Un român de 87 de ani s-a vindecat de COVID-19, după o lună de spitalizare, iar cazul său ar putea deveni un punct de pornire pentru o nouă strategie referitoare la internarea și externarea pacienților infectați cu noul coronavirus, consideră dr. Oană Sever-Cristian, medic primar Medicină de Familie și formator.
El și-a postat observațiile despre acest caz pe site-ul Asociației Medicilor de familie București-Ilfov.
Este vorba de un pacient de 87 de ani, cu diverse afecțiuni (fost fumător, dislipidemic, cardiostimulat permanent DDDR pentru boală de nod sinusal, cu insuficiență cardiacă congestivă clasa II și purtător de hepatită virală B și C). Acesta și-a chemat medicul de familie într-o vizită la domiciliu, în urma unor simptome precum tuse productivă și dificultate de respirație.
Consultul a relevat un murmur ușor la plămâni și o saturație a oxigenului de 80%, sub nivelul normal, astfel că medicul l-a trimis la spital, cu suspiciunea de infectare cu noul coronavirus.
Pacientul a fost internat în secția de medicină internă a Spitalului de Urgență București, unde s-a confirmat pneumonia cu SARS-CoV-2. I s-au făcut multe analize și i s-a administrat un tratament complex, iar după o lună a fost declarat vindecat și externat.
Dr. Oană Sever-Cristian a luat în calcul evoluția a două sindroame care sunt pot fi urmărite de către medicul de familie în ambulatoriu: sindromul inflamator și sindromul trombotic.
„Pentru aceasta vom urmări evoluția a trei parametri care pot fi ușor dozați în ambulatoriu: neutrofilele, limfocitele și D-Dimerii. Voi încerca să corelez evoluția acestor parametri cu starea clinică a bolnavului. Am ales acești parametri biologici deoarece neutrofilele reprezintă imunitatea nespecifică a organismului (reacția primară nespecifică de apărare), limfocitele reprezintă imunitatea specifică (reacția secundară specifică de apărare), iar D-Dimerii reflectă riscul trombotic. În plus, în acest caz particular, din nefericire am putut urmări evoluția riscului trombotic în absența tratamentului antigoagulant (epistaxisul major)”, scrie medicul, care detaliază în continuare evoluția acestor parametri la pacientul respectiv.
Pacientul avea la internare 10.400 de neutrofile, 200 de limfocite și D-Dimeri=9477 ng/ml. După 3 zile de tratament anticoagulant și antiinflamator D-Dimeri= 2724ng/ml, neutrofile=6600, limfocite=300.
A doua zi după oprirea Fraxiparinei (dar continuând Dexametazona): D-Dimeri=19040ng/ml, neutrofile= 7300, limfocite= 400.
După 11 zile, declinul D-Dimerilor (fără tratament specific) a continuat ajungând la 3184 ng/ml, neutrofilele au ajuns la 2800, iar limfocitele la 640.
„Cred că aici a fost punctul de inflexiune biologic, când pacientul a început să se vindece, adică inflamația nespecifică a intrat în remisie, imunitatea specifică a început să se manifeste, iar sindromul trombotic a scăzut. După încă trei zile a început să se simtă bine din punct de vedere clinic. După zece zile s-a negativat testul PCR pentru SARS-CoV-2”, arată medicul citat.
Oană Sever-Cristian susține că acest caz ridică câteva probleme interesante privind internarea și externarea pacienților infectați cu SARS-CoV-2.
„Când internezi pacientul? Desigur PCR pozitiv, simptomele și SpO2 rămân esențiale. Dar pentru pacientul confirmat PCR și asimptomatic? Aici cred că ar fi cazul să facem o hemoleucogramă completă și dozarea D-Dimerilor (sunt mai ieftine decât testul PCR). Dacă pacientul rămâne asimptomatic, după 5-7 zile ar trebui să repetăm aceste investigații. Dacă ele sunt normale și pacientul este tot asimptomatic cred că și medicii și pacientul pot dormi linștiți, cu pacientul în izolare la domiciliu până la negativarea PCR.
Când externezi pacientul? Dacă hemoleucograma și D-Dimerii sunt acceptabili (plus restul semnelor clinice și SpO2) cred că poți externa pacientul și să-l trimiți în izolare la domiciliu până la negativarea PCR.
Această atitudine rațională ar putea elibera multe paturi de spital și ar scădea costurile. Observația particulară din acest caz rămâne să fie confirmată, sau nu, de medicii practicieni care au astfel de cazuri. Contribuția lor este esențială atât pentru a salva vieți cât și pentru a evita suferința și risipa”, încheie medicul.
C.P.