În mai puţin de o lună, în România au fost înregistrate 14 cazuri de variola maimuţei. Dr. Cristian Oancea, managerul Spitalului de Boli Infecţioase Victor Babeş din Timişoara, a explicat cum se manifestă variola maimuţei şi care sunt elementele care o diferenţiază de alte afecţiuni cu care până într-un punct se poate confunda uşor.
Specialistul spune şi care este perioada de incubaţie a virusului şi de ce este atât de important ca pacientul să se autoizoleze încă de la primele simptome de boală, chiar dacă acestea nu au ajuns şi în stadiul apariţiei erupţiilor cutanate.
El nu exclude posibilitatea ca acelaşi pacient să facă şi SARS-CoV 2, şi variola maimuţei.
Perioada de incubaţie
„Această variolă a maimuţei este o infecţie virală rară, care se transmite direct sau indirect de la animal la om. Chiar dacă virusul este rezistent, această variolă a maimuţei nu este o boală foarte contagioasă, ca ea să se răspândească de la individ la individ necesită un contact direct, prelungit, foarte apropiat.
În acest moment, cazurile pe care le avem în spaţiul din ţara noastră sunt toţi bărbaţi care au avut un contact strâns şi apropiat.
Pe de altă parte, simptomele sunt uşoare, majoritatea pacienţilor depăşesc foarte bine aceste probleme la nivel de zile, maxim săptămâni, fără să fie nevoie de tratament de specialitate. Perioada de incubaţie poate să varieze între 5 şi 14 zile, trebuie să fim atenţi la erupţiile cutanate, veziculoase, pe corp”, a explicat dr. Oancea.
Înainte de erupţii, apar alte simptome la varioala maimuţei
Mărirea în volum a ganglionilor limfatici, durerile musculare şi articulare sunt simptome care preced apariţia erupţiilor cutanate specifice bolii variola maimuţei.
Totuşi, simptomele pot fi comune şi altor afecţiuni până la apariţia leziunilor cutanate, inclusiv Covid 19, aşa că pacienţii trebuie să se autoizoleze încă de la primele simptome de boală şi să ţină legătura cu medicul, spune dr. Oancea.
„O atenţie deosebită la aceste adenopatii care sunt mai pronunţate la pacienţii care dezvoltă variola maimuţei. Aceste umflături ganglionare, ganglioni limfatici măriţi în volum. Pot să apară şi aceste dureri musculare, artralgii, mialgii, simptome care preced apariţia erupţiilor cutanate.
Esenţa este ca cei care au simptomatologie să se prezinte la colegii de la boli infecţioase şi să urmeze sfaturile lor. Putem să internăm sau pot să se autoizoleze la domiciliu.
Poate să dureze câteva zile în care simptomele, durerile musculare, articulare, starea de pseudo-viroză care se pot suprapune cu alte infecţii respiratorii, de exemplu. Şi atunci pacienţii pot să aibă şi anumite stări febrile sau sub febrilităţi şi de asta la început, când apar aceste simptome, este mai bine ca pacientul să se autoizoleze şi, după aceea, apar acele bube, acele pustule care ne atrag atenţia şi trebuie să vină pentru diagnostic de specialitate şi să fie recoltat”, a explicat medicul.
Cum se transmite variola maimuţei
Contactul apropiat şi prelungit este modalitatea prin care se ia boala, pe căi multiple.
Medicii recomandă evitarea contactului prelungit cu o persoană cu simptomatologie, dar şi cu obiectele care pot fi contaminate de aceasta.
Medicii se protejează în spital împotriva bolii, întocmai cum fac împotriva Covid. Mănuşile au un rol esenţial în evitarea contaminării.
„Virusul nu se răspândeşte cu uşurinţă între persoane, deci trebuie contact apropiat. Se poate transmite prin tract respirator, prin ochi, nas, gură, prin fluide corporale, tocmai de asta unul dintre sfaturi este evitarea timpului de contact fizic apropiat prelungit cu o persoană care are această simptomatologie sau, bineînţeles, un contact prelungit cu obiectele contaminate de acea persoană.
În spital, mai ales, mănuşi când consultăm bolnavul, deci sunt măsurile pe care noi le luăm în mod obişnuit tocmai ca să nu ne infectăm, pentru că este o boală infecto-contagioasă, dar autolimitată, simptomele, odată ce apar, pot să dureze zile sau săptămâni, până acum la pacienţii pe care i-am avut în observaţie au durat câteva zile şi noi nu am avut cazuri cu complicaţii”, a precizat medicul.
Când se dau antibiotice
Şi variola maimuţei, la fel ca oricare altă afecţiune, poate să dea complicaţii.
Dacă se ajunge la suprainfecţie bacteriană, se pot administra inclusiv antibiotice, spune doctorul.
Vaccinul creat pentru imunizare împotriva variolei clasice poate avea un anumit grad de protecţie şi în situaţia noii boli, variola maimuţei, crede acesta.
Pentru cazurile uşoare de boală, se merge fie pe lipsa tratamentului, fie pe simptomatice atunci când este nevoie.
„Fiecare boală poate să dea anumite complicaţii. În acest caz, pot să fie infecţii secundare, pot să fie bronho-pneumonii, stare de sepsă, encefalite etc.
În acest moment, tratamentul simptomatic este cel mai indicat, urmând ca pe măsură ce simptomele cresc în intensitate şi nu se remit să se caute tratamente specifice. Vorbim totuşi de o boală nouă. Specialiştii în acest moment caută tratament, sunt anumite vaccinuri pentru asta, încă sunt la început aceste lucruri.
În ceea ce priveşte vaccinul împotriva variolei simple, se pare că un grad de protecţie există, nu ştim procentual cât la sută suntem protejaţi de acest lucru, dar un grad de protecţie poate să existe, cred că este primul vaccin care a fost făcut, în secolul 18, şi a schimbat practic istoria Medicinei, pentru că a salvat milioane de vieţi.
Este o nouă tulpină şi trebuie tratată ca atare, adică cu foarte mare prudenţă.
De la antiinflamatoare cu spectru larg, dacă simptomele persistă şi survin suprainfecţii, dacă este de natură bacteriană, putem să dăm şi antibiotice, depinde de la caz la caz.
Pentru acele pustule de la nivelul pielii, ştiu că sunt o serie de unguente care să mai scadă din intensitatea mâncărimilor. În principiu, ele se remit după un timp, dar aceste pustule comparativ cu variola normală sunt mult mai accentuate şi mult mai dure”, a explicat dr. Oancea.
De unde ştim că este variolă şi nu Covid?
Anamneza pacientului este în acest punct foarte importantă, spune dr. Oancea. Ambele infecţii sunt posibile simultan.
„Aici foarte importantă este anamneza pacientului, să interogăm pacientul, să vorbim cu pacientul şi să ne spună istoricul lui din ultimele două săptămâni, contacţii şi unde suspicionează pacientul că s-a infectat. Poate să fie această evoluţie cu ba4, ba5 într-un spaţiu aglomerat, poţi să iei SARS-CoV-2, poate să fi avut un contact strâns în trecutul apropiat, tocmai de asta anamneza este esenţială în a face stânga sau dreapta.
Bineînţeles, nu am avut încă, dar putem să avem suprapunere de patologii, şi variola maimuţei, şi SARS-CoV-2, nu excludem acest lucru, adică o suprainfecţie şi de natură virală cu SARS-CoV-2.
Fac o paralelă între România şi Europa. Sunt focare izolate, boala este autolimitată, trebuie un contact foarte apropiat, în acest moment este la bărbaţi, dar nu excludem posibilitatea să treacă şi la femei".
Nu o să vorbim niciodată de o pandemie
Vestea bună este că nu o să vorbim niciodată de o pandemie.
"Putem să avem focare diseminate, dar ele sunt autolimitate, dar trebuie prudenţă. Nu ştim în viitor acest nou virus cum o să-şi schimbe tiparul.
În primul rând, persoana care suspectează că are virusul să se prezinte la o clinică de boli infecţioase. Trebuie prudenţă, trebuie evitat contactul apropiat cu persoanele care prezintă simptomatologie chiar dacă în primele zile aceste simptome nu sunt cu acele erupţii, trebuie igienă corporală adecvată şi unde se ştie că au fost aceste focare trebuie evitat şi trebuie prudenţă”, a recomandat dr. Cristian Oancea.