Programul prelungit de lucru nu doar că îți afectează sănătatea, dar ar putea chiar să îți modifice structura creierului, sugerează un nou studiu.
Cercetarea, publicată de CNN, a descoperit „modificări semnificative” în creierele persoanelor suprasolicitate, un fenomen ce combină epuizarea fizică și emoțională cu lipsa de odihnă.
Studiu realizat pe angajați din sistemul sanitar
Cercetarea a fost realizată de doi oameni de știință de la Universitățile Chung-Ang și Yonsei din Coreea de Sud, care au urmărit 110 angajați din sistemul sanitar, împărțiți în două grupuri: „suprasolicitați” și „nesuprasolicitați”.
În Coreea de Sud, unde limita legală de lucru este de 52 de ore pe săptămână, suprasolicitarea a devenit o problemă majoră de sănătate publică.
Grupul, format din 32 de persoane care munceau cel puțin 52 de ore pe săptămână, era în medie mai tânăr, cu o vechime mai mică în muncă și cu un nivel de educație mai ridicat decât cei care lucrau ore standard.
Prin compararea datelor dintr-un alt studiu și a scanărilor RMN, cercetătorii au folosit o tehnică de neuroimagistică pentru a analiza volumul cerebral al angajaților.
Aceasta le-a permis să identifice și să compare nivelurile de substanță cenușie din diferite regiuni ale creierului. Analiza le-a oferit posibilitatea să identifice și să eticheteze structurile din scanările cerebrale.
Modificări în zone legate de autocontrol și emoții
„Persoanele care munceau 52 de ore sau mai mult pe săptămână prezentau modificări semnificative în zonele cerebrale responsabile de funcțiile executive și reglarea emoțională, spre deosebire de participanții cu program standard”, au transmis cercetătorii într-un comunicat de presă.
Zonele creierului în care s-a observat o creștere a volumului includ girusul frontal mijlociu, implicat în funcții cognitive, atenție, memorie și limbaj, dar și insula, responsabilă de procesarea emoțională, conștiința de sine și înțelegerea contextului social.
Legătura dintre munca în exces și schimbările cerebrale
Cercetătorii cred că aceste descoperiri sugerează o „posibilă relație” între volumul crescut de muncă și modificările din aceste regiuni cerebrale, oferind o bază biologică pentru dificultățile cognitive și emoționale reclamate de cei suprasolicitați.
Joon Yul Choi, coautor al studiului și profesor asistent la Departamentul de Inginerie Biomedicală al Universității Yonsei, a declarat pentru CNN că aceste modificări ar putea fi „cel puțin parțial reversibile” dacă factorii de stres sunt eliminați.
Totuși, revenirea la starea inițială a creierului poate dura mult mai mult.
Un nou indiciu privind efectele muncii excesive
Cercetări anterioare au demonstrat efectele negative ale programului prelungit asupra sănătății. În 2021, un studiu comun al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) estima că suprasolicitarea a dus la peste 745.000 de decese într-un singur an.
S-a mai constatat și o creștere a riscului de diabet la femei, precum și un declin al abilităților cognitive.
Deși efectele comportamentale și psihologice ale suprasolicitării sunt bine cunoscute, mecanismele neurologice din spatele acestor efecte și modificările anatomice ale creierului sunt mai puțin înțelese, explică autorii studiului.
OMS: Dovezi importante pentru sănătatea muncitorilor
Frank Pega, coordonatorul studiului OMS-OIM din 2021, a declarat pentru CNN că aceste descoperiri recente reprezintă „dovezi noi importante” care pot contribui la înțelegerea modului în care programul prelungit afectează profund sănătatea fizică a angajaților.
Pega, funcționar tehnic al OMS și neimplicat direct în acest nou studiu, a spus că rezultatele susțin concluziile OMS-OIM, conform cărora „orele lungi de muncă contribuie cel mai mult la povara globală a bolilor dintre toți factorii de risc ocupațional identificați până acum.”
Totuși, dimensiunea redusă a eșantionului și faptul că studiul s-a axat doar pe angajați din sistemul sanitar din Coreea de Sud fac dificilă generalizarea rezultatelor. „Sunt necesare mai multe studii pe populații diferite”, a subliniat Pega.