de familii, Organizația Salvați Copii deschide două noi programe locale în județele Argeş şi Dâmboviţa, în cadrul proiectului ”Servicii integrate pentru copii în risc”, al cărui scop este reducerea numărului de copii care intră în instituții de tip rezidențial.
Datele oficiale procesate la finalul anului 2019 arată că 15.858 de copii din România au ambii părinți plecați în străinătate. Dintre aceștia, 14.786 au rămas în îngrijirea rudelor până la gradul IV, iar 952 se se află în sistemul de protecţie specială, fie la asistent maternal, în centre de plasament sau în grija altor persoane.
Lor li se adaugă alți 11.143 de copii proveniți din familii monoparentale și unde părintele unic lucrează peste graniță. Dintre aceștia, 1.239 de copii se află în sistemul de protecție socială.
Dintre cei 59.262 de copii care au un singur părinte plecat, 1.309 se află în sistemul de protecție specială, fiind expuși unor riscuri suplimentare de vulnerabilizare, atât socială, cât și educațională și psihologică.
”Copiii deja percep ca abandon plecarea părinților, chiar dacă la nivel rațional li se explică motivele pentru care aceștia muncesc în alte țări. De aceea este crucială menținerea relației cu părinții, precum și integrarea psiho-educațională.
În plus, contextul cauzat de pandemie aduce traume suplimentare și nevoia de protecție”, a explicat Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România.
Pentru identificarea și monitorizarea copiilor expuși riscului de separare de familie, cu accent pe copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, Salvați Copiii va constitui două rețele interinstituționale locale și va derula întâlniri tehnice de lucru pentru îmbunătățirea procesului de identificare și monitorizare, scopul fiind diminuarea riscului de separare de familie.
Noile programe se vor derula în perioada 3 iunie 2020 – 2 iunie 2023.
Valoarea totală a proiectului ”Servicii integrate pentru copii in risc” este de 4.520.437,51 lei, din care valoare cofinanțare UE: 3.842.371,92 lei și valoarea eligibilă nerambursabilă din bugetul național: 678.065, 59 lei.
Intervenţiile urmăresc atingerea următoarelor rezultate:
- Reducerea numărului de copii care intră în instituții de tip rezidențial, prin dezvoltarea de servicii comunitare destinate prevenirii separării copilului de părinți în județele Argeş şi Dâmboviţa (2 centre de zi în localităţile Piteşti şi Târgovişte şi 2 programe de intervenţie în comunitate).
- Îmbunătățirea procesului de identificare și monitorizare a copiilor expuși riscului de separare de familie în judeţele Argeş şi Dâmboviţa şi la nivel naţional. Concluziile, recomandările și propunerile formulate în urma întâlnirilor de lucru ale rețelelor interinstituționale din proiect şi ale activităţilor cu grupul țintă vor fi cuprinse într-un raport care va fi pus la dispoziția factorilor decidenți de la nivel local (de ex. primăria Piteşti, primăria Târgovişte, DAS Piteşti, DAS Târgovişte, CJ Argeş, CJ Dâmboviţa, DGASPC Argeş, DGASPC Dâmboviţa) şi de la nivel central (ANDPDCA, Ministerul Muncii), în vederea formulării de politici publice coerente și funcționale și propunerii de tipuri de intervenții cât mai targetate, astfel încât să răspundă eficient nevoilor copiilor aflați în risc de separare de familie.
- Oferirea de servicii sociale complexe pentru 230 de copii expuși riscului de separare în cele două judeţe.
Parteneri în proiect vor fi: DAS Piteşti, DAS Târgovişte, şcoli gimnaziale din Piteşti şi Târgovişte
CONTEXT:
Rezultatele unui studiu desfășurat de Charles Nelson, Nathan A. Fox, Charles H. Zeanah[1] cu copiii din Centrele de plasament din România, în cadrul Proiectului de Intervenție Timpurie „București” (PITB), scot la iveală consecințe adânci și pe termen lung ale instituționalizării.
Cercetarea a pus în evidență efectele instituționalizării copiilor (grupul I) asupra dezvoltării lor până la vârsta de 8 ani, comparativ cu copiii care, deși abandonați, au beneficiat de măsura îngrijirii în sistem familial (grupul II), pe de o parte, și cu copiii crescuți în familiile de origine (grupul III), pe de altă parte.