Enterocolita este o inflamație a intestinului gros și subțire.
Cuvântul este o combinație de enterită, inflamația intestinului subțire, și colită, inflamația intestinului gros, cunoscut mai frecvent sub numele de colon. Când ambele părți ale intestinului sunt inflamate, puteți experimenta simptome severe, inclusiv durere și diaree.
În articolul de mai jos vom aborda azi cauzele acestei afecțiuni, câte tipuri sunt de enterocolită, ce tratament se impune în caz de enterocolită la adulți sau la copii și bineînțeles cum putem preveni această afecțiune.
Dar mai întâi de toate, ce produce această afecțiune?
Cauzele enterocolitei
Enterocolita poate fi cauzată de o varietate de factori. Printre aceștia, se numără:
Infecții bacteriene
Bacteriile patogene precum Salmonella, Escherichia coli (E. coli), Campylobacter și Shigella sunt cauze comune de enterocolită. Aceste bacterii sunt adesea găsite în alimente contaminate, cum ar fi carne insuficient preparată sau fructe de mare și legume nespălate.
Consumul de alimente sau lichide contaminate poate duce la infectarea intestinului subțire și a colonului, declanșând enterocolita.
Infecții virale
Rotavirusul, norovirusul și adenovirusurile sunt exemple de virusuri care pot provoca enterocolită. Acestea sunt adesea răspândite prin contactul direct cu persoane infectate sau prin consumul de alimente și lichide contaminate.
Virusurile afectează mucoasa intestinală, ducând la inflamație și simptome caracteristice enterocolitei, cum ar fi diareea și crampele abdominale.
Reacții alergice sau intoleranțe alimentare
Unele persoane pot dezvolta inflamație intestinală ca răspuns la alimentele la care sunt alergice sau intolerante. De exemplu, persoanele cu intoleranță la lactoză pot experimenta simptome de enterocolită după consumul de lactate.
Boli inflamatorii intestinale
Boala Crohn și colita ulcerativă sunt două tipuri de boli inflamatorii intestinale care pot provoca enterocolită. În aceste afecțiuni, sistemul imunitar atacă greșit țesutul sănătos al tractului gastrointestinal, ducând la inflamație cronică.
Consumul de alimente sau lichide contaminate
Consumul de alimente sau lichide care au fost contaminate cu bacterii, viruși sau alți agenți patogeni poate duce la enterocolită. Igiena slabă a alimentelor sau apa contaminată pot fi surse de infecții intestinale.
Stresul și anxietatea
Stresul și anxietatea pot afecta funcționarea normală a sistemului digestiv, făcându-l mai susceptibil la inflamație și alte tulburări digestive, inclusiv enterocolită.
Tipuri de enterocolită
Enterocolita poate fi clasificată în mai multe tipuri în funcție de cauza care stă la baza ei și de caracteristicile sale.
Enterocolita necrozantă
Enterocolita necrozantă este o formă rară și severă de enterocolită caracterizată prin inflamație gravă și necroză (moarte tisulară) a intestinului subțire și/sau gros. Aceasta este o afecțiune gravă și de obicei necesită intervenție medicală imediată.
Simptomele includ durere abdominală severă, distensie abdominală, diaree cu sânge, vărsături și febră înaltă. Starea generală a pacientului poate fi grav afectată.
Această afecțiune poate duce la complicații severe, cum ar fi perforația intestinală (găuri în peretele intestinal), septicemia (infecție generalizată), șocul septic și insuficiența multiplă de organe.
Enterocolita necrozantă poate apărea la sugari prematuri sau nou-născuți, în special cei care sunt născuți cu greutate scăzută sau au probleme de sănătate preexistente. De asemenea, poate apărea și la adulți, deși este mai rară în această grupă de vârstă.
Tratamentul enterocolitei necrozante implică de obicei internarea în spital, administrarea de antibiotice intravenoase pentru a trata infecția, hidratare intravenoasă pentru a corecta pierderile de fluide și electroliți, și, în unele cazuri, intervenție chirurgicală pentru a îndepărta țesutul necrozat sau a repara eventualele perforații. Diagnosticul și tratamentul precoce sunt esențiale pentru a reduce riscul de complicații și pentru a îmbunătăți prognosticul.
Enterocolita pseudomembranoasă
Enterocolita pseudomembranoasă este o afecțiune intestinală cauzată de proliferarea excesivă a bacteriei Clostridium difficile (C. difficile) în intestinul gros, care produce toxine ce duc la inflamație și formarea de pseudomembrane (straturi de celule moarte și fibrină) pe mucoasa intestinală.
Enterocolita pseudomembranoasă este adesea declanșată de administrarea prelungită de antibiotice cu spectru larg, care pot perturba echilibrul normal al florei intestinale, permițându-i lui C. difficile să se multiplice în exces.
Simptomele includ diaree severă (uneori cu sânge sau mucus), crampe abdominale, febră, greață și vărsături.
Diagnosticul se face de obicei prin identificarea toxinei C. difficile în scaun sau prin alte teste de laborator. Uneori, poate fi necesară o sigmoidoscopie sau colonoscopie pentru a vizualiza direct mucoasa intestinală.
Tratamentul implică de obicei administrarea de antibiotice specifici pentru a eradica infecția cu C. difficile, cum ar fi metronidazolul sau vancomicina. Uneori, se pot utiliza și alte tratamente, cum ar fi probioticele, colestiramina sau transplantul de microbiotă fecală (FMT).
Enterocolita hemoragică
Enterocolita hemoragică este o formă gravă de enterocolită caracterizată prin sângerare activă în tractul gastrointestinal. Această afecțiune este adesea asociată cu infecția bacteriană cu o tulpină specifică de Escherichia coli, denumită Escherichia coli enterohemoragică (EHEC), în special cu serotipul O157:H7.
Enterocolita hemoragică este cauzată de infecția cu E. coli enterohemoragică, care produce o toxină numită Shiga. Această toxină poate afecta mucoasa intestinală, cauzând inflamație și leziuni, și poate provoca sângerare.
Simptomele includ diaree sângeroasă (care poate fi severă), crampe abdominale puternice, greață, vărsături și uneori febră. Sângerarea poate duce la dezvoltarea anemiei și poate fi însoțită de simptome asociate cu pierderea de sânge, cum ar fi oboseala și paloarea.
Enterocolita hemoragică poate duce la complicații grave, cum ar fi sindromul hemolitic-uremic (SHU), care implică distrugerea globulelor roșii, afectarea rinichilor și scăderea numărului de trombocite. Aceasta este o urgență medicală și necesită tratament prompt.
Diagnosticul se face de obicei pe baza simptomelor caracteristice și a unei istorii recente de expunere la alimente sau lichide contaminate. Analizele de laborator, cum ar fi analiza scaunului și testele de sânge, pot fi utilizate pentru a confirma infecția și pentru a evalua severitatea.
Tratamentul enterocolitei hemoragice poate implica administrarea de lichide și electroliți pentru a preveni deshidratarea, monitorizarea și tratamentul complicațiilor, cum ar fi sindromul hemolitic-uremic, și administrarea de antibiotice sau alte medicamente pentru a reduce durata și severitatea simptomelor.
Ce simptome are enterocolita
Simptomele enterocolitei pot varia în funcție de cauza subiacentă a afecțiunii, severitatea ei și de persoana afectată. În general, simptomele comune ale enterocolitei pot include:
- Diaree: Poate fi prezentă diareea acută sau cronică, care poate fi apoasă sau conține sânge sau mucus. Frecvența scaunelor poate fi crescută.
- Crampe abdominale: Durere sau disconfort în abdomenul inferior, care poate fi intermitent sau constant și pot fi exacerbate de alimentație sau eliminarea scaunului.
- Greață și vărsături: Unele persoane pot experimenta greață și vărsături însoțind diareea și crampele abdominale.
- Balonare și flatulență: Senzația de umflare a abdomenului și producția excesivă de gaze pot fi prezente.
- Febră: În cazurile de enterocolită cauzată de infecții bacteriene sau virale, febra poate fi prezentă ca răspuns al organismului la infecție.
- Oboseală și slăbiciune: Pierderea de lichide și electroliți prin diaree poate duce la o stare de deshidratare și la oboseală.
- Sângerare rectală: În unele cazuri, enterocolita poate provoca sângerare rectală, în special atunci când este implicat colonul.
Cum diagnosticăm corect enterocolita
Diagnosticul corect al enterocolitei implică adesea o combinație de istoric medical, examinare fizică, teste de laborator și, uneori, investigații imagistice. Există câteva etape comune în procesul de diagnosticare a enterocolitei.
Medicul va face o istorie detaliată a simptomelor dumneavoastră, inclusiv durata și severitatea lor, factorii care le agravează sau le ameliorează, precum și istoricul medical personal și familial. Vor fi efectuate, de asemenea, examinări fizice pentru a evalua starea generală a pacientului și pentru a identifica orice semne fizice sugestive de enterocolită, cum ar fi sensibilitatea abdominală.
Apoi, medicul poate recomanda analize de laborator pentru a evalua funcția renală și hepatică, nivelurile de electroliți (cum ar fi sodiul, potasiul și clorul) și prezența sângelui, mucusului sau altor substanțe anormale în scaun. De asemenea, se pot efectua teste de sânge pentru a evalua inflamația și pentru a identifica markeri ai infecției.
Dacă există suspiciunea unei infecții bacteriene sau parazitare, medicul poate recomanda o coprocultură pentru a identifica agentul patogen responsabil.
Dacă se suspectează enterocolită pseudomembranoasă, se pot efectua teste specifice pentru a identifica toxina Clostridium difficile în scaun.
În unele cazuri, pot fi utilizate investigații imagistice, cum ar fi radiografia abdominală sau tomografia computerizată (CT), pentru a evalua structura și funcția tractului gastrointestinal și pentru a exclude alte afecțiuni.
Colonoscopia sau sigmoidoscopia pot fi efectuate pentru a vizualiza direct mucoasa intestinală și pentru a evalua prezența de inflamație, ulcerații sau alte anomalii. De asemenea, se pot preleva probe de țesut (biopsii) pentru examinare microscopică.
Tratamentul enterocolitei
Tratamentul pentru enterocolită depinde de cauza subiacentă a afecțiunii și de severitatea simptomelor. În general, tratamentul poate include următoarele măsuri: rehidratare, adoptarea unei diete ușoare, tratament cu substanțe medicamentoase antibacteriene, medicație simptomatologică, etc.
Pentru forme mai severe de enterocolită sau pentru cazuri în care nu există îmbunătățiri semnificative cu tratamentul la domiciliu, este posibil să fie necesară internarea în spital pentru administrare intravenoasă de lichide și medicamente sau pentru investigații și intervenții suplimentare.
Tratament enterocolitei la adulți
Tratamentul enterocolitei la adulți poate varia în funcție de cauza specifică a afecțiunii și de gravitatea simptomelor. Este important de menționat că terapia nu se instituie decât după un consult medical de specialitate și după identificarea tipului de enterocolită.
Dacă enterocolita este cauzată de o infecție bacteriană sau parazitară, medicul poate prescrie antibiotice sau medicamente antiparazitare specifice pentru a combate agentul patogen.
Pentru a gestiona simptomele precum diareea, crampele abdominale sau greața, pot fi recomandate medicamente, cum ar fi loperamida pentru reducerea diareei sau antispasticele pentru ameliorarea durerilor abdominale.
Rehidratarea este un aspect de bază al tratamentului, în special în cazurile de diaree severă. Se recomandă consumul de lichide pentru a preveni deshidratarea. În cazuri severe, poate fi necesară administrarea de lichide intravenoase pentru a restabili echilibrul hidric și electroliții.
Unele studii sugerează că suplimentele de pre și probiotice pot ajuta la restabilirea florei intestinale sănătoase și la reducerea severității simptomelor diareei.
Se recomandă evitarea alimentelor grele și a celor care pot irita stomacul. O dietă ușoară, care include orez fiert, pâine prăjită, supă de pui și banane, poate ajuta la ameliorarea simptomelor și la prevenirea exacerbării diareei.
Este important să fiți monitorizat de către medic pentru a evalua progresul tratamentului și pentru a depista eventuale complicații sau semne de deteriorare. Dacă simptomele persistă sau se agravează, sau dacă apar noi simptome, este important să contactați medicul dumneavoastră.
Tratament enterocolitei la copii
Tratamentul enterocolitei la copii este similar cu cel al adulților, dar poate fi adaptat în funcție de vârsta și greutatea copilului, precum și de gravitatea simptomelor.
Inițierea din timp a managementului de urgență în cazul enterocolitei acute a sugarului și copilului mic sistează evoluția bolii și previne riscul de apariție al complicațiilor amenințătoare de viață la această categorie de pacienți.
Rehidratarea este fundamentală în tratamentul enterocolitei la copii, deoarece aceștia sunt mai susceptibili la deshidratare din cauza dimensiunilor mici și a ratei ridicate de pierdere a fluidelor prin diaree și vărsături. Se recomandă administrarea de soluții de rehidratare orală (ORS) sau, în cazuri severe, administrarea de lichide intravenoase.
În general, se recomandă continuarea alimentației normale a copilului, în timpul enterocolitei. Uneori, medicul poate sugera o dietă ușoară, care include alimente ușor digerabile, cum ar fi orezul fiert, bananele și iaurtul. Este important să evitați alimentele grele sau care pot irita stomacul copilului.
Terapia medicamentoasă în cazul enterocolitei la copil cuprinde, în mod uzual: antitermice pentru scăderea febrei, antispastice pentru durerile abdominale, antivomitive și probiotice pentru refacerea florei intestinale. Administrarea de antibiotice se face numai la recomandarea medicului specialist în conformitate cu dozele prescrise de acesta.
Terapia antibiotică se instituie în urma unei antibiograme pentru a determina sensibilitatea antibioticului pentru germenul cauzator, biodisponibilitatea agentului terapeutic și acțiunea bactericidă a medicamentului. Formele severe de enterocolită bacteriană acută la copil beneficiază de tratament antibiotic inițial empiric (se administrează antibiotice cu spectru larg de acțiune), urmând ca după realizarea antibiogramei, acesta sa fie adaptat sensibilității germenului patogen identificat.
Prevenția enterocolitei
Rolul prebioticelor și probioticelor
Prebioticele sunt substanțe non-digestibile care servesc drept hrană pentru bacteriile benefice din colon, stimulând creșterea și activitatea lor.
Aceste substanțe ajută la menținerea unei flore intestinale sănătoase și echilibrate, ceea ce poate îmbunătăți funcționarea tractului intestinal și poate reduce riscul de infecții intestinale, inclusiv de enterocolită.
Exemple de prebiotice includ fructooligozaharidele (FOS), inulina și oligofructoza, care sunt prezente în alimente precum bananele, ceapa, usturoiul, sparanghelul și cerealele integrale
Probioticele sunt microorganisme vii, în special bacterii și drojdii, care oferă beneficii pentru sănătatea gazdei atunci când sunt consumate în cantități adecvate.
Acestea ajută la menținerea unei flore intestinale sănătoase și la echilibrarea acesteia, inhibând creșterea bacteriilor patogene și îmbunătățind funcționarea sistemului imunitar intestinal.
Anumite tulpini de bacterii probiotice, cum ar fi Lactobacillus și Bifidobacterium, au fost asociate cu reducerea riscului de infecții intestinale și de enterocolită.
Probioticele pot fi consumate sub formă de suplimente alimentare sau pot fi prezente în anumite alimente fermentate, cum ar fi iaurtul, kefirul și murăturile.
Studiile au arătat că administrarea pre și probioticelor poate reduce riscul de diaree asociată cu antibioticele la copii și adulți și poate reduce durata și severitatea episoadelor de diaree infecțioasă. În plus, acestea pot ajuta la menținerea sănătății intestinale și la prevenirea recidivelor la persoanele cu istoric de enterocolită sau alte afecțiuni intestinale.
Recomandări de igiena personală
În cazul enterocolitei, igiena personală adecvată este crucială pentru prevenirea răspândirii infecției și pentru accelerarea recuperării. Iată câteva recomandări importante de igienă personală în caz de enterocolită:
- Spălați-vă pe mâini frecvent cu apă și săpun, în special după utilizarea toaletei și înainte de pregătirea sau consumul alimentelor. Spălarea pe mâini este una dintre cele mai eficiente modalități de prevenire a răspândirii infecțiilor intestinale.
- Asigurați-vă că utilizați toaleta corect și că faceți igienă adecvată după fiecare utilizare. Evitați contacul direct cu materiile fecale și spălați-vă mâinile temeinic după folosirea toaletei.
- Evitați partajarea obiectelor personale, cum ar fi prosoapele, periile de dinți, pieptenele sau ustensilele de mâncare, cu alte persoane în timpul unui episod de enterocolită.
- Curățați și dezinfectați regulat suprafețele din casă, în special cele din baie și bucătărie, pentru a preveni răspândirea bacteriilor și a altor agenți patogeni.
Recomandări legate de consumul alimentelor și băuturilor
În timpul unui episod de enterocolită, este important să acordați atenție alimentației și consumului de lichide pentru a preveni agravarea simptomelor și pentru a facilita recuperarea.
Consumați cantități suficiente de lichide pentru a preveni deshidratarea, care poate apărea din cauza diareei și a vărsăturilor asociate cu enterocolita. Apa, supa clară, băuturile sportive sau soluțiile de rehidratare orală (ORS) sunt bune opțiuni. Evitați băuturile care conțin cafeină sau alcool, deoarece acestea pot agrava deshidratarea.
După ce simptomele acute precum diareea și vărsăturile s-au ameliorat, puteți începe să reintroduceți treptat alimentele ușoare și ușor digerabile în dieta dumneavoastră. Acestea pot include orez fiert, pâine prăjită, banane, cartofi fierti, iaurt simplu sau supă de pui. Evitați alimentele grase, picante, bogate în fibre sau care pot irita stomacul.
Încercați să mâncați porții mici și frecvente în loc de câteva mese mari. Acest lucru poate ajuta la reducerea stresului asupra tractului digestiv și poate facilita digestia.
Evitați alimentele care sunt greu digerabile sau care pot agrava simptomele, cum ar fi alimentele prăjite, alimentele procesate sau cele bogate în grăsimi.